159 matches
-
se luă după el. În spatele lui alerga, agitând biletele În mâini, o Întreagă ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spilcuitului, e-o slujbă în toată regula. Tipa care e în direct aici, “talentul” local din Chattanooga, spune spilcuitul, prezentatoarea, e fix ca o pâlnie. Orice i-ar spune în casca UFI, exact aceleași cuvinte vor ieși de pe buzele ei rujate. Regizorul i-ar putea transmite: «...Dumnezeule, iar o lungim! Sări la „Adoptă un câine”, și apoi luăm publicitate», și asta va spune ea în direct. Exact ca o pâlnie. Blondina noastră, ascultându-l, nu râde. Nici măcar nu zâmbește. Așa că spilcuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
clipă, doar cât să le înmâneze altui detectiv. Și următorului. Și următorului. Și nu era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint dă tot ce poate, mângâindu-și coapsele prin blugi. Cu ochii închiși, așa încât nu se vede decât fardul albastru strălucitor de pleoape. Și pata aia rujată cântă. Exact la momentul potrivit, Webber ridică mâna să-l ajute să coboare. Flint îi ia brațul ca o femeiușcă, dând încă din buze. I se văd acum și unghiile vopsite într-o roșu de acadea. Și Webber îi șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune că din cauza rochiei. Și Webber zice: — Nu, nu-i din cauza rochiei. În ultimele patru state ți-au tot crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate hotelurile pe care le vazuse: n-avea nici hol, nici recepție. A trebuit să strige de două ori până să se audă pași pe coridorul cel lung. A venit să-l întâmpine o fată îmbrăcată în chimonou. Era foarte rujată. Când l-a văzut pe Gaston, s-a oprit, speriată. — Dorm o seară. Aveți cameră? 800 de yeni? Gaston a adăugat „800 de yeni“ pentru că și-a amintit de conțiunutul sărăcăcios al portofelului său. Fata nu i-a răspuns. — Dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
două vârste și semăna cu generalul Tōjō. Zărindu-l pe Gaston, femeia și-a ascuns imediat fața cu șalul și a trecut în spatele bărbatului. Recepționera a salutat cuplul politicos, având o atitudine complet diferită de cea față de Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
engleză, ca să se asigure că a înțeles. Există probabil și cupluri lipsite de bun-simț care o șterg fără să plătească, după ce și-au terminat treaba. Ca să evite astfel de situații se cer banii anticipat în hoteluri ca acesta. Fata cea rujată i-a mai aruncat o privire disprețuitoare și a dispărut pe coridor. Gaston s-a așezat prudent pe marginea patului. Mâine va trebui să-și caute alt loc, un loc unde să poată dormi cu-adevărat. — Michan, Michan, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Totul era în zadar. Nici cu ochelarii aceia mari, cu ramă rotundă, pe care și-i cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț, pe care nici gândurile ei deșarte, nici vreo cantitate de creme scumpe și loțiuni nu-l putea schimba. Viața lipsită de griji, slujbele bune și soții bogați nu se obțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și pe pacienți. În ceea ce privește tratamentul, există tendința de a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să-l trateze de parcă ar fi suferit o comoție, cu câteva asistente rujate care să-l ajute cu mărcile mai scumpe de periuță de dinți și de hârtie igienică, însă cu condiția să poată plăti pentru toate astea. În Wannsee, balanța de plăți a contului bancar contează mai mult decât tensiunea arterială. Clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se legănau spre partea din față a capului ei precum fumul dintr-o clădire care arde. Era o imagine pe care îmi vine greu să mi-o scot din minte. Când m-a văzut s-a oprit, gura ei perfect rujată deschizându-se un pic în timp ce încerca să se gândească la ceva de spus. Nu era nevoie de prea multe explicații. Asta e chestia atunci când ești detectiv: mă prind foarte repede. Nu aveam nevoie de un motiv. Poate că el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
carte, apoi a așezat-o la loc și a luat alta. — Pardesiul... — Îl caut. Care? — Cel albastru, sau care vrei. I-am dat pardesiul și ea l-a lăsat pe masă. S-a dus în baie. A ieșit pieptănată și rujată, dar tremurând. Durerile erau tot mai apropiate între ele. S-a oprit la intrare, a ridicat receptorul și a format numărul părinților ei. — Mamă, noi mergem. Să nu veniți imediat, mai este timp. Dar a fost puțin timp. În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se răspunde. Insist. Ușa se deschide și În prag apare o doamnă la 85 de ani (am aflat ulterior, eu nu-i dădeam mai mult de 65 de ani), sveltă, cu trăsături frumoase, fără prea multe riduri, discret fardată și rujată, Îmbracată cochet. Îmi zâmbește și mă invită politicos, În sufragerie, parcă mă aștepta. Un interior bine aerisit, cu un aer cald, primitor, În care te simți efectiv, bine. Pe fotoliu stătea un domn care citea o carte În limba franceză
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era de-a dreptul sfârșitul lumii când vedeam într-o zi lucrătoare că pe strada noastră trece vreo doamnă elegantă, rujată, doar cu o poșetă în mână sau pe umăr, singură sau la braț cu un bărbat. Despre doamnele alea bunica spunea că-s niște puturoase, dar, oricât le adulmecam, nu simțeam în urma lor decât un miros fin de parfum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu-mi venea să-mi cred ochilor când l-am văzut. Era îmbrăcat frac negru și pantaloni roșii. Ion Pop mi-a povestit că individul l-a oprit pe coridor sau la recepție, i-a comunicat la ce cabină se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
grăbesc să plec în oraș. Voi semna după amiază". Theo a uitat de catalog. E preocupat acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e reprodusă fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i se putea vedea fața de-aproape, era foarte rujată, ei, și atunci au început să pâlpâie în sală luminile, și atunci i-am spus lui Feri că trebuie s-avem grijă, că generatorul face figuri, și uitându-mă la panoul de comandă, am văzut că într-adevăr în mijlocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu poți acuza pe cineva și avea câștig de cauză, fără să plătești pentru asta. Cincizeci de lei pe oră de stenografă mi se pare un preț rezonabil. Deci, să intre doamnele stenografe... (Apar trei pupeze decoltate, intens fardate și rujate, cu unghiile ascuțite și întoarse ca niște gheare. Țin în mână fiecare câte un carnețel minuscul în care fac semne indescifrabile cu creioane dermatografe. Se aliniază una lângă alta, cocoțate pe tocuri foarte înalte, în fața triplului soț, ce privește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ton scăzut. și asta a fost tot. N-am conversat prietenește pe drumul până la parter - Lulu nu mi-a spus nici măcar bună! Nu mi-a rostit decât numele. Nici un alt sunet nu s-a auzit ieșind dintre buzele ei perfect rujate. S-o lăsăm baltă. De ce m-oi mai fi deranjat? Coborârea fiecărui etaj părea să dureze o eternitate, dar, într-un final, am ajuns la parter, iar ușile aurii s-au deschis. Lulu a ieșit prima, desigur, traversând holul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Sunt... — Uite ce e, domnule sculptor, mă întrerupse Moașa pe un ton încă și mai familiar, n-am venit să mă cert cu dumneata... Se opri. Mă examina în tăcere și abia atunci am remarcat că nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. — Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a fi destinată exclusiv femeii, e o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
etaj. Urmărisem doar, de sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard, pe la cinematografe. La etaj, peste cinematograful de lângă farmacie. N-avea cine s-o îngrijească și am luat-o la noi, când era pe terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]