437 matches
-
să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
se face, dar o să-l coste cam scump. - Cât? l-a întrebat P. - O vadră de țuică, i-a răspuns Buzilă. Cam mult, se gândea P, aproape că se duce toată pensia pe țuică. Și-a aprins o țigară. Scotea rotocoale absent. Buzilă a întins mâna spre el, vroia o țigară. I-a dat. S-au așezat amândoi pe treptele casei și fumau, umăr lângă umăr. - O să-ți placă iepele, ai să vezi, V le-a luat imediat după revoluție de la
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
care și-au cumpărat fiecare biletul pentru concert. Costul biletului Șoșanei îl suportase tatăl ei. Ea doar a adus-o cu mașina și a rămas pe malul mării, până la terminarea concertului. Concertul valurilor era cel care îi stimula gândurile iar rotocoalele de fum ale țigării o purtau pe urmele anilor vieții ei. Peste câțiva ani va obține și ea statutul de pensionară și viața ei va fi, poate, altfel. Ea va fi mai liberă, își va permite ceea ce viața nu i-
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
acesta-i cuvântul ebraic pe care trebuie să-l învățați bine și să-l țineți minte.” Într-o bună zi s-au dus să caute servici și, până la urmă, au reușit amândoi să găsească. Florica trase din țigară, urmărind apoi rotocoalele de fum îndepărtându-se, de parcă o chemau să meargă după ele, să recheme împreună amintirile... Doi șoferi, Florica și Andrei, pe o singură mașină! Amândoi aveau carnet de conducere, dar mașina era numai una, iar ei fără practică. Urcau amândoi
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
cum între mine și gheață mai este un simplu punct O defrișare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape. Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit simplu simțit în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor. Mă redescopăr în oglinda pe care odată o priveam ca pe un obiect care reflectă doar chipuri Nu mă văd pe mine cea care sunt acum. Văd umbrele prezentului cum răsucesc în cuptorul încercărilor trupul oricum strâns de
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VISEZ CUVINTE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului 4 Martie 2014 Mi-e fruntea plină de poeme Și vin mereu în rotocol, Adorm tot mai târziu de-o vreme Și tot mai odihnit mă scol. Aud prin vis cum îmi dospește Iubirea întru care sunt Și-atunci când trupul se-odihnește De grijile de pe pământ... Și fericirea mea din zori Cu toate aducerile-aminte
VISEZ CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347628_a_348957]
-
rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa ce puteri are, până într-o zi când trecu pe la piață și începu să ia de pe tarabe tot ce
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
țigare „să-l tai cu cuțitul”. Liderul grupului era inginerul Rădulescu care urma să fie directorul unei noi uzine proiectată a se construi cel mai probabil în Gheorghieni. În vreme ce își fila cărțile primite la prima mână, între paharele sorbite și rotocoale de fum slobozite, inginerul reamintea fiecăruia, din grup, postul de conducere în care îl va numi. Abia după un timp anume, Albert va înțelege semnificația expresiei „omul potrivit, la locul potrivit ! ”. * A fost vara lor. Dealtfe, ori de câte ori îi cuprindea dorul
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
din minți pe oricine. Își juca cartea lui. L-ar fi putut da de gol țigările aprinse, mult mai des decât de obicei, dar avea grijă să dea impresia că le aprinde doar pentru a scoate, din când în când, rotocoale de fum pe care le-ar fi străpuns cu degetul dacă nu ar fi considerat că oricum era îndeajuns de nepoliticos. Considera, astel, impolitețea lui ca fiind rezonabilă. Cineva trebuia să cedeze. - Nu am putut rămâne indiferentă față de privirile tale
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
ar fi fost capabil să privească măcar stăruitor. - Voi, tinerii, trebuie să înțelegeți faptul că acum beneficiați de condițiile pe care le aveți numai și numai datorită strădaniilor noastre, a celor mai în vârstă ! Aceeași indiferență dar numai un singur rotocol de fum. - Dacă nu era zelul nostru, acum ai fi fost slugă la capitaliști și nu student ! Apucase să tragă cu sete din țigară. În contrapondere a lăsat fumul să-l învăluie părând să se fi retras în ceață, fără
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
în puritatea sa expresia sufletului să se manifeste larg, fără opreliști: „Ne-am dezbrăcat de trup/ Pentru a ne asculta sufletele,/ Era atâta liniște în sufletul nostru/ Încât auzeam ecoul universului...// Eram noi, departe de lumi dezlănțuite,/ În eter... dansam rotocoale/ Călcam cu picioarele cerul/ Netezeam pământul cu mâinile goale.// Ne-am învârtit de multe ori,/ Și-am cunoscut atâtea lumi/ Îmbrăcate-n iubiri... Erau luate de vânt./ Dar, între alb și negru, trăim pe pământ.// Sunt multe culori în univers
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
luminos la bază cu scâncete deunăzi simțeam cum mijise o punte din dureri și doruri nespuse din veniri și plecări din puful amintirilor și parfumul florilor de azi. brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți goale în sandale și sacou plus tricou te
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale suprapuse, fie de flamură cenușie, zdrențuită. Generalul Rază Fierbinte și luptătorii săi luară în primire cetele de Ghețieni, care trăgeau înverșunați cu săgeți de gheață, fără efect însă, întrucât se topeau sub acțiunea jeturilor de raze fierbinți. Mărțișor urmărea pe
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
