296 matches
-
care le socotea la un leu bucata. Când strângea destule, Își lua cu el câteva rubedenii și se pornea la Piața Mare din oraș. În vreme ce el vindea ouăle de țară cu cinci lei bucata la o tarabă În aer liber, rubedeniile se așezau la cozile uriașe din Hală, două, trei ore sau chiar mai mult și cumpărau de la stat ouă de fermă. Câte două cartoane a câte treizeci de bucăți, că mai mult nu se dădea, În virtutea eticii și echității socialiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin cu bani de aur din cine știe ce vremuri vechi. Norocosul nu era nicidecum un zgârcit, așa că s-a apucat să Împartă câte un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la butoiul cu vin și a pus-o pe nevastă - fie-mea, de! - să prăjească munți de gogoși. M-a așezat la loc de cinste, În capul mesei. Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că trăise cu un văr al ei de-al doilea la care ținea ca la lumina ochilor. De la nuntă la el fugise, dar ăla nici gând s-o primească. Au trimis-o părinții, să se răcorească, să pască vitele unor rubedenii de la munte. Când s-a Întors de acolo, cu fetița În brațe, alte vorbe zburaseră: al cui era copilul? Al vărului de-al doilea ori al profesorului bețiv? Singura care știa adevărul era ea, dar n-a vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă lăsase să-mi desfășor arta așa cum aș fi dorit. Socotea, poate, că vinul și gogoșile date oamenilor la dezvelirea picturii erau o cheltuială Îndestulătoare ca să nu-și mai facă griji și pentru pictor, pe care, vezi Doamne, Îl considera rubedenie și n-ar fi Îndrăznit să-l jignească cu bani. Lumea se Încinsese la pahare și pe mine mă bătea la cap, crezându-se și el intelectual, pentru că purta pantofi și pantaloni cu dungă, unul al lui Câinaru. Pe tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cine, căci urma să fie ucis scurt și fără vorbă. Intrase, În seara cu adulmecatul mirosurilor de friptură, și În casa unei văduve căreia puțini oameni Îi știau numele, dar pe care toată lumea o striga Tușa. Femeia căpătase de la niște rubedenii carne și o frigea lângă cuptorul În care cocea plocoane măiastre, Împletite cu pricepere și, ziceau câte unii, cu har de Sus. Șeful de post n-o luase la arest, dar se răspândise vestea - neadevărată, se jurau soldații și paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de colo-colo și probabil că se pierduseră o grămadă de hârțoage. Cu luni puține Înainte să moară, după răbdătoare și Îndelungi căutări de ani Întregi ale acelor din carele cu fân ale labirinticelor arhive, ea izbutise să afle câte ceva despre rubedeniile de sânge și chiar să-și găsească mama și un frate. Astfel, s-a pomenit brusc a fi urmașa unui evreu cu ghinion În afaceri care Își părăsise familia și plecase, Însoțit numai de fiul cel mare, să facă negoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuie, tablă, gaz ori cine știe ce altă marfă de mare Însemnătate Îl salutau În gura mare, aproape cu slugărnicie, Îl Întrebau de sănătate, Îi lăudau copiii despre care auziseră că luau numai note bune la școală, Își arătau durerea față de vreo rubedenie a aceluia, trecută de curând În lumea drepților. Librarul nu mai putuse Îndura umilința de a nu fi un om de vază și se apucase să dosească din mărfurile colegilor săi și să le vândă pe sub mână nu cu suprapreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale. Din când în când, se auzea râsul gălăgios al unei mari mulțimi de oameni. Angajând o trupă de actori Nô, Hideyoshi își invită la castel mama, soția și celelalte rubedenii, pentru a se bucura împreună de o zi de distracție. Printre musafiri se aflau și cele trei prințese care erau crescute în izolarea celei de-a treia citadele. Chacha avea șaptesprezece ani; sora ei mijlocie avea treisprezece, iar cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umeraș de sârmă și l-am băgat în apă. Oricât de subțire, firul s-a dovedit totuși mult prea gros pentru a fi bun de ceva. Tocmai atunci s-a auzit soneria, îmi amintesc, și au sosit primele dintre numeroasele rubedenii ale lui Edith. Rachel era tot în halatul de baie din frotir, stând în genunchi și urmărindu-mi încercările zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea și i-am spus că poate era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mergi cu mine în New Jersey anul ăsta, sunt sigur că or să se bucure să te vadă. — Mă mai gândesc, Tom. Deocamdată, tu și Rachel sunteți singura familie pe care mă simt capabil să o înghit. Încă o fostă rubedenie s-ar putea să-mi stea în gât. Ce mai face verișoara Rachel? Nici nu te-am întrebat. — Asta-i întrebarea, băiete dragă. În sine, cred că face bine. Are o slujbă bună, un bărbat cumsecade, un apartament confortabil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe chiloți. Dintr-odată, o ușă s-a trântit în spatele sălii, undeva în apropierea îngrozitoarei mese cu numărul nouă. „Îngrozitoare“ fiindcă acolo le așezase Alison pe cele mai oripilante dintre aparent nenumăratele rude ale lui Luca. De acolo, sperase ea, rubedeniile cu pricina vor cauza cele mai puține neplăceri. La masa cu numărul nouă stătea unchiul Mauro, care încă mai arăta cu degetul avioanele de pe cer, și Maria, o vară de-a doua, care, delicat fie spus, împletea ciorapi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
