1,058 matches
-
am citit nenorocita aia de poezie într-o seară, ca să le adorm? Ipotetic vorbind, desigur - dacă le-am ucis? zic. Ăsta e genul de îndreptățiri de care are nevoie? Își întinde buzele în sus și în jos, ca să atingă cu rujul rujul care e deja pe ele. Mă apropii de ea cu un pas, șchiopătând, și o întreb: Oare acum sunt suficient de rănit în ochii ei? Își ține umerii drepți și-și freacă buzele între ele. Și le deschide încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citit nenorocita aia de poezie într-o seară, ca să le adorm? Ipotetic vorbind, desigur - dacă le-am ucis? zic. Ăsta e genul de îndreptățiri de care are nevoie? Își întinde buzele în sus și în jos, ca să atingă cu rujul rujul care e deja pe ele. Mă apropii de ea cu un pas, șchiopătând, și o întreb: Oare acum sunt suficient de rănit în ochii ei? Își ține umerii drepți și-și freacă buzele între ele. Și le deschide încet; rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și freacă buzele între ele. Și le deschide încet; rămân lipite până în ultimul moment. Doamne ferește să sufere cineva vreodată mai mult decât suferă Helen Hoover Boyle. Și zic: Poate că și eu am pierdut totul, ca și ea. Și răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și le deschide încet; rămân lipite până în ultimul moment. Doamne ferește să sufere cineva vreodată mai mult decât suferă Helen Hoover Boyle. Și zic: Poate că și eu am pierdut totul, ca și ea. Și răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care l-am omorât își întreținea părinții bătrâni, ca să nu ajungă la azil. Adoptase un copil, împreună cu soția lui. Era antrenor de fotbal, la juniori. Femeia cu walkie-talkie era însărcinată în două săptămâni. Mai beau din vin. Are gust de ruj roz. În ziarul de azi e un anunț care zice: În atenția posesorilor de veselă din porțelan Dorsett Textul anunțului zice: „Dacă aveți stări de greață sau diaree după ce ați luat masa, vă rugăm să sunați la numărul de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fac rost de ce vreau. Și Stridie își dă părul din ochi și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la a doua. În mașină, între vizite, Helen umblă prin tuburile aurii și cutiuțele sclipitoare, prin rujuri și farduri, cu trusa cosmetică deschisă în poală. Răsucește un ruj și se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la a doua. În mașină, între vizite, Helen umblă prin tuburile aurii și cutiuțele sclipitoare, prin rujuri și farduri, cu trusa cosmetică deschisă în poală. Răsucește un ruj și se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
roz și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei Boyle că nu-mi convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frumoase arată Mihai cu privirea spre liftul care și-a deschis ușile parcă anume s-o prezinte pe femeia care a coborît, o blondă vaporoasă, ca dintr-un film american, cu o față albă, curată, o gură conturată de un ruj sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără complexe că nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat, arată fata spre masă m-am uitat. M-a durut adînc să observ că o femeie, care și-a lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
creta și aveam mintea plină de înmulțiri și împărțiri, mi-a zis auzi, Florian, ce-i cu lațele astea? ia să mi te tunzi frumușel! scurt, scurt de tot, da?! și până mâine c-o-ncurci! Printre buzele ei cu ruj carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost, sper din toată inima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu ruj roz, purta în el gustul unic al corpului lui Catherine, o savoare pe care-o uitasem în odoarea saturată de fenol a spitalului. Se întinse după țigară, însă eu m-am agățat de ea ca un copil. Filtrul unsuros îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului lui Catherine, o savoare pe care-o uitasem în odoarea saturată de fenol a spitalului. Se întinse după țigară, însă eu m-am agățat de ea ca un copil. Filtrul unsuros îmi amintea de sfârcurile ei, generos vopsite cu ruj de buze, pe care mi le apăsam pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-un coșmar, am văzut-o cum dă naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era deschisă și interesată. Mintea lui Catherine era străbătută de-o interesantă trăsătură lesbiană. Deseori, în timp ce făceam dragoste, îmi cerea s-o vizualizez întreținând relații sexuale cu o altă femeie - de obicei, cu secretara ei, Karen, o fată posomorâtă cu ruj de buze argintiu, care, cât ținea petrecerea de Crăciun de la birou, se uita nemișcată la soția mea ca un prepelicar în rut. Catherine mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de Karen. La scurt timp, a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
victime diferite, un profil diferit al rănilor. În pofida încercărilor de-a curăța mașinile acelea, reziduurile șoferilor dinainte rămâneau înăuntrul lor - urmele de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca o glumă curajoasă, o fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând în mașină lângă rezervoarele de apă cu sânul stâng expus. Am tras scrumiera afară. Tăvița metalică îmi sări în poală, eliberând o duzină de chiștoace pătate cu ruj. Fiecare dintre țigările acestea, fumate de Renata în timp ce mergeam de la birou la apartamentul ei, îmi amintea de unul dintre actele sexuale care avuseseră loc între noi. Uitându-mă la acest mic muzeu de emoție și posibilitate, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei, uitându-mă jos la sutele de mașini din parcare. Capotele lor formau un lac de metal. Secretara lui Catherine, în picioare în spatele ei, aștepta să plec. Când îi dădu lui Catherine ochelarii, am văzut că era dotată cu un ruj alb, concesie ironică, probabil, făcută acelei zile a morții. Catherine mă însoți în holul de la intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Lumea... intră-n subiect plin de gravitate. Degeaba te uiți la acest pahar și spui că există... Uitați-vă la el! Ridică paharul de sticlă grosolană, puțin crăpat, cu urme de degete pe el, unul are chiar o dungă de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]