415 matches
-
și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât de mignon, Încât lesne s-ar putea ascunde sub fusta cazematei spătoase care este doamna Bruescu. Amândoi sunt niște caricaturi de oameni, și eu cu romanul meu nu mă pot simți printre ei decât tot ca un personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În plină zi prin vitrinele magazinelor. Presupunerea că noi am fi actorii spectacolului pe care Îl așteaptă de-atâta amar de vreme păru să le sporească Încrederea și să le dezlege limbile. - A ajuns Revoluția și la noi, spuse unul rotofei, cu fața Îmbujorată năpădită de o bură de tuleie. Nu se putea dom’ne! Și cehii și nemții și bulgarii, și numai românii să nu se mai trezească odată, dar Hansi o ținea pe-a lui, vroia neapărat să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i lăsăm la mâna ălora pe Carol și Andrei. Are dreptate Pepino, iar totodată Înțelegeam că mă amăgisem crezând c-am cunoscut vreodată un scriitor În carne și oase, pe numele lui Gheorghe Restoiu, un fel de hopa-mitică mic și rotofei, cu gușă și fălci palide și plete linse, care arătau că-i un artist la viața lui. Deși sunt destui În catastiful ăsta. Restoiu nu-i printre ei. Poate n-or fi trecuți toți aici, or mai fi scăpat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai cuminți. „Să se poarte uniformă, c-așa simți că ești elev”, Întărește o altă voce. Cineva din prima bancă se plânge că nu mai are rost acum, În clasa a opta, să cheltuim atâția bani cu uniforma. Un domn rotofei, tăcut până În acel moment, rupe tăcerea și avansează propunerea magică: să se supună la vot! Dirigintele, Încurcat, nu știe cum să iasă din situație. Ar vrea să spună că această chestiune trebuie lăsată și la latitudinea elevilor sau la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
data asta intrase În „Blue Grass”. Conform Legii Blue Grass din Kentucky, orice persoană „cunoscută drept consumatoare de substanțe stupefiante poate fi condamnată la un an Închisoare, cu alternativa de a urma o cură la Lexington”. Era un evreu mic, rotofei, cu o față rotundă. Nu mi-aș fi Închipuit În veci că e pe marfă. Avea o voce bună, sonoră, cînta, și numărul lui cel mai reușit era cu April Showers - „Ploi de aprilie”. Într-o zi Benny a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ales au avut cel mai important rol În ceea ce privește succesul browser-ului: Blake Ross, student În anul doi la Stanford, un tânăr de 19 ani, slab, energic și cu părul negru și țepos, și Ben Goodger, un neo-zeelandez de 24 de ani, rotofei și blând. La 14 ani, Ross, autentificându-se pe contul familiei sale de pe America Online, a Început să repare defecțiuni pentru Mozilla Group, o echipă de programatori responsabilă cu Întreținerea codului sursă a browser-elor Netscape. Curând Ross a rămas nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
comment s'en débarrasser ensuite? (Madame Bovary II, 7) [E foarte drăguță! își spunea el; e foarte drăguță nevasta asta a doctorului! Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a răsărit? Unde a găsit-o rotofeiul ăsta? Domnul Rodolphe Boulanger avea treizeci și patru de ani; era brutal din fire și de o inteligență pătrunzătoare; avusese de altfel mult a face cu femeile și se pricepea la ele. Asta i se păruse frumușică, așa că se gîndea la ea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
puși în relație în paragraf: T27 E foarte drăguță, își spunea el; e foarte drăguță nevasta ASTA a doctorului! Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a mai răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
au fost omorâți în închisorile sale. Preotul Calciu, Gheorghe Brașoveanu, doctorul Cană, care au încercat un dialog cu teroarea de partid, unde se află? Ce au făcut cu ei regimul și Securitatea? Securiștii sunt azi la tot pasul, bine plătiți, rotofei de mâncare bună și pierdere de timp, îmbrăcați bine în haine civile și militare plătite de stat, din sudoarea muncitorilor cărora pentru munca lor productivă făuritoare de bunuri materiale nu le dă haine de protecție gratis. Apoi miliția, plină de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grătarului. Este foarte bine aici, simplu, fără fasoane, fără probleme filozofice... Apare încă un grup de clienți, cunoscuți de ai pădurarilor, și sticlele se înmulțesc parcă de la sine, parcă printr-un nevăzut proces de sciziparitate. Și micii încep să sosească, rotofei, ațâțători. Cred că este produsul cel mai "sexy" al bucătăriei românești contemporane. Se discută, gospodărește, despre prețul lemnului, apoi despre o nuntă, unde vor fi nași două perechi de localnici care au o avere uriașă. "Mari tâlhari...", spune cineva, admirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru provincialul ce eram, constituia o minune. Odată (pe atunci aveam vreo șapte ani), mama mi-a cumpărat un ceas. Atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat din Piața Unirii, unde un domn rotofei, care mi