521 matches
-
critici că nu las personajelor nici o șansă! Dar faptul că le-am gândit nu e CEA MAI MARE dintre șanse? Le-a oferit cineva mai mult? Fac ce vreau cu eroii mei! Câțiva aleși ar fi înțeles puritatea intențiilor mele. Rotunjimea mărului. Perfecțiunea imperfecțiunii. Cititorului îi place personajul care moare pentru dreptate. Un fals: a murit dintr-o neînțelegere care i-a fost fatală. Acum vreau să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru moale cu borul lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prăbușindu-se în fața lui, pe scara rulantă, pe cea mai bună și mai frumoasă și mai suplă și mai apetisantă blondă pe care credea că o văzuse vreodată. Tipa se pare că se prăbușise cumplit, lovindu-se la mai toate rotunjimile și cracii pe care îi avea, pentru că urla îngrozitor. Exact în clipa când întinse mâna să o ajute, însă, senzația de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub pleoapele Închise Îi conferea un aspect vital, cât se poate de departe de ororile acelea câlțoase care erau expuse din ce În ce mai des prin biserici. Își deschise culoar prin mulțime, ținându-se pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a Europei se pregătește de nuntă ... În marea sală a tronului majestatea sa, împăratul Haralambe al-C-lea, zis Catran, se dă de ceasul morții să îmbrace marea ținută de ceremonie. Este destul de dificil dat fiind că înălțimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reușește să-și pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
fi fost de prisos orice încercare de apelare. Nu ar fi răspuns nimănui cu dezinvoltura cu care o făcea înaintea lui. Corespondau aproape ideatic iubirea lor neconvențională, o respirau cu un singur plămân, întregind-o într-un spațiu de o rotunjime autentică. Pentru că dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte pentru a coresponda, nu are nevoie de atingere pentru a intermedia senzațiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge cu gândul la universalitate și poate tot nu
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trăind în cercul nostru de cuvinte, Mărunt, adulmecând parșiv păcate, Nimic din ce suntem nu se dezminte, Căci ne sfârșim,în lacrimă și moarte. Dacă te gust mai mult și mai amar, Din rotunjimi în tainele ascunse, Îmi trece foamea de mărgăritar, Și setea gleznelor, de tine strânse. Eu te mai cânt în palmele deschise, În care te aștept să-mi strigi tăceri, Cu țipete arzând, pe pielea-mi scrise Să-mi liniștești uitările
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]
-
de oameni care au fost cândva modele de personaje și întâmplări care pot deveni legende.” “Oare mai sunt frumoasă? Mi-au spus-o mai mulți bărbați și n-am avut de ce să nu-i cred. Pistruii de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii... nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ȘOPÂRLE VORACE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
sâmbure simțirile dătătoare de viață s-au căutat, umplându-ne spațiul, undeva dorul rămâne treaz, mereu crescând. O iubești pentru că există dar, dincolo de orice minune, dincolo de drumul pornit, ai înțeles, ea te-a iubit! Dumnezeu ne colorează clipa contopită în rotunjimile sunetului, surprinsă-n echilibru, cu fiecare nouă picătură, cu fiecare respirație adâncă. Un strop de nemurire, o clipă doar în dansul nostru cosmic! Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezență! Veșnic îndrăgostit, fără tine nu știu ce fac, respir, dar, oare, respir
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ronald-companoca/ motto: „Mutismul cel mai sigur nu-i să taci, ci să vorbești" - Kierkegaard și dacă vorbele tale îneacă izvorul și florile nu mai cântă taci pentru a izbucni culoare în membrele amorțite de cuvintele fără sare piperul îl aduce rotunjimea vieții apoi ovalul ei laptele răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
