223 matches
-
răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii Îl conduseră pe Shojumaru la baie, Îl băgară În covată și-l spălară pe cap. Dar, când Începură să-l Îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din cea mai pură mătase albă - veșmintele morții. Valeții lui Shojumaru se gândiră imediat că Ito mințise ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ceilalți sunt infestați și, În toiul discuției, când am venit aici să ne Încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au Început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, În campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Intrigi fără dragoste, divorțuri fără frâu, soți fără soții, soții fără soți; familii dezbinate, fiii cu mama, fetele cu tatăl; averi grevate de datorii; pământuri încărcate de ipoteci; bogați seniori fără nicio lețcaie, haine împodobite cu fireturi și pic de rufărie; un mobilier magnific și cămări goale!"46 Citind acest fragment din Le Cler ne vin instantaneu în minte arhicunoscutele pasaje cu privire la "formele fără fond" ale lui Titu Maiorescu... În fine, raportându-se la instituții, G. Le Cler avea cuvinte și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Intrigi fără dragoste, divorțuri fără frâu, soți fără soții, soții fără soți; familii dezbinate, fiii cu mama, fetele cu tatăl; averi grevate de datorii; pământuri încărcate de ipoteci; bogați seniori fără nicio lețcaie, haine împodobite cu fireturi și pic de rufărie; un mobilier magnific și cămări goale! Lista e lungă; o scurtăm intenționat, nevoind să vorbim despre adunare, ministere, administrații, nici despre clădirile publice, subiecte atât de bogate în amestecuri nostime. Contrastele nu lipsesc în alte părți. Un pământ bogat în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ci nouăzeci și nouă. Le pusese pe uși, în vestibul, pe trăsură, pe toată livreaua, pe toate mobilele, până și pe tapete, pe draperiile din odaia de culcare, până și pe scaunele sufrageriei, pe argintărie, pe sticlărie, pe porțelane, pe rufărie, pe hârtia de scrisori și pe pecete". Valeria este cea mai iubitoare mamă: "De două ori pe zi copiii se dau jos să vadă pe mamà și pe papà: o dată, la al doilea dejun, care pentru mamà și papà era
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins în acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor ș...ț acompaniază concertul prin fără fir”, „scrâșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții”, „sângele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel încât traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri în fața unor spectacole mereu reînnoite. Și iată: „agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vânzătorii de fructe își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grânele bumbacurile ca amulete” - sunt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara nopților
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora când englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini jocurile de ape / scrâșnesc din dinți marile cotidiane / și iată: agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor” (Ulise, 1) - alternează cu (sau se structurează treptat în) imnurile ce punctează din loc în loc suita poemelor, concentrându-și „calea lactee de imagini” în jurul câte unui singur element tematic, apărut în discurs prin hazardul asocierilor, dar declanșând imediat o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conversație, plutind deasupra ta, cu palmele tale inerte și coapsele tale fără apărare, iar casa unde am locuit înainte de a sta cu familia mamei mele apare din noapte, ivită printr-un defect al oglinzii sau din sertarul comodei în care rufăria noastră se amestecă laolaltă cu cuiburi de molii și clanțe de aramă, de când în urmă cu câteva luni mi-ai poruncit Vino iar eu m-am și prezentat, cu umbrela și două valize uzate, în acest mic apartament din Quinta
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
acceptabilă astăzi. În poezia călinesciană sunt modificări de-a dreptul comice. Versul "La început a fost Cuvântul" din volumul de Poesii din 1937 a devenit "La început a fost Avântul" în volumul Lauda lucrurilor din 1963. Versurile "Așa dumnezeiască este rufăria/ În care dorm Isus și Fecioara Maria" devin: "Așa fără păcat este rufăria/ }esută la fabrică de fruntașa Maria". Marcel Duță a arătat toate aceste prefaceri, care produc stupefacție, în prima ediție integrală după manuscrise a poeziei călinesciene, Lauda lucrurilor
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
început a fost Cuvântul" din volumul de Poesii din 1937 a devenit "La început a fost Avântul" în volumul Lauda lucrurilor din 1963. Versurile "Așa dumnezeiască este rufăria/ În care dorm Isus și Fecioara Maria" devin: "Așa fără păcat este rufăria/ }esută la fabrică de fruntașa Maria". Marcel Duță a arătat toate aceste prefaceri, care produc stupefacție, în prima ediție integrală după manuscrise a poeziei călinesciene, Lauda lucrurilor. Poezii 1927-1965, Editura "Grai și Suflet - Cultura Națională", 1992. Concluzia vine de la sine
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
Svidrigailov pe pămînt. Masca aceea care lui Raskolnikov îi pricinuise „totdeauna o mirare”. „Obrazul acesta frumos și uimitor de tînăr pentru vîrsta lui, era grozav de antipatic. Svidrigailov purta haine elegante, ușoare, de vară, dar mai ales îi era elegantă rufăria. Pe mîna stîngă strălucea un inel masiv cu o piatră scumpă...”. Ce mai vreți? Sv., compus din elemente artificiale, fiecare în parte prea exacte, dă în ansamblu, o păpușă cu cheiță, un manechin, un robot însuflețit, nicidecum un om!! Prea
