820 matches
-
Ceruri, lângă Oastea Îngereasca ! Iar Aglaia-n lacrimi multe, o Pildă de Convertire Prin viață aspră ce a dus-o, spre CHRISTOS și Mântuire! .................. Cuviosul Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan Trăiau în Constantinopol : Xenofont Mare Dregător Cu nevasta să Maria, fiecare Rugător, În Credința cea Creștină și cu Milă de sârmani Pe care ii ajutau ; la fel văduve, orfani ! DUMNEZEU le-a dat 2 fii în curată căsnicie Că o răsplată a Credinței : Ioan și Arcadie ! Pe care în Fenicia, la Școlile
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
anii risipiți în această experiență a fetei. Își reveni totuși repede: cel puțin nu pierduse ca ea... o viață! Când termină cu toate gândurile astea, abia atunci observă că Bubă, motanul ei, se uita la ea insistent. Din privirea-i rugătoare înțelese că trecuse mult de când o aștepta să-i dea ceva. Într-adevăr, castronul de mâncare avea doar două bobițe simbolice din hrana lui preferată. Se achită în grabă de sarcina ultimă a zilei, îndreptându-se spre dormitor, uitând totul
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
viață și în tot timpul zilei, ca sub privirea lui Dumnezeu. Așadar, înțelegem că nu putem sta neîncetat la rugăciune, din cauza activităților noastre zilnice, dar putem să avem mereu o atitudine și un comportament care să arate că suntem oameni rugători. - Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit, cât timp trebuie să acordăm rugăciunii? - De multe ori observăm că timpul nu ne permite să realizăm tot ceea ce ne propunem. Găsim această scuză și în cazul rugăciunii. „Eu am făcut un calcul aproximativ, gândindu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai sunt aici, ci s-au mutat în veșnicie, despre sine și
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și rugători în fața lui Eugen Barbu și Ion Dodu Bălan, absolut imperturbabili la suferință. Acolo și atunci, am avut marea șansă a vieții mele literare să îl cunosc pe Nichita Stănescu, care, de la început, mi-a dat un sfat plin de înțelepciune
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
a ieșit din clasă. A doua zi nu a mai venit. Nici nu am observat că s-a dus la cancelarie însoțită de preot, soțul său. Am văzut-o când a ieșit din școală, urmată de domnul Arsu, care gesticula rugător, în timp ce preotul dădea din mâini, refuzând categoric la insistențele domnului Arsu. Rugămințile directorului au fost zadarnice. Cu lacrimi în ochi, coana preoteasă a părăsit curtea școlii și am urmărit-o cum mergea cu capul plecat, la braț cu preotul, tânărul
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ne pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
testat, așa că nu mai Încape nici o Îndoială. Mințea. Care testare? Eu unde mă aflam când o făcuse? Mai mult Însă decât seninătatea cu care inventa bazaconii, mă uimea tonul: se voia ferm și autoritar, și nu era decât Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ce facem acum? Nu am nici cea mai vagă idee. — În curând o să se întunece. — Mi-am dat seama. — Și?... Ce vrei să-ți spun? Necăjit, șoferul se întoarse încă o dată spre Gacel Sayah și spuse pe un ton aproape rugător: — Puteți să ne arătați drumul spre Sidi-Kaufa? Cel întrebat dădu din cap afirmativ, sigur pe sine: — Ocoliți stâncile acelea spre nord-est, dar dacă încercați s-o faceți noaptea, o să vă îngropați până-n gât. Pe-aici suflă întotdeauna vântul de miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mi plicul, cu mâna ei galbenă și temătoare parcă să nu se ardă dacă-mi atinge nasturii uniformei - ai uitat banii. M-am gândit că ai să te sperii și ți i-am adus eu. Spunând aceste cuvinte, mă privea rugător, dar eu, furios la culme de rușinea la care mă supune, i-am replicat într-o șoaptă plină de ură că n-am nevoie de atențiile ei și că, dacă tot s-a deranjat să aducă banii, n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Se oprea departe de catedră într-o poziție oblică față de podea. De s-ar fi dus o linie de la vârful pantofilor în sus, aceasta ar fi ieșit prin unghiul pe care-l făcea umărul lui slăbuț spre care își ridica rugător mâinile enorme, albe. Stând așa, oblic, și sprijinindu-și toată greutatea trupului pe un picior, în timp ce celălalt atingea podeaua doar cu vârful ghetei (de parcă ar fi fost mai scurt), stând, deci, așa ca o femeie, frânt dizgrațios, dar nicidecum caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ordonă, Omoară-l, taie-i capul, taie-l, căci de asta atârnă viața ta, viața celor apropiați ție, fericirea și bunăstarea patriei tale. Dacă nu-l tai, vei fi pedepsit crunt. Iar eu, privind creștetul blond și ochii străvezii și rugători ai nemțișorului, arunc cât colo toporul și le spun: - Faceți cum credeți, refuz să-l omor. Auzindu-mi refuzul, mulțimea bate din palme, entuziasmată la culme. Acesta a fost visul pe care, treaz, l-am avut peste câteva zile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atins buzele. Poate că exact așa, cu aceeași puritate neomenească, cu aceeași dorință dureroasă de a da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri și, privindu-mă de jos în sus cu ochii rugători cu care se uita la icoană, îmi șopti: - Vadia, n-o supăra pe doamna. Vadia, n-o ucide! Nu vezi că și așa stă nemișcată ca o moartă? Astăzi este ziua în care a murit tatăl tău. Și, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți-vă, când vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu, tu nu știi cum se face, spuse ea liniștitor. Luă periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie de mine. Vezi dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
faptul de a călători împreună, ar putea reprezenta niște amenințări. Exact ca populațiile migratoare ce au trecut Rinul în 406, aceste mulțimi ar putea traversa înarmate strâmtoarea Gibraltar, fluviul Amur sau râul Usumacinta, însă de data asta amenințătoare, și nu rugătoare. Unele dintre aceste forțe se vor coaliza împotriva statelor, mai ales a democrațiilor; vor apărea atunci - așa cum s-a întâmplat deja - baroni ai drogurilor puși în slujba unor cauze politice sau care se vor servi de imigranți pentru trecerea clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zile nu mai avusesem... — Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse ea, și-i dădură lacrimile de supărare. Lui parcă-i căzu falca și se botoți ca un copil certat de părinți. Întoarse către mine o privire rugătoare ca să mă implore să dreg lucrurile, dar eu încă nu mă puteam stăpâni și mă zguduiam tot de râs. Într-o zi ne-am dus la negustorul de tablouri în al cărui magazin spera Stroeve să-mi arate cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de unde își trag seva din vatra vechii ctitorii a Maramureșului. A fost o perioadă grea. Maicile de aici au venit de la alte mănăstiri. Suntem doar patru. Am fost cinci, dar una a fost chemată la Domnul. Sunt surori râvnitoare, harnice, rugătoare, ascultarea fiind cea mai importantă componentă a vieții de mănăstire. Nădăjduim ca atunci când ne vom muta în casa nouă, să continuăm activitățile cu și mai mult spor. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Mare ajutor am primit din partea celor doi
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
au rămas din însemnările ieromonahului Anastasie. Sfântul cuvios Amfilohie s-a născut în 1487 și a intrat de tânăr în obștea mănăstirii Moldovița. În 1508 a venit la Pângărați și a condus ca stareț timp de 56 de ani nevoințele rugătorilor de aici. Ieromonahul Anastasie care l-a cunoscut personal, scrie că a petrecut toată viața în osteneli și rugăciune făcându-se pildă urmașilor săi ucenici. În urma unei arătări, domnitorul Alexandru Lăpușneanu zidește o biserică pentru Amfilohie și călugării săi, în
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
bibilică dar lumea nu mă crede?! CUCU: Până jos te faci praf (conciliant) și e păcat de tine că ești om tânăr și foc de drăguț. HALVIȚĂ: Nu umbla cu prafuri că mă grăbesc. Lasă-mă să plec. CUCU (neputincios, rugător): Hai, vino-ncoace, te rog, și te las să pleci cu banii. C-așa am făcut eu toată viața, am pierdut și ce brumă câștigasem. HALVIȚĂ: Goange Cucule, vrei să pui laba pe mine. Mai bine o iau pe scurtătură
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
eu și cu ce mai știi și tu..., puse cap la cap, să-l învățăm cum... - Nea Costică, dacă e vinovat, așa rămâne, nu-mi cere mie... - Nu-ți cer nimic, domnule, nu mă înțelegi! Sugestii, atât! a insistat ofițerul, rugător. - Și nu puteai să-mi spui mai din timp? a încercat celălalt să găsească o altă variantă de retragere. Cum să explic femeii? - Te descurci tu, că ești băiat deștept...Abia în dimineața asta am reușit să intru în posesia
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]