269 matches
-
Când pun a ochilor risipă în voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri arămii. Când suflet lăcrimează de dor, e-n rubiniul inimii. Gri e-n dorințe neșoptite, de lacrima sufletului. Iar de gânduri nerostite, e-n ceața orizontului. E culoarea surâsului, când lacrima-i de fericire. Sau e a întunericului, când nu-i speranță-n iubire. Te-aștept să răspunzi chemării
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
aici să se închine! Prietenii cu care-am stat la masă Ne sunt dușmani învederați acum, Întotdeauna i-am primit în casă, Acolo, în odaia dinspre drum... Le-am dat să bea din doniți apă rece Și din butoaie vinul rubiniu, Unii nici nu au mai vrut să plece, Cine sunt, atât de bine-i știu! Le-am tolerat mizeriile toate, Călcându-ne-n picioare omenia, Cei plecați prin alte zări ciudate Nu știu unde-i pe hartă ROMÂNIA! Referință Bibliografică: Geografie... / Nicolae
GEOGRAFIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373405_a_374734]
-
celesta Pentru prima dată, cântec de bucurie mi-ai adus! Pleiada de culori ce ochii mi-i încântă E vie și-mi trezește simțuri astrale, neștiute, Dragă-mi ești acum, mi-ai arătat pe nevăzute Cum să-ți simt dragostea rubinie, renăscuta. Te rog, așează-mă pe frunză ta de fag Vreau să dansez cu tine acest cântec drag, De viață și moarte deopotrivă, azi știu a te iubi Căci mă iubesc pe mine mai presus de-a fi! Referință Bibliografica
NU TE IUBEAM, TOAMNĂ ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373967_a_375296]
-
nimic nu ne desparte, Iar ziua se va micșora și ea Și umbra ne va fi tot mai departe... E vară încă, nu te tulbura, N-auzi cum cântă strugurii în vie? La toamnă împreună vom gusta Licoarea lor curată, rubinie... Se răcorește vremea între noi? În ochii mei nu-i nicio întristare, Ți-aduci aminte, scumpul meu altoi, Mereu m-ai vrut prin arșiță-răcoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Se răcorește vremea peste noi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SE RĂCOREȘTE VREMEA PESTE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374070_a_375399]
-
ei magic te va ademeni, Dacă vei înceta o clipă să uiți a o iubi Nu-și va putea schimba culoarea, va muri. În zori deschisă dimineții e albă, pură Și la sărutu-ți tandru roșeste-n purpura, Catre miez de zi rubiniul tău o cheamă Spre violetul serii, apoi nopții-i redevine albă. Prin jocul culorilor renaște, ea le va presară Și sentiment unindu-le: albului îi va da inocentă, Purpurei iubirea și rubiniului sângeriu viața Iar violetului unind cerul și pământul
JOCUL FLORII CAMELEON de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375512_a_376841]
-
sărutu-ți tandru roșeste-n purpura, Catre miez de zi rubiniul tău o cheamă Spre violetul serii, apoi nopții-i redevine albă. Prin jocul culorilor renaște, ea le va presară Și sentiment unindu-le: albului îi va da inocentă, Purpurei iubirea și rubiniului sângeriu viața Iar violetului unind cerul și pământul, taină. Pune-o în piept la butoniera ta și-i vei Simti parfumul inocentei, iubirii și al tainei, Dacă vrei eternă dragoste a florii cameleon Oferă-i lumină, ferește-o de întuneric
JOCUL FLORII CAMELEON de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375512_a_376841]
-
lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac și-apoi se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. 07.04.2012 ciclul “Era sa fiu poet” *** Referință Bibliografică: Dorul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Toamna vieții). Metamorfozată-n Doamna Toamna, autoarea se vede astfel: “Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri! Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri. Și-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei / Și cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei. / Are pașii măsurați și privirile blajine. Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine! (Toamna din oglinda mea). Ilustrate cu o grafică foarte expesivă, executată de Niculina Vizireanu, cu multă forță
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
-n cer, Veghează neclintiți și vașnici Și parcă totul e mister. Alergăm pe ierburi rourate, Steluțe îți sclipesc în păr, Atâtea sărutări furate, Eu iți intind cu drag un măr. Iubirea are culoarea toamnei Iubirea are culoarea toamnei, Mă-nvăluie-n marouri, rubiniu, Îmi dă să beau din viața viței, Mă amețește-ncet și e târziu. Din poală mă-mbie cu arome, De mere-mbujorate ca-n Eden, Sau alte dulciuri policrome, Și inima-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
pastelate, brodate, șatenă. Își cântă romanța cu tainice viori, Parfumuri delicate și galbene flori. Crizanteme zâmbărețe în zeci de culori, Arome primenite în veri, o adori. În poală adună roadele toate, Ca zvelta fetișcană, pe toate le socoate. Fierbe mustul rubiniu în pocale, Frunzele valsează pe cărare. Soarele își cerne razele și o-ncălzește, Blând îi spune c-o iubește. Se joacă uneori cu câte-un nor Și îi șoptește că-i e dor. Covoare maronii toamna ne țese, Cu tivituri
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
poate ști? Masa s-a desfășurat în liniște, ospătara a stat tot timpul atentă să vadă dacă au nevoie de ceva, turna în pahare de fiecare dată când era necesar. Odată ce Sebastian a gustat atât din votcă, cât și din rubiniul de Panciu, parcă limba i s-a mai dezlegat și devenise mai volubil, mai vesel. O vedea cu alți ochi pe invitata lui, o găsea totuși o femeie drăguță, chiar dacă nu avea un corp de silfidă ca eleva sa Brigita
