444 matches
-
mine. Umbra 'naltă prin sloduni / mi-o ling peșteri și furtuni. / Birui râpele la trântă, / munții mă poftesc la nuntă. Beau din ploscă zarea-ntreagă, / îndes luna în dăsagă. / Cu țurcana, țurcă vie, / Svârlu-n rai la Sân-Ilie. // Cântul meu în rotocoale / vâjâe și dă târcoale. Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / că în grajdurile mele / roibii-s potcoviți cu stele / și ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. Noaptea, dorm pe-un braț de joarde / lângă sufletul ce arde
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
6-8), avea formă de cupolă și era sprijinit pe crestele munților. Avea găuri sau fante dotate cu capace (Facere 7:11) care permiteau uneori apei de deasupra să cadă sub formă de ploaie pe pământ.Proverbe 8:31 vorbeste de rotocolul pamantului sugerand clar ca este vorba de forma rotunda. Firmamentul era în același timp și suportul pe care Dumnezeu a pus Soarele (Psalmi 19:4) și stelele (Facere 1:14) în cea de-a patra zi a creației. Evreii mai
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
nănșei, socăciț îi spunea: Trecerea în rândul femeilor căsătorite a nevestelor era marcată de renunțarea la părul lung, lăsat pe spate, împletit în una sau două cozi - fapt care se realiza prin adunarea lui la ceafa într-un conci, un rotocol susținut de o bucățică de lemn sau metal. Primul conci este făcut de nânașa. 1. Viorel Lăcătuș, Lidia Chira- "Obiceiuri de nuntă la Chiuiești" proiect didactic-2008 2. Augustin Pădurean, Viorel Lăcătuș- "Huța satul îmbrățișat de păduri" ed. Astra-Dej, 2008 1
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să tragă. Din Strada Lăturilor începură săse înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând cu ușurință alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
știe o astfel de floare de lotus față de o floare de magnolie, cum arăta la patruzeci de ani văduva muzicianului? Mi-o fi ghicit acest gând, această comparație? Învăluită printr-o anumită știință de a fuma într-un nor de rotocoale de fum, se uita la mine cu acel surâs și acea privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle singură cu tine, la ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțin vizibili, se străduiau să fie mai discreți), va fi transportat la colegul cu pricina pentru preluarea valizei. Odată misiunea îndeplinită, urcat în automobil, i se pune aparatul peste ochi, niște ochelari cu elastic în loc de brațe, în loc de lentile aveau două rotocoale de tablă; o măsură preventivă de păstrare a secretului locului unde este transportat. Ajuns la destinație, este condus în camera de primire, abia aici i se permite să scoată aparatul. Este luat în primire de un plutonier, chestionat, percheziționat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e/ albu-acelor vremi în spulber de petale”. A tradus din Hugo von Hofmannsthal și Henrik Ibsen; este coautor al volumelor Antologia poeziei franceze de la Rimbaud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
lor memorialistic-literară, în Cu bastonul prin București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu în foto, pe copertă. O justificare mai lungă decît se obișnuiește face din "Bucureștii mei" un loc pe care nu-l dibuiesc, întotdeauna, lecțiile de geografie, un rotocol de timpuri bune și de zdrențe din paltoanele de vreme rea, care nici măcar nu se suprapune cu conturul lui pe hartă, și unde "emoția și poezia se strecoară în toată viețuirea." Oricum ar fi, bucureștenii (și poate că nici alții
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
dă la rândul ei semnale către restul creierului. Era versiunea emoțională a „atacului hunilor“. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi dădeam seama că o parte din creierul meu îmi tot trimisese semnale cu oglinzi și rotocoale de fum pe tot parcursul ultimelor luni de zile. Dar restul creierului meu fusese în vacanță în valea cea verde a gravidității și n-a vrut să-și bată capul cu acel iminent pericol. Așa că a ignorat complet toate mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întotdeauna. O să avem destul timp să stăm în casă și să ne călcăm hainele pentru următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva dincolo de pereții de piatră pe care scoici uscate și alge desenau amestecuri de culoare... Imediat ce am trecut dincolo de intrarea ascunsă printre stânci am văzut ceva care strălucea în mijlocul pasajului. Deasupra, pescărușii pluteau în rotocoale, ca și cum ar fi observat sau ar fi păzit obiectul sferic, din înălțimile lor. Era un glob transparent, un fel de sferă care iradia lumină în jur. Am luat globul în mâini și în momentul în care am atins sticla, în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
