1,294 matches
-
eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era cea mai frumoasă babă a copilăriei noaste! În
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Marinoiu, profesorul de istorie cel mai bătrân din oraș, tovarășu’ Căpuștean avea dovezi „de netăgăduit”. Coborând într-o zi în pivnița din spatele casei (nu se știe exact pentru ce), a descoperit resturile unui harnașament și un mâner de sabie destul de ruginit, care semăna perfect cu unul văzut de el la Muzeul regional și atribuit sfătosului cronicar. Alții, și trebuie numit aici Dan Protopopescu, marele profesor de română, era convins că ciotul acela de armă aparținuse chiar negustorului, fost luptător în garda
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai simtă duhoarea de hoit care Împuțea aerul. În sfârșit, și-a fumat Carpațiul pe jumătate și a aruncat chiștocul În apă, care l-a Înghițit cu indiferență. „Acum urmez eu...“ s-a gândit și s-a desprins de balustrada ruginită. O mână l-a prins atunci de guler și l-a Împiedicat să cunoască viciul subtil al căderii, la care credea că adesea visează când citea poezie. Surprins, Vasile a bătut aerul nopții cu mâinile și a urlat, de frică
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de roți, găurit, părea că se află acolo ca să transporte morții În cerul apus al lui Hades. Cortegiul funerar s-a oprit, cu Matei În frunte, lângă o groapă sinistră, cu pereții din beton. Țiganii au coborât coșciugul din
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu pot fi doar al lor. Femei mai puțin posesive. Care m-ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să ies pe balcoane în timpul nopții și să cobor pe burlane cu tabla ruginită. Pro babil că aș avea nevoie de o trusă specială, de Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează departe. Ia să vedem. De pildă, să luăm cazul în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează departe. Ia să vedem. De pildă, să luăm cazul în care ar fi nevoit să coboare pe un burlan cu tabla ruginită. Cum ar putea să nu-și rănească mâinile? Mâinile lui frumoase și puternice de bărbat tânăr. Mâinile lui, pe care femeile abia așteaptă să le simtă pe trupul lor. Dege tele lui, pe care femeile adoră să le simtă trecând
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mâna ei dreaptă se mișcă scurt și oprește șuvoiul care-i lovește corpul. Rămâne cu ochii închiși. Iese din cabina de duș și apucă un prosop. Își șterge părul. Își șterge trupul. Pune prosopul într-o agățătoare pe jumă tate ruginită, apoi mâinile ei deschid o cutie magică. Cutia în care stă cuminte o cremă binefă cătoare. Și trupul ei respiră în timp ce mâinile întind crema pe picioare și pe brațe și pe sâni și peste tot. Femeia din oglindă se uită
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în continuare. Cavanosa se în tinde pe patul moale și își trage cu greutate picioarele obosite. Acum, eu sunt în avantaj. Punctul de pe podea s-a mutat în tavan. Pot să-i văd ochii. Ochii lui Cavanosa sunt două monede ruginite. Și pe fiecare monedă e desenată o luminiță rece, ca de led. Pleoa pele lui se închid încet, iar vocile se aud din ce în ce mai stins. Îi pot vedea fiecare zbârcitură și fiecare vini șoară de pe pleoape. Trece un minut, îmbrăcat în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
încruntată acru. Pe deasupra, mă încerca o durere de cap la fel de intensă ca durerea de care a suferit Gheorghe Doja cu coroana aia incandescentă. Chinuri de mucenic atât de monstruoase, încât nici nu simți când gealații îți smulg sfârcurile cu clești ruginiți. Dimineața mă prelinsesem într-o farmacie, unde, după tejghea, trăia o doamnă cu crucifix de bronz la gât. Am intrat palpitând printr-o pâclă cerebrală, iar ea, din prag, a constatat, expertă: — Vă doare capul. Sibilă profesionistă, m-a întrebat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei sale lungimi pentru că el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit, în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În sens
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