visul dintotdeauna al Elenei. Ziua în care și-au putut realiza acest deziderat a fost, cum spunea Elena, aproape la fel de minunată ca și ziua căsătoriei lor. Ca și atunci, s-au sărutat îndelung și-au închinat cu socrii și alte rubedenii un pahar de vin. Mașina, de culoare crem, era parcată oblic, între Lada lui Gheorghian de la șase și Wartburgul vișiniu al fotografului de pe scara cealaltă, proprietarul buldogului Dolly. Dacia avea o linie fermecătoare și cei doi arhitecți o puteau privi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întotdeauna... Nu mai are importanță a cui vină e. A sosit timpul unei schimbări totale. Am ajuns la concluzia, bazată pe dovezi destul de evidente, cred, că dumneata nu ești persoana potrivită... Pentru că ați crezut că am sărutat o fată? Ai rubedenii nedorite de mine. Mi-am pierdut încrederea în dumneata. Regret. Dar nu am făcut nimic, nu înțelegeți, nu ne-ați lăsat să vă explicăm, a fost pur și simplu un ghinion... M-am săturat de minciuni, și nu doresc oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai permite din când în când și, desigur, nu era nimic de condamnat în asta să mai dea câte o raită, cu picioarele goale, prin împrejurimile orașului. Dar cea care avea preocupări mai serioase în privința memoriei familiei și ținea socoteala rubedeniilor răposate și în viață fiecare ce-a fost sau ce este, cu ce s-a ocupat și ce-a mai dres era mătușa Magdalena, cea mai în vârstă dintre ele. Și nu numai că era o mândrie pentru ea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie pe termen nedeterminat. Pesemne că, în timp, pe unchiu-meu a început totuși să-l roadă mustrarea că, uite, făcuse afaceri în dauna rubedeniilor aflate la ananghie. Fiindcă, peste ani, mie (de data asta; căci tata încetase de mult să-l mai întrebe de ceas) mi-a servit o altă explicație: Ascultă, în privința ceasului ăla de buzunar... Nu vreau să rămâi cu impresia că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Marusia, Niusea, Antonina, Ninocica, Niuta, Tusea, Alla, Manea, Lenocica. Și așa mai departe. ALEXANDRA Fuseserăm nevoiți să ne mutăm într-o altă locuință, undeva la mahala. Se dovedea că eram o familie mult mai numeroasă decât îmi imaginasem. Aveam destule rubedenii răspândite prin țară și probabil că, dintr-un motiv care pe mine, copil fiind de vreo opt ani pe-atunci -, nu mă privea, trebuise să ne mutăm cu toții laolaltă. Se număra printre acele rude și mătușă-mea Varvara, cea care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60. Dar mama lui a luat cuvîntul, și a zis: "Nu. Ci are să se cheme Ioan." 61. Ei i-au zis: "Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta." 62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicînd: "Numele lui este Ioan." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie trăirea noastră în ajunul morții, analizând pe întinderea unei cărți stările sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu... ― Așadar, trebuie să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru și Pavel. ― Pe unde vine? N-am auzit încă de ea, întrebară celelalte persoane. ― Aveți răbdare. Într-un ceas sîntem acolo. ― Așa departe? Automobilul ne transportă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din dealul cocoțat în fața satului natal, cea mai apreciată pârtie de schi, din lume. Dar, n-a destăinut, și nici nu va destăinui, nimănui, vreodată, nimic, despre felul în care a devenit, el, un mândru și performant schior!, în rândurile rubedeniilor sale! DINCOLO DE PÂNZELE ALBE -ÎNTUNERICUL! Târgoviște. Centrul municipiului. Stație de autobuz. Aștept, cursa, care cam întârzie. Îl observ pe moș Dârțu Andrei. E pe gânduri. Mă salută. îi răspund. Și-l întreb: ce mai faci? Te duci, ori vii, de pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ați ascunselea, chiar și când era de măritat, nu, numai, de joacă,în praful drumului, cu ceilalți copii ai vecinilor.A fost nelipsită de la hore, serbări școlare și alte diverse momente princiare, din istoria neamului. A fost drăgălășenia familiei: dragostea rubedeniilor acesteia, marcatoarea de amintiri de neuitat,în inima celor cu care a avut darul și fericirea de a se întâlni. Mai târziu, după căsătorie, după venirea pe lume a odraslelor, după mutarea la oraș - ea, muncitoare la combinatul textil, el
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]