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
s-a acomodat perfect la orice catastrofă - inclusiv la aceea ecologică ivită din propria ei lipsă de bun simț. Ca notă unificatoare, indiferent de specificul locului (hârtii, cutii goale, recipiente de băuturi răcoritoare, conserve goale în zona Banatului, resturi menajere, rufărie murdară, pungi de plastic de la Turnu-Severin în jos), indiferent de formele de relief, mormanele conțineau, obligatoriu, odioasele sticle de plastic ale berii la doi litri. Mai mult decât limba, tradițiile și obiceiurile comune, astăzi suntem aduși la același numitor de
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel într-o lume care nu știi niciodată cum este cu adevărat. Și perspectiva unei mediocrități bine scrobite, priviri languroase și sentimente bine călcate, împăturite, așezate, un dulap cu rufărie, un registru contabil bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața care ți se curge printre degete. Ce zici Romero ? Romero
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
zilei următoare, la primul cântat al cocoșilor, îndată ce a ieșit din așternut și fără a se mai gândi la darul promis de pelerin, femeia a vrut să pună ceva de-ale gurii pe masă. A avut, însă, o mare surpriză: rufăria din casă se înmulțea văzând cu ochii. De asemenea, și bucatele. Era întocmai ca minunea făcută de Iisus Hristos, când, numai cu cinci pâini și doi pești, a săturat în chip miraculos o mare mulțime de oameni înfometați. Bătrâna a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Mama mi-a spus că se numește Caterina și ne povestea că în urmă cu ani de zile, în tinerețe, era lenjereasă, având în casa ei o spălătorie-călcătorie pentru rufele celor din clasa medie. Caterina lua și aducea la comandă rufăria. Făcuse acest lucru și pentru bunicii mei și de aceea mama o cunoștea din tinerețe. După război, afacerea nu a mai mers și ea spăla și călca rufe doar pe la casele câtorva din foștii clienți. Soțul Caterinei nu s-a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Văd că ați tresărit la auzul acestui subjonctiv. Mărturisesc că am o adevărată slăbiciune pentru acest mod, precum și pentru limbajul ales în general, slăbiciune de care mă simt vinovat, vă rog să mă credeți. Știu prea bine că gustul pentru rufăria fină nu înseamnă neapărat că ești nespălat pe picioare. Și totuși. Stilul, ca și mătăsurile, poate ascunde, nu o dată, cine știe ce eczemă. Mă mângâi spunându-mi că, la urma urmei, nici cei ce se bâlbâie nu sunt neprihăniți. Aveți dreptate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la timpul lor. Și-n plus, eu nu-s decât un mesager. Căpitanul Își golea ulceaua, gânditor. Pe vremea aceea, cinșpe dubloni de patru, din aur, Însemnau peste șapte sute de reali: cât să scapi de necazurile presante, să-ți cumperi rufărie și o haină, să-ți plătești datoriile, să-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la etajul de deasupra curții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-o știi, pe care-a scris-o înainte de evadare, și scrisoarea de la nenorocita aceea, pe care poate n-a apucat s-o citească nici el. De la ea! Auzi ce inimă de câini turbați să trimită scrisoarea aceea odată cu hainele și rufăria lui, punându-mă să semnez de primire! "De azi-dimineață plâng tot timpul", scria jidovcuța de unde scria ea, cum o fi ajuns unde-a ajuns, când Alexandru o credea trecută prin crematoriu! "Mă rog la Dumnezeu să fii sănătos. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
farfuriei un rotocol de horbotă. Cana cu apă din mansarda lui Ioanide era acoperită de asemenea cu o dantelă. Pernele, imaculate, aveau ochiuri de broderie, nicăieri o suprafață textilă albă nu apărea ca o materie plată, ci dematerializată prin orificii. Rufărie, ciorapi, batiste erau legate cu panglici, și Ioanide zărise niște ciorapi ai lui Hergot uriași, lăbărțați, țesuți cu o infinită atenție de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sentimentalism. Pe urmă alt sentiment înghițea pe cel dintâi, iar Hagienuș, conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria de corp bine călcată și scrobită (în altele era numai neglijent), dulceață dimineața, apoi cafea neagră (lapte dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt copil mic?" zicea el). După masă se întindea pe pat, dezbrăcîndu-se ca de noapte, și începea să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sînt însă sigură că o să găsesc ceva care o să-mi confirme bănuielile, se impacientează și mai tare, pe mine nu m-au înșelat niciodată instinctele, de asta poți fi sigur, îl amenință lăsîndu-se pe vine și începînd să arunce cu rufăria în toate direcțiile ca o apucată. Chiloți, ciorăpei, pantaloni, cămășuțe, ce păcat că nu mai lucrez eu acuma la Tricotajul, norocosule, i-o trîntește în față, atunci să te fi văzut, dar nici acum nu e prea tîrziu, spune luînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tuturor gospodinelor din bloc care își uscau rufele pe sfoară afară, în spate - într-un rând, mânată de noblețe și generozitate, a sunat-o și pe divorțata goite de la ultimul etaj -, să le spună să fugă și să-și strângă rufăria, că tocmai răpăise un strop de ploaie pe pervazul nostru. Ce radar avea femeia asta! Iar asta se-ntâmpla înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viclean, scoțând caraghioasă (mă pândeai să observi dacă mă uit!)... reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria părăsită, abandonată curiozităților mele hapsâne de bărbat singur acum... Ne-am și tăiat la câte un deget, cu briceagul, ca să ne amestecăm sângele, ni l-am supt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]