193 matches
-
noul său prieten, un băiat frumușel. Că îl cheamă Zoon și că are un dar: vorbește direct cu Olimpul, cu zeii. Și, întorcându-se, îl rugă să le dea o probă. Cel căruia i se spunea Zoon nu se lăsă rugat, duse un fel de scoică la gură și vorbi ceva într-o limbă pe care cei de față o recunoscură cu greu și care părea a fi un dialect grec de la miazănoapte, exprimându-se răstit ca tracii primitivi. Alcibiade, care
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
urmă, fecioarele... copile frumoase care... Izbindu-l cu piciorul în față, Balamber îl trimise încă o dată în praful drumului. Nemaiputând să-l suporte, îi spuse aspru lui Khaba: — Ce mai aștepți? Omoară-l pe câinele ăsta! Hunul nu se lăsă rugat; îl țintui cu un picior pe Inisius, ca să-l țină în genunchi, și trase sabia din teacă. — Nu! strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speria orice studentă cerându-i să-și vâre brațele în două cutii, cu un geam la capătul celei din dreapta. Mâna studentei apărea în geam. Numai că mâna din geam nu era dreapta, ci o reflecție ingenios suprapusă a mâinii stângi. Rugată să îndoaie mâna dreaptă, studenta vedea în geam o mână care nu se mișca. În loc să tragă singura concluzie logică - un truc cu oglinzi - studenta simțea aproape întotdeauna un val de teroare, fiind convinsă că mâna îi paralizase cumva. Se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bețivul satului s-a transformat în eroul satului, ba chiar și gospodăriei agricole de producție i-au dat numele lui. Tata le-a invitat și pe consoarte, gândindu-se că politețea lui va da roade. Ele nu s-au lăsat rugate prea mult și au avut grijă să nu întârzie, căci timpurile erau grele și nimeni nu strâmba din nas la o masă de prânz. Cum se întâmplă întotdeauna când se întâlnesc oamenii de la țară, s-au salutat gălăgios și familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din mână, adică nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească. Azi, rugată, a venit la piano doamna M... A cântat sentimental serenada lui Schubert. Când a isprăvit, Adela a sărit, a îmbră-țișat-o, a sărutat-o pe amândoi obrajii cu o afectuoasă indulgență pentru sentimentalismul mamei sale. Uneori jucăm cărți, în zilele astea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
început lunei curente să nu mi-i scădeți acuma, ci în altă lună. La întîi ianuariu fiece om e silit aicea ca să deie bacșișuri de cel puțin cîte-un fiorin - la birt, la cafenea, în fine pretutindenea. De-aceea lasă-te rugat și convinge pe tata ca să-mi trimeată banii cu două-trei zile nainte [2r] de zi întîi. Afară de-aceea, am să mă mut, fiindcă șed foarte departe de Universitate. Roagă pe Harieta să mă ierte dacă nu i-am răspuns
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu un aer special, în maniera Aglaei, care jignise pe Felix, cu aerul de a face o comparație între geniul lui Titi și mediocritatea lui Felix. - Ia spune tu, Titi, întrebă Aurica, ce-au spus profesorii? Titi nu se lăsă rugat și începu să reconstituie narativ o scenă întreagă, din care înțelese că un profesor oarecare, cu nume obscur, de la belle-arte observase lui Titi că în privința desenului "merge". Felix asculta distrat, preocupat să găsească un pretext de a fugi. - Mi se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
glumă cînd el trecuse deja dincolo de prag. Sărut mîinile! a murmurat Mihai și a pornit să coboare scările. Acum îi pare rău. Ar fi trebuit să răspundă Anei cu mai multă căldură, așa cum a obișnuit-o; niciodată nu se lăsa rugat să destindă atmosfera dintre ei doi. De data asta însă nici măcar nu i-a răspuns cu "la revedere". Chiar și fetița, la despărțire, și-a sărutat-o mai îndelung, ca un adio. Ceva îi spune că ar putea, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să dăm gata niște crochete de șuncă și niște spumoase aici, la Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să nu mă iei cu totul... — Trebuie să plec, spune ea, Îmbrăcându-se. Indiferent ce te preocupă, ar trebui s-o lași baltă. Noi nu spunem nimic, doar ne dorim să nu fie aici. Pleacă pleacă pleacă nimeni nu tia rugat să vii. După ce se cară, noi dăm iama prin cocaina pe care am luat-o de la Ray. După câteva doze ne dorim ca vaca să se Întoarcă pencă iam arăta noi pizdei, danu, pula mea-i la fel de bleagă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în râul care ducea la cascadă. Dar cum nu prea știam să înot, am fost prinsă de curenții din râu și transportată spre cascadă. Atunci am început strig cu disperare la Ford. Ford a înțeles primejdia. Fără să se lase rugat, a sărit în valurile râului și a înotat vitejește până la mine. Când eram pe marginea prăpăstiei, la cascadă, l-am prins de gât pe Ford. Îmi bătea inima ca un ceasornic de spaimă. Cu greu m-a ajuns pe mal
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
