410 matches
-
să îl urmărească pe Moș Crăciun și, când acesta avea să vină, să îl întrebe dacă nu cumva fratele lui, Moș Nicolae, este bolnav. În sfârșit, aproape de Crăciun, începu să ningă. Ionuț dădu fuga în fața casei și ridică cel mai rotofei și mai simpatic om de zăpadă pe care îl ridicase vreodată. - Am să îți spun Fulgușor, îi spuse copilul, aranjând crenguțele care ar fi trebuit să-i țină loc de păr făpturii de zăpadă. - Îmi place, se auzi un glas
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și alură sălbatică. - Suntem plutonierii Ilie Ghidoveț și Vasile Tocană de la Miliția Capitalei
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
ei, după ce mușcau din ea odată, o aruncau la următorul coș de gunoi. Într-altul eram un măscărici nocturn cu vechi state de servicii intru amuzamentul trupului tău. Apoi, din când în când mă transformăm brusc întru-n Moș Crăciun rotofei care împarte grăbit și cu lehamite niște jucării Made în Chină tututor necrescuților și prost-crescuților. Mulți dintre ei meritau, de fapt, niște dosuri de palme peste față. Le mai trăgeam eu câte una atunci când părinții lor se uitau altundeva. Țâncii
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
ORICE: unde-mi spui acolo muncesc! -Bine.Bine,luni dimineața ne întâlnim în centru. Am să văd atunci cu ce mașină veți merge. Luni cu noaptea-n cap,prospăt bărbierit,c-o geantă pe măsura evenimentului,cu nelipsitul cățel și rotofeiul purcel cu apucături socialiste,Dio patrula pe șoseaua de centură a satului. Centură găurită de forfota matinală a tinerilor re-constructori.Foști ciobani sau liber-schimbiști în satul lui Dio,ori în împrejurimi.Majoritatea dintre ei îi fuseseră elevi: mai buni sau
DEŞERTUL DE CATIFEA (40) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354434_a_355763]
-
barului. Într-o încăpere de circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe care tronau mai multe bibliorafturi, alături de o lampă de birou, un bărbat rotofei, nu prea înalt, cu obrajii parcă de hârciog se ridică în picioare și întinse mâna spre cei doi vizitatori neanunțați. - Hrubaru. Valentin Hrubaru - patronul barului. - Mircea Trăistaru, profesor universitar și fiul meu, Cristian student în ultimul an de facultate. - Cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
să n-o vadă fata și a început să-i frece mâinile în neștire, ușor, lung, ca într-o alinare continuă, în ritmul rugăciunilor nesfârșite... * Comisarul Grosu își freca mâinile cu satisfacție când procurorul Marius Dincă și-a arătat trupul rotofei în cadrul ușii biroului. S-a ridicat vioi de pe scaun și l-a poftit pe magistrat să se așeze, cu amabilitate excesivă, adresându-i-se cu convingere: - Domnule procuror, cred că deja problema este rezolvată. L-am depistat pe cel în
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
luat-o înainte. - A fost deosebit de încântată. După un an de muncă la țară, atunci când ai posibilitatea să te relaxezi, nu mai contează condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
grotesc în prisma realității cotidiene. -Fac plângere pentru ultraj, calomnie și violență în familie! Am zis! ridică filozofic, degetul arătător, femeia. O priveau interziși. -Cum vă numiți? Buletinele, vă rog! - Filomena Grozăvescu, a-v-o-c-a-t. -Ne-am dat dracu'! ieși pe hol agentul rotofei, bombănind. Aveam o zi atât de liniștită. -Ai zis ceva, agent Grozavu? -Nu, șefu'! E cald ca într-un cuptor, și-a șters sudoarea de pe frunte. -Avem bere rece în frigider. Urangutanu' are rezerve pentru meci, clipi complice din ochi
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
de efectul pe care îl au ingredientele asupra organismului... începu o explicație Americanul. -Amar, dulce, iute... e o nebunie, trebuie să se hotărască odată ! insistă Papa nemulțumit, strâmbându-se după fiecare înghițitură de cafea, urmată metodic de câte o smochină rotofeie, aleasă cu grijă din bolul de cristal, umplut generos cu dulceață. -Ca viața, Papa, ca viața! filosofă Miramoț. -C-o singură aromă ar fi mare plictiseală, nu?! zise și Patriarhul. -Cum spuneam la un moment dat, Papa, realitatea trebuie ornată cu
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul rotofei, cu părul strâns în coadă, al acesteia, se iți câteva clipe, prin ușa dată de perete. - Venii! răspunse el, mai mult pentru sine. Termină de curățat blana cățelului și se ridică în capul oaselor, nu înainte însă de a-l
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica avea calități reale de mim. Cum nu mă grăbeam să dau curs îndemnurilor ei, un tip rotofei, repede edificat asupra motivului ezitării mele, scosese un cornet de hârtie din buzunar, îl umpluse cu apă la o cișmea din apropiere și mi-l întinsese, înclinându-și cu deferență capul. În grupul compact deliberările continuau. O pereche tânără, venită