virtuozitate ne-a atras atenția lecturând Opereta pe care o analizăm. Iată-l pe jupân Deșliu, proprietarul cârciumii, în care se petrece acțiunea, semănând bine cu Jupân Dumitrache - Titircă Inimă Rea din „O noapte furtunoasă”: „Jupân Deșliu, poreclit Dodoloanță datorită rotunjimii pe care a căpătat-o de-a lungul anilor și a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă tinerică...» stă la tijgea răsucindu-și mustățile, dar e cu ochii ațintiți pe Mărița crâșmărița «mititică și frumușică de pică», să nu care
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Ori, abuz de calorii, Jaf prin oale, farfurii... Cu un deșt mi-a arătat (Științific demonstrat!) Pe-un tabel de sus în jos, Din computeru’ lui scos, Că, de fapt, în chintesență, Am doar o deficiență, Ce nu e la rotunjime, Ci-i mai mult la...înălțime(!?) C-ar fi trebuit să am, În costumu’ lui Adam, Eu, la greutatea mea, Înc-un metru și ceva! --------------------------- Valeriu CERCEL Hamilton, Ontario, Canada 7 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Valeriu CERCEL - DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
fi ținut în buricul degetului. Astăzi culegem din frăgezimea pământului, istoria unei constante de sine stătătoare, ce a cutreierat alte dimensiuni ale timpului. Omul este doar bobul de nisip. El nu crește înălțimi decât foarte rar, dar adoră să culeagă rotunjimile propriilor sale margini și foarte rar, poartă cu sine amintirea unui trecut mustind de gloria trăitului, nu de faima muritului, înainte de a începe să trăiască cu adevărat. Chintesența universului rezidă în amploarea timpului culoare, ce îi permit să nu stagneze
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
scărbavnicei” puteri, pe care n-o putem ține (neam, zălog!) mai mult decât încălcând regulile „bășicatului” și „nărăvitului” sistem democratic (!)... Împopoțonat, pe un scaun prea scârțâit și umilit de „funduri târâtoare și trecătoare”, socotit prea strâmt și puțin înălțat pentru rotunjimile lor, scruta, mimând înțelepciunea atât de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MULAREA POEZIEI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului o prietenă i-a arătat o poezie cu Dali în care el sculpta rotunjimile femeii de marmură a râs gândindu-se la o excentricitate cum să se învârtă parcurgând un cerc Dali pe o bicicletă din anii douazeci cu o roată mare și una mică schițând un corp în autocad parcă îi ies din
MULAREA POEZIEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350442_a_351771]
-
din anii douazeci cu o roată mare și una mică schițând un corp în autocad parcă îi ies din monitor coloanele din La Sagrada Familia ca un gând neterminat între Dali și Gaudi alături de desen păstrează poezia cu ființa din rotunjimi de marmură albă femeile sunt bune de iubit și să ne spună poezii zâmbește misogin fiindcă fata asta niciodată nu i-a spus că-l iubește pornește mașina ascultând muzică privește în oglinda retrovizoare în urma lui parcă rămâne o zi
MULAREA POEZIEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350442_a_351771]
-
desprinde astfel ca o primă și semnificativă neliniște între motivele conținute în volum. Răsfirat în „Flori de dragoste” pentru tot ce-l înconjoară și înmănunchiat în cântec spre stele cu însemnele pământului poetul își regăsește identitatea în blagianul somn prin rotunjimile tainice ale reliefului încrustat cu patima cuprinderii în cuvânt: „Aici a dormit poetul/ unde i-a stat capul / iarba a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul și lumea, amestecate în una și aceeași atârnare
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste mâini ar fi cuprins-o drăgăstos, făcând-o să-l dorească. Cum s-ar fi terminat oare această investigație? Parcă era în transă. Se ridică de pe
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
o impresie frumoasă; sala rămase fermecată de eleganța și frumusețea lor. Veronica își îmbrăcase acea superbă rochie lungă de culoarea cerului de vară senin care-i scotea în relief un corp de păpușă, un mijloc subțire și-un bust cu rotunjimi nebănuite, cu rodiile sânilor răscoapte, din care ieșea, marmoreean un gât roz-albiu cu un cap semeț de femeie la care nu știai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]