formele și trăsăturile care redau subiectul. Știind care sunt acele trăsături - lucrul ăsta presupunea la fel de multă măiestrie ca și pentru un desen În toată regula. Turbanul imens de pe capul mic și un zâmbet mare care aproape Îi Înghițea bărbia. Câteva rotocoale pentru napi și frunzele de muștar și câteva linii ondulate pentru cele din planul secund. După un minut și ceva, Îi arătă femeii schița. —O, Doamne, exclamă ea Într-o limbă pe care el nu o Înțelegea, m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată măreția situației. Micii drăcușori întârziau, intrau afumați la ore, cântau Nirvana pe chitări în ultima bancă (de unde, după câteva minute, se ridicau și rotocoale de fum) și jucau diferite jocuri de cărți pe genunchi. Pierdeam zilnic câte 20 de minute din oră, dând afară recalcitranții și scoțând pramatiile la tablă, pentru binemeritatul 2 în fața colectivului. În felul ăsta, un sfert din clasă ajungea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o. „Oricum nu putem intra toți patru pe-o singură invitație. Ar da de bănuit și ne-ar lua la ochi încă de la poartă.“ „Cine zice c-avem o singură invitație?“, a rânjit Mihnea, bâțâind patru bilete de intrare, cu rotocoalele Uniunii trase frumos pe margine, auriu-deschis. „Cât dormea avocățelul, m-am ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu, aproape contrariat. „Bingo! De-aia există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a prăjeală și lămâie, îți venea să ceri încă o porție doar ca să se mai aplece o dată deasupra mesei. La sfârșit, îți aduceau nota pe-o tavă micuță, cu două toarte. Lista fusese trecută de mână, cu litere mari și rotocoale școlărești: borșul, mămăliguța, peștele, neapărat berile. Scriitorii făceau cinste, masa era subvenționată, ca la „Autoservire“, când năvăleau sindicaliștii. Imediat după Costinești, la intersecția cu Olimpul, m-am înscris pe banda de stânga, semnalizând din timp. Am lăsat un camion să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici, mare și lăbărțat, flutura pe laterala clădirii ca un drapel național bătut de vânturi. Scria pe el: „CONFERINȚĂ EXTRAORDINARĂ. CEL MAI MARE SCRIITOR ROMÂN“, după care nu se mai vedea nimic, vântul răsucea banner-ul și numele aluneca sub rotocoale, literele se scufundau în burțile pânzei. Toată imaginea tremura, umflată de vânt și apă. Am verificat ușile mașinii. Maria rămăsese în spate, lipită de banchetă. „Ești bine?“, am întrebat-o. „Aproape.“, a recunoscut ea, încruntându-se. „Ceva-n neregulă?“ „Exceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce bine le mergea acolo - erau bonuri cu sume grase pe ele - bănetul care se vărsa și circulația neagră moleculară a trecătorilor care știau că-și doresc gumă, fructe, țigări, teancuri groase de ziare și reviste, puterea acelui loc și rotocolul de lumină proiectat de candelabrul cel mare. Mă gândeam că dacă Borg m-ar fi pus acolo de la început în loc să mă așeze în colțișorul meu de marmură, izolat la margine unde n-auzeam decât ecouri și nici măcar nu puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dantelă scrobită scăpată de sub control, obiectele de sticlă inspirate parcă de ochii de insectă, detaliile circumvolute ale ferigii ce părea să aibă un gât de vioară subțire dar și frunze înfoiate, picturile cu fructe, duritate deplină pe fundalul libertății, plus rotocoalele farfuriilor albastre din jurul lemnăriei. Cu asemenea echipament care construia un adevărat arsenal al opiniilor lor - să nu uit cumva să pomenesc de suporturile pentru sticlăria de Buffalo atârnate pe trei lanțuri - ei demonstrau că se află acolo și nu intenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din metal (că doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede și în sosuri dubioase, bucăți macerate de carne de vacă sau de porc, în mozaic cu resturi de oase, de măruntaie și cu rotocoale de grăsime tulbure. Vasele canope, cum îi plăcea Poetului să spună! Băi, șerife, nu că sunt eu curios, dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși...! îi răspunde Vierme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de existență a Festivalului de la Cannes. Bravo lui! Cineva spunea că, la orice întrebare pe care i-ai putea-o pune lui Gus Van Sant, cel mai bine răspund tot filmele. Sau nu, pentru că filmele lui sunt vagi, unduitoare, ca rotocoalele în apă. Când vrei să scrii despre Elephant, Gerry, Last Days ori proaspătul Paranoid Park, și se confirmă pe propria peniță că totul e relativ și că viața, arta șamd lucrează cu paradoxuri, cu legi vagi, că lucrurile sunt așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
spun, s-ar putea să nu mai fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul de la Roma al ultimului imperiu... În curând...” În timp ce încă își mai sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]