s-a părut foarte simpatic, a convins-o pe mama că un ceas "Roskop Patent", cum aveau elevii mai mari, un ceas de buzunar, este exact obiectul care îmi lipsește. Ceas de buzunar, cu un lanț de fixat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Întâlnesc după ce le văzusem fotografiile-portret trimise din timp, În scopul de a mă familiariza cu chipurile lor, și am fost surprins cât de puțini semănau cu ce se vedea În poze: cei ce păreau tineri erau Între două vârste, cei rotofei erau de-a dreptul obezi, cât despre femei... de la vârstă la culoarea părului, totul arăta altfel. Mă Întrebam dacă acești coriști cu gesturi și maniere exagerate „ca la operă“, vorbind Întruna și râzând de mama focului la orice mică șotie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată l-a căutat pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea, de fapt, Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă, era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de matematică în timpul cărora, împreună cu un coleg ce urma și el să „dezerteze”, tot în favoarea Filologiei, tremuram să nu fim scoși la tablă. „Dacă mai continuă așa, o să mă îmbolnăvesc de inimă”, obișnuia să spună colegul meu pe atunci destul de rotofei, și replica lui mi se părea plină de haz. În primăvară (1955) am abandonat Politehnica pentru ca în toamna aceluiași an să fiu din nou în anul I, de data aceasta la Filologie. În intervalul celor doi ani clujeni de facultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nășirea Frontului Salvării Naționale, a părĂ‑ sit sau a fost obligat să iasă din Front. Mi-amintesc ce caraghios era Tovarășul Take - nome de guerre, de ilegalist comunist -, când intra în marea sală de conferințe de la Intercontinental. Scund și cam rotofei, cu teniși în picioare și cu cască metalică pe cap, gardat, de patru haidamaci cu kalașnikovuri, pășea eroic, țanțoș, de parcă tocmai venea de pe front, la conferința de presă cu jurnaliștii români și străini ; era purtătorul de cuvânt al FSN-ului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de care această pană de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sorbul avea 28 de ani, iar Patima roșie a fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate: slănină, costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și, În sfârșit, mai erau tot pe acolo birturile noastre „naționale“, cum Își spuneau, faima și mândria acestui oraș al nostru de mari bonvivanți cu pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso najele hilare din pânzele ilustre ale maeștrilor flamanzi, acele expresii de artă unice ale unei civi lizații de bunăstare, de trai bun și de voie bună, comunicativă și sociabilă Între oameni. Mai este Încă timp, iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ostenea cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei, scund și jo vial. Rasa lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu safire, strălucea pe pieptul lat, la capătul unui lanț la fel de prețios. — Am venit cât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu safire, strălucea pe pieptul lat, la capătul unui lanț la fel de prețios. — Am venit cât am putut de repede, spuse rotofeiul. Ce vrei? Schaffhausen nu-i la doi pași. știi de când sunt pe drum? S-a făcut totul, domnule ministerial Eglord? — Cred că treaba ar fi trebuit isprăvită până acum, Preacuvioase. Cel puțin așa mă asigură Hugo; Îl știi pe Hugo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi spunea că toate acestea sunt nepri mejdioase. În schimb, ultimii doi ani din viață puteau să-l coste capul. Se strădui să-și dea seama, În timp ce descria Întâmplările de groază prin care trecuse, cine ar putea fi călugărul cel rotofei, bogat Împodobit, care se Întâlnise cu un nobil cavaler ce nu părea un Înger al nevinovăției, tocmai aici, În acest colț uitat al Pădurii Negre. Se strădui să-și amintească tot ce auzise la Curtea monseniorului epis cop Gebhard, spunându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
știe aceasta și Împăratul și nu dorește nimic mai fierbinte decât să-i nimicească o dată pentru totdeauna. De când răposatul Henric a fost umilit ca nimeni altul de papa Grigore, nici un descendent al lui nu poate uita Canossa! spusese călugărul cel rotofei, cu o Încrâncenare de care nimeni nu l-ar fi crezut În stare. — Canossa și toate celelalte amenințări și Înjosiri pe care le-a suferit de la papă și de la cei care-l sprijineau! Blestemații de Zähringer nu lipseau nici ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
planuri infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
planul inițial. — Iubirea vine după căsătorie, dragă cavalere. Așa spune proverbul. Un bărbat cu experiență știe cum să câștige dragostea soției sale, nu crezi? Ce cunoaște o fecioară nevi novată despre viață? Clericul se Întoarse spre slujitorul lui devotat, la fel de rotofei ca stăpânul lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]