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac. Se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. Ciclul "Era sa fiu poet" Referință Bibliografică: Tarabe pentru suflet / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ÎN SCOICĂ POEMULUI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În scoică poemului Penelul divin că o aripă de codru înmuiata în toate culorile curcubeului un roșu rubiniu îmi aruncă în zbor peste pânzele sufletului simt perla ascunsă zvâcnind că o inimă s-a trezit, s-a trezit din somnul adânc se zguduie prăpastiile, ea crește în scoică poemului adâncimile nopții plâng așteptând căutătorii de perle Referință Bibliografica
ÎN SCOICA POEMULUI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376993_a_378322]
-
câteva degete la tîmpla stîngă și gândurile duse undeva departe. Îmi caut cuvinte să îmbrac orele goale ca niște râpe, le voi umple cu sunete de cerneală scrise pe albul flămând din fața mea și a nopții lunatice. Paharul cu vin rubiniu, trupul tău întristat și lacom, ard așteptarea ca pe o lumânare și totul se termină într-un poem, pată de lumină pe întunericul în care iubim. Referință Bibliografică: Pată de lumină / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PATĂ DE LUMINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376385_a_377714]
-
din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi mai bine cei câțiva stropi rubinii ce se scurgeau în farfuria pe care trona o uriașă felie de pepene roșu. În roșul acela intens, viața desena cu sâmburii de un negru intens, ca al ochilor de tătăroaice, hieroglife ce ascundeau înțelesuri pe care doar ea le
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
știi să râzi. Și... ne-au trecut atâtea toamne și le-am trecut și noi lor. Am ruginit" în atâția ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanțele clipelor, în ochi nuanțele întrebărilor, iar în suflet...aceeiași culoare rubinie calmă și caldă. Am fost mare învolburat de iubire...ne-a rămas un ocean calm și senin. Tu pe un mal, eu pe celălalt. Între noi, o infinitate de liniște și sentimente, eu te mai iubesc. Frunzele s-au așternut
AI SĂ-MI MAI VII, VREODATĂ TOAMNA? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375165_a_376494]
-
călătoria decisă! Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Alienare. Sfârșit de neîmpliniri. Tabloul anulează cu celeritate anticipatele trăiri. Eșuat, penaj îmbâcsit, plisc deschis... și-o aripă flască pierde prin evantaiul împenat rubinii picuri... E-un pescăruș în spațiul strâmt dintre bazele a doi piloni...! O mișcare cenușiu-alburie. Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Tăișul scoicilor
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
plango, fulgura frango! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! O mișcare cenușiu-alburie. E-un pescăruș în spațiul strâmt dintre bazele a doi piloni...! Eșuat, penaj îmbâcsit, plisc deschis... și-o aripă flască pierde prin evantaiul împenat rubinii picuri... Tabloul anulează cu celeritate anticipatele trăiri. Sfârșit de neîmpliniri. Alienare. Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... E vindicativă călătoria decisă! Pe mine mă răzbun! Pe mineee! Biruiesc tumulul de piloni
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste. Îi atrase atenția un mic magazin de legume-fructe, înghesuit între un magazin cu perdele și un atelier foto. În fața intrării, se înălța o piramidă de lăzi din care sclipeau orbitor ciorchini uriași de struguri rubinii. Mihai simți instant cum saliva îi inundă gura. Boabele rotunde și cărnoase, păreau să plesnească sub încărcătura unui must luminos și secret, care promitea un răsfăț pe cinste papilelor gustative. O vânzătoare mărunțică apăru pe trotuar, scuturându-și părul prins
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
îl anunță femeia, îndesând hârtiile din prima ladă în sertarul de sub tejghea, acum vă pot servi! După exact două minute, gonea cât îl țineau puterile, strângând la piept punga din hârtie maro, în care dansau în ritmul pașilor săi, boabe rubinii, crocante, cărnoase și zemoase. Împise ușile de sticlă securizată cu umerii, năpustindu-se spre vestiarul gol. Se schimbă în patru minute și tot cu punga în brațe, pătrunse pe teren. Nea Doru îi aruncă o privire criminală: - A dat Domnul
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
ochii prinseră a-i luci drăcește. Mihai îi trase un ghiont în coaste. - Nu te atingi de ei, m-ai auzit? Doar îi păzești! - Doar îi păzesc, aprobă trist Chițu, îndoind buzele pungii în așa fel încât să acopere licăririle rubinii ale strugurilor. Mihai jucă impecabil. Zbură pe teren, nu alta! Era vesel, era relaxat, era plin de energia luminii din boabele strugurilor săi, care abia așteptau să fie devorați. În pauza dintre reprize, aruncă o privire către Chițu. Bătrânul îi
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
I Spre cer, plec cu gândul, obsedat de-o idee, Mă pierd în abisuri, departe de voi Nici reci constelații nici Calea Lactee Nu au, ce ascunde Universul din noi!. Întâi, peste toate, la noi e Căldura, Viața pulsează-n fluid rubiniu, Un creier gândește la ce spune gura, Dar prea multe taine, savanții nu știu! Atâtea enigme și stări ne-nțelese, A pus Făurarul Suprem într-un Om, E și răutate și gesturi alese, În el, urcă viața ca seva în
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]