nici faptul că - valoric - cele două micro-studii sunt departe de a fi cele mai izbutite din volumul Aberații de bun-simț. Ceea ce mi se pare formidabil e obsesia de a investi cu afecte procesul conservării active a unor corpuri oarecare: biciclete ruginite, sticle goale, electrocasnice ieșite din uz, haine vechi degradate la statutul de cârpe, carnete pline de mâzgălituri. Ba chiar fire de praf. Sau - dincolo de orice imaginație - stereotipii memorialistice ale unei femei fără un viitor prea evident și fără un trecut
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență prealabilă, ale cărei urme au rămas adînc înscrise în însăși materialitatea
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
ale volumului. Primul e definitoriu pentru preocupările și sintaxa imaginară a copiilor. O fetiță de grădiniță rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne mai râdem după ce pleacă. Când se întoarce, miroase a
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
cu savuroase contaminări și etimologii populare. (Canibalii, mâncând carne, sunt carnibali, nu?) Se observă însă și prezența, discretă dar constantă, a vocii auctoriale, cu inflexiuni lirice specifice observatorului, iar nu micuței protagoniste: "vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite", "miroase a afară și a joacă"... Un cu totul alt registru apare în povestirea titulară, Băieți de gașcă, forțând nota exact în stilul tinerilor șmecheriți de la finele Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele cardinale
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
ele știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
recunoaștem (după atâția ani) că nu avem încă o clasă politică, că nu înțelegem separația puterilor într-un stat de drept era firesc să ajungem cu nedumeririle inclusiv până la Constituție! în politică nu este recomandată ignorarea "buturugilor mici". Instrumentarul socio-dema-gogie ruginit a rămas intact: diversiunea, delațiunea, mistificarea și înscenarea, cu aceleași inepte rezultate dintotdeauna, Zvonistica însă pretinde un masterat separat! După atâția ani încă "vorbim" despre "legea lustrației" (punctul 8 din Proclamația Timișoara) când ar fi putut funcționa simpla lege a
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
Acolo unde nu se simte, lasă la iveală frumoase meditații de școală veche: "O, Moldovă, apa trece lin,/ Pasăre să fiu, să zbor aiurea/ Murmurînd puțin cîte puțin/ Cîntecele care-adorm pădurea./ Uite cîmpul, seara nu se vede,/ Dealuri mari și ruginite vii;/ Ce de vin la crame-o fi și ce de/ Cîntece departe auzii!/ Greu ar fi să dormi în aste vremi,/ Poate noaptea să colinzi pe stradă,/ Să atingi un zid, să nu te temi,/ Să te uiți spre
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri/ furînd al verii/ ultim surîs" (Tihnă). Preferința acordată decorului autumnal e grăitoare prin ea însăși. Exemplelor de mai sus li se pot adăuga multe altele: "Ruginite strune/ sună în vînt// Piatră pe suflet/ toamna îmi pune/ ca pe mormînt" (Toamna); "la moartea florii de tei/ vin să se scuture toamnele" (înscris); "trandafirii-și dezbracă/ impudic petalele/ pe streșini curg ploile gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
nerușinați dintre securiști și activiști arată sumbru. Rămas și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim de Tănăsescu reprezintă un capitol din istoria grotesc-hazlie a unei Românii coborâtă la nivelul latrinei), "tribunul" a devenit un simplu cocoș de tablă ruginită, gata să cadă de pe acoperiș la prima adiere de vânt mai serioasă. Jenanta poziție pe care s-a cantonat PRM-ul cu ocazia moțiunii "Tăriceanu trebuie să plece" arată deruta, neputința și spaima din oasele acestor supraviețuitori ai războiului rece
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire. Șușmeaua Puscașului Îl Întâmpină cu teuca plină și cu un șuvoi de argint topit ce curgea pe șipotul vechi și ruginit. Ajunse prea dimineață În centrul Vasluiului, oarecum adormit la ora aceea. Doar câțiva „blonzi” din familia Negrescu ieșiseră cu măturoaile lor lungi să măture În jurul primăriei. Puțini erau cei care se Îndreptau către slujbele lor prost plătite, dar Victor fu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]