pătrunseră prin ceață ca un far și-l țintuiră pe vrăjitorul nevăzut. Atunci, Mărțișor îl trăsni cu sete, lovind în plin pe nenorocitul de Ger-Sticlos, care se prefăcu într-o pulbere cenușiu-plumburie, ce purta deasupra-i jobenul știut, cu șapte rotocoale de fum. După ce termină cu acesta, Mărțișor se îndreptă spre furioasa împărăteasă care avea lângă ea pe comandantul Prăpădenie. Fricosul general biciuia turbat Fulgoii, care o luau la fugă. Când jetul de raze din paloșul lui Mărțișor îi fripse scăfârlia
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se și atunci înțeleseră ... LEGENDA MĂGĂRUȘULUI Cică odată, demult, Dumnezeu
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUNA MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1247 din 31 mai 2014 Toate Articolele Autorului Lună "mai"! Cât sunt de pure Razele ce-n rotocol Le desprinzi în strălucirea Fermecatului tău sol. Idoli noi plutesc în aer Surprind clipele mai vii Revin florile acasă Îmbrăcate toate-n ii` Lună ``mai``! Cât e de-naltă Luminarea ce-o desfoi Peste culorile-albastre Decolorate de ploi`. Arunci iarbă
LUNA MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350601_a_351930]
-
Să n-alunec în gol. “Sublim și ridicol” (Îmi repet fără glas:) “La distanță-s de-un pas.” Doar atât mi-a rămas: Să m-arunc în extaz Ca un vultur pe cer Să planez în mister Într-un fast rotocol. “Sublim și ridicol” (Îmi repet fără glas:) “La distanță-s de-un pas.” Doar atât am rămas Dator vieții: c-un ceas. Un talaz către larg M-o sui pe-un catarg Într-un ultim ocol. “Sublim și ridicol“ (Îmi
SUBLIM ŞI RIDICOL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351160_a_352489]
-
să o învețe a mâzgăli cu un condei. În primul rând, însă, îi scriseră numele dar ea nu înțelegea nimic, sărăcuța. Află, de la ei, că are timp să învețe literele! Ce-or fi acelea?...Și uite-așa se trezi făcând rotocoale în toată dimineața aceea. Era destul de nemulțumită căci filele albe ale caietelor îi plăceau mai mult. Dar începu să miroasă a lapte cald și a mămăliguță și fu chemată la masă în bucătărie. Alergă degrabă, uitând de tăblița ei și
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
și cafeaua de dimineață mi-am băut-o. - Bine, bine, eu voi fuma... Mă scuzi... - Va rog, domnule director! A privit-o mai atent după ce și-a aprins țigara și a tras două fumuri pe care le-a eliberat în rotocoale ce se lărgeau prin încăpere pe măsură ce se depărtau. Mariana nu se uita la el. Era cu ochii îndreptați spre vârful picioarelor, dar simțea ori intuia toate mișcările și privirile lui. Număra în gând, meditând: ”...Unu, doi, trei... măgarul ăsta vrea
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
mai profundă vulnerabilitate” - spunea Marina Constantinescu în emisiunea ei, al cărei invitat era actorul Valer Dellakeza. Lucăcești, spațiul de grație, spațiul de meditație, Hiperboreea, amintirea paradisului. Grădina raiului, matricea spirituală, vacanța. Cuibul de cuci. Peste care autoarea zboară, zboară, face rotocoale și când obosește, se așează. Aici, poeta își are, “pontonul”, “stabilimentul”. Aici citește, visează, scrie, plânge, iubește. Aici și pretutindeni, pentru că spațiul acesta se extinde uneori, acoperind orizontul. De la zenit la nadir. Toată zarea. Și atunci, autoarea scrie pe azur
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
întâmplă noaptea, în ultimul timp... Vocea parcă i s-a frânt și ochii ei au fixat cu îndărătnicie podeaua. De teamă că nu va mai continua, Gabi a intervenit cu o întrebare al cărei răspuns parcă plutea deja, apăsător, printre rotocoalele mici de fum ce se îndreptau lent către fereastra deschisă: - Și te neglijează când vine, nu mai este drăgăstos cum era înainte? - Nnnnnu, nu aș putea spune... Parcă lipsește ceva, a răspuns Anca fără a-și ascunde oftatul lung ce
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
femeile coapte, Cu Dionysos mă înțeleg, Dar cu adjunctul-berbec? Am văzut de-a lungul vieții oameni Cu umeri înguști, cu minte largă, Oameni cu umeri largi, minte îngustă, De langustă. Astăzi pietrele străjuiesc morminte goale, Sufletele rătăcesc în spații și rotocoale, Trupul- în circuit material al naturii, Râsul meu - hohotul pădurii. Boris Marian Referință Bibliografică: Pierd momentan / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate
PIERD MOMENTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356930_a_358259]
-
și udă toată de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva rotocoale de fum albăstrui, semn că se delecta cu o țigară. Nu erau interesați nici cât e negru sub unghie de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
serviciu îți arăta drumul Golgotei cu pușca automată în mână. Trec de verificarea oficială a pașaportului (e suficientă și cartea de identitate în calitatea noastră de cetățeni din Uniunea Europenă) și mă trezesc într-o sală de dimensiuni modeste. Un rotocol al aeroportului: un birou de informații, un birou de exchange, un chioșc de ziare și reviste și, ceea ce căutam, biroul companiei de transport public ATVO. De aici, mi-am cumpărat, se poate și direct de la șofer, biletul de autobuz (7
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
umbrele, chiar peste drum în fața unei cafenele la terasă. Cu țigara în gură și privind absent mă îndrept țintă către acea terasă. De fapt în tot acest timp având privirea întoarsă către ceea ce deja fără voia mea sunt amintiri... Un rotocol de fum, un episod întâmplat, totul se rezumă la un episod? Un alt rotocol de fum, o dragoste... Nu, nu poate fi numai un episod! Urmeaza alt rotocol de fum și revin la amintiri și tot așa... Așa arată sfârșitul
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]