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
mai păstra un buchețel de flori artificiale albe la reverul hainei, se oferise să mă ducă cu mașina la spital. Înțelesesem asta din imitarea mânuirii volanului și din indicarea unei mici cruci roșii pe un calendar de buzunar. Între timp, rotofeiul îmi lipise o batistă umedă de frunte. Batista mirosea a tabac. Cineva se repezise cu o fisă în mână spre cabina telefonică. Dădusem să mă ridic, dar mai multe mâini ferme mă aduseseră la orizontală. Printr-o pădure de picioare
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Părăianu LA MARE În nemărginirea albastră se ivește calota solară . Valurile limpezi tremură mărunt . La țărm o pasăre solitară își mestecă-n gușă un cânt . Soarele se ridică ; razele-i mângâie plaja . Apar nudiștii ; se ung cu nămol . Unul mai rotofei își pune din trestie coarne. De departe apare, așa, ca un bivol . E ora ultravioletelor . Cu o tandrețe greu de descris, ele pipăie ploapele, buzele arse, sânii voluptoși și obraznici, burtica suptă și coapsele rotunde și pline - o povară pe
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
fiecare produs câte puțin. Le era foame, dar și rușine văzând cu ce poftă se înfruptau cei doi bărbați de parcă nu mai mâncaseră de nu știu cât timp. Valentin era un gurmand și asta se vedea destul de bine și după cât era de rotofei și bine împlinit. Avea cureaua prinsă pe sub abdomenul său voluminos. Gloria a mai mâncat cât de cât, pe când Dalia s-a servit mai mult cu pateuri și cartofi copți în coajă, de parcă nu mai mâncase așa ceva niciodată. Când privea micuțele
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
luat-o înainte. - A fost deosebit de încântată. După un an de muncă la țară, atunci când ai posibilitatea să te relaxezi, nu mai contează condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
luat-o înainte. - A fost deosebit de încântată. După un an de muncă la țară, atunci când ai posibilitatea să te relaxezi, nu mai contează condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
sunt jidani moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire... au fugit și ei de seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem? - vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Aur. Picură peste rădăcinile lui două lacrimi de vrăjitoare, iar pomișorul înflori, înverzi, legă rod, iar până dimineață când regina și toți supușii ei se treziră, Mărul de Aur era plin de fructe de aur, care mai de care mai rotofeie și mai zemoase. - Ah, suntem încântate, strigă regina, ești o adevărată prințesă! - Mai are o probă, aminti tuturor Prințesa Violeta, și nici măcar nu-i știm numele! - Numele meu este Cora și aștept și a treia încercare! - A treia ta încercare
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Eseuri > METAMORFOZELE LUI MOȘ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua metamorfoză: Moș Crăciun american Este acel Moș Crăciun universal, cunoscut în toată lumea cu actuala sa înfățișare: bătrânul rotofei cu barbă albă, obrajii rumeni, cu o manta roșie tivită cu alb, căciulă frigiană, dar cu moțul lăsat pe spate, tivită și ea cu alb, cu toiag și sac de cadouri. Inventatorul respectivului personaj a fost Thomas NAST, un german
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
aceea nu te-am mai întrebat nici unde mergeam, nici de ce cărarea nu se mai vedea. Priveam întinderea universului așteptând zorile. Și pe tine. Jos, mult sub mine, simțeam ninsoarea fulguind înspre abis. Auzeam cântându-se colinde și vedeam moș-crăciuni rotofei alergând de colo-colo. Deodată nu te-am mai simțit. Te zăream încă, dar nu mai erai cu mine. Îmi agățaseși înadins inima între niște stele; printre fulgi, mi-ai făcut cu mâna și mi-ai strigat să aștept. CANIBALII Îmi
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
recensământului. Un cuplu de tineri bruneți și frumoși din Azerbaidjan. Un cuplu în vârstă din Olanda; spuneau că și-au petrecut luna de miere în România, cu 40 ani în urmă; cu alte cuvinte, niște ciudați. Un cuplu de indieni rotofei și amabili, destul de tineri; cu ei am făcut ulterior fotografii în cruciș. O doamnă (decan de vârstă) din Brazilia. Un cuplu cu figuri sudasiatice inexpresive din Filipine; vârstă incertă, în orice caz sub 40 ani. Un cuplu simpatic, la a
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
cineva ar fi împins-o de la spate, se ridică cu greu din pat și făcând un ultim efort, păși ca prin vis până la ușa bătrânei care locuia alături de ea apăsând pe butonul soneriei. Bătrâna de peste optzeci de ani, scundă și rotofeie, rămasă de ceva ani văduvă, se deplasa cu mare greutate, respirând șuierător, sufocându-se și de aceea, cea mai mare parte a timpului și-o petrecea stând la scara blocului pe un scaun, privind lumea care trecea și bucurându-se
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]