însoțitoare la întâlnirea cu istoria. Nici nu avea importanță care îi erau gândurile sau chipul. Important este că îl percepe alături, fie și când este doar o copie palidă a eternului masculin. Notă Ca și anii trecuți, în martie sunt rugată de ziariști să scriu ceva despre „femeia în societatea românească”. E perioada în care presa noastră își aduce aminte de „umbrele istoriei” și sapă conjunctural să le scoată spre vizibilitate prin proceduri excepționale: „Să facem interviuri cu personalități feminine” sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă ne-ai cânta ceva la pian. Știu că preferi să cânți în singurătate, dar azi poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din camera spoită în alb. Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu omul În ale cărui mâini Îți stă soarta. I-am declarat cu maximă sinceritate că eram reporter pentru arte și litere la Ultima oră și că țelul meu real era să-i dedic un reportaj. Nu s-a lăsat rugat. A scuipat verde pentru a-și clăti gâtul și a spus cu acea simplitate care este podoaba figurilor ilustre: — Îți primesc propunerea din tot sufletul. Te previn că n-am să-ți vorbesc de cenzură, pentru că nu sunt puțini cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
intuit, sigur pă el, Cufărașu. Să greșea. La ălălant capăt dă fir era nici mai mult, nici mai puțin ca secretaru cu Sportu, să-i ofrendeze preșidinția la Cercu dă Box. N-o să-mi credeți: Cufărașu nu s-a lăsat rugat. Dă cum am ieșit, mi s-a pus pata să iau dă la cap vechea pretenie cu Scuipatu Brun. Ce dă amintiri dragi și uitate dă la zearu Noul Imparțial! Omu știa să facă haltă la colțu lu Sarmiento cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pleci. Știi că am oroare să rog pe cineva, știi să am oroare să te rog chiar pe tine și n-am făcut-o niciodată, pentru că nu faci un lucru decât dacă vrei și îți e plăcut, nu pentru că ești rugată. Dar acum te rog“. Ea continua să scuture din cap privindu-l și trăgând adânc din țigară, apoi s-a întors brusc spre ușa deschisă a balconului, în timp ce spunea, gâfâit și aproape strigând: „Nu, nu, nu! Te rog, încetează. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Fotis și cu Panaiotis Nicu... Și i-am dat locul... și acesta a dat șaizeci de stupi”. Știind că pe marginea unor asemenea schimburi am ceva de spus în răspăr, bătrânul privea la mine cu așteptare. Nu m-am lăsat rugat. --Păi, cum să spun, părinte? Sfințiile lor călugării, în frunte cu egumenul, au făcut o afacere bună. --Fiind confrați de ai mei, eu am să tac, fiule. --Se înțelege, părinte, și de aceea nu aștept nici un cuvânt în plus. --Nu știu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
decât nătărău. Și iar s-a pus cu ștremeleagul pe ea, Pentru că îl primea Fătuci ca nimic să-i facă, Pe nume Lisbeth, Annchen, Martha și Ernestine Și au rămas în viață, Așa că și bunul Dumnezeu merita să fie iar rugat: El știe doar de ce-i atâta suferință. Lui i-e dat să ducă veșnic crucea. El răsplătește suferința Și are de iubire covețile pline... Și avea atât de multă dragoste adevărată-n ea Ca să găsească, mai târziu, rime la floarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de vioară, Și la orgă, într-un recital, de însuși Marcian. Elena își făcuse socoteala că va avea poate o mică dificultate de aplanat cu Rim, dar o tranșase fără șovăire în defavoarea doctorului, care, după ce se lăsase atât de mult rugat, lipsea mereu. 229 La nevoie îl va sacrifica complet. Prezența lui nu mai era o necesitate. In afară de imperativul muzical, Marcian era un oaspe afabil și plin de bună dispoziție. Elena n-avea pe nimeni, în relațiile ei, cu care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să se lase rugat: ― Nu văd de ce nu v-aș spune că sunt o duzină de oameni afară și că au primit ordin să vă urmărească, nu să vă aresteze. Eu ar fi trebuit să ies cam acum și să le spun că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului. Dimpotrivă, oamenii îl îndemnau să le povestească el din cele multe știute de prin satele vecine. Iar el nu se lăsa prea mult rugat, că avea plăcerea și știința povestirii unor întâmplări auzite sau la care a fost parte. Așa, odată, și-a amintit de șfabii de la Adâncata, care erau niște plugari pe cinste... Aveau cai dresați, ce arau singuri, fără greșuri. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
imiți pe domnii profesori, în fața domniilor lor, cu asentimentul domniilor lor, pentru că socotim aceasta drept o manifestare artistică; ascultăm cu toții producțiile unui talent, și nu interpretăm acest fapt drept o luare în derâdere a domnilor profesori. Așa că, fără să te mai lași rugat, începe! ― Bine, domnule director, dacă spuneți dumneavoastră!... Și cu o nemaipomenită îndrăzneală, parcă de când lumea aș fi avut spectatori atât de selecți, i-am spus unui profesor mai tinerel de la "B", care ședea în capul mesei: ― Dacă nu vă supărați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și de descris cu suficientă precizie, la subita recunoaștere a avantajelor păpușii goale pe dinăuntru față de păpușa masivă, fie ca timp consumat, fie ca argilă folosită. Frecventa ezitare a evidenței de a se manifesta fără să se lase prea mult rugată ar trebui să facă obiectul unei profunde analize din partea specialiștilor, care desigur sunt pe undeva, în distinctele, dar sigur nu și opusele, naturi ale vizibilului și invizibilului, cu scopul de a verifica dacă, în interiorul cel mai intim a ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îneacă. — Atunci poate că aș putea, la rândul meu, să-ți formulez o cerere? — După ceea ce tocmai mi-ai acordat, ar fi o fericire pentru mine să-ți arăt o infimă parte din imensa mea recunoștință. Nizam nu se lasă rugat. — Te știu discret, puțin Înclinat spre vorbărie, te știu Înțelept, drept, cumpănit, În măsură să deosebești adevărul de neadevăr În orice lucru, te știu demn de Încredere: aș vrea să așez Între mâinile tale Îndatorirea cea mai delicată dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]