450 matches
-
Demiurgului și, ca atare, este învestită cu aceleași valențe magice ca și modelul său uranian. în fine, la prestigiul fierului și cel al armei se adaugă prestigiul gestului întoarcerii cu tăișul în sus a unei arme/unelte de fier. Gestul „rumânului” Noe nu este unul practic și pașnic (acela de a mânca fără să se ude, semnificație acordată ulterior, când cea inițială s-a atrofiat), ci unul magic și amenințător, un gest de reiterare a actului primordial cosmogonic, din momentul zero
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românească. Nu Dumnezeu poate lua astfel de decizii sau, mai corect spus, nu sunt suficiente numai decizia și acțiunea lui. Omul poate și trebuie să repete (ca într-o oglindă ce micșorează) gestul Demiurgului, care este - ca și Manole sau „rumânul” Noe - tot un meșter constructor, doar că mai „mare”, care, cu „un topor mare”, taie „un lemn (paltin) mare”, întemeind Lumea - „o mănăstire mare”. Iată-l descris într-o Poveste a lui Dumnezeu, culeasă în nordul Moldovei în jurul anului 1900
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le are un Roset ori un Pantazi Ghica. ["NU GĂSIM O ZICERE... "] 2264 nu găsim o zicere care să coprinză pe acest?, ba încă, deși avem în limba noastră vreo vorbă împrumutată de la greci care să aibă în sine pe?, rumânii nu-l citesc decât ca pe t sau, cari voiesc să se pocească, aceia-l citesc ft... Această slovă sau glăsuire? este născută în brațele căldurii și moliciunii Asiei și Africei, unde oamenii vorbesc din gât mai mult și din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și popor se accentuă foarte mult acum și de aici provine că azi încă poporul român prezintă înfățișarea a două rase suprapuse sau juxtapuse, care n-au nimic de comun: orășenii și sătenii" (Drăghicescu, 1996: 251). Prăpastia dintre boieri și rumâni nu era bazată pe diferența de rang sau bunăstare ci "este cu totul asemănătoare cu deosebirea ce se face între oamenii care sunt de sânge străin unii de alții" (Drăghicescu, 1996: 231). Dincolo de acest aspect ne întrebăm oare cum se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe diferența de rang sau bunăstare ci "este cu totul asemănătoare cu deosebirea ce se face între oamenii care sunt de sânge străin unii de alții" (Drăghicescu, 1996: 231). Dincolo de acest aspect ne întrebăm oare cum se stabileau relațiile între rumâni, cei care erau de mai multă vreme, cei mai noi, foști boieri, dacă puteau fi strămutați după voia celor ce îi stăpâneau etc. Pentru că rumânul era robul. Nefiind de un neam, boierii au împilat fără limite țăranul român. Or, pentru
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
alții" (Drăghicescu, 1996: 231). Dincolo de acest aspect ne întrebăm oare cum se stabileau relațiile între rumâni, cei care erau de mai multă vreme, cei mai noi, foști boieri, dacă puteau fi strămutați după voia celor ce îi stăpâneau etc. Pentru că rumânul era robul. Nefiind de un neam, boierii au împilat fără limite țăranul român. Or, pentru existența unei solidarități reale este nevoie de echitate socială. Se observă la Motru intuiția absenței funciare a diversificării comunitare. El spera să se poată identifica
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Hronosa, București, 1979; Camil Petrescu, Poslednaia noci liubvi, pervaia noci voinî, Moscova, 1979; Profira Sadoveanu, Pokinutaia planeta, București, 1980; Ionel Pop, Odinokii volk, pref. Titus Popovici, București, 1980 (în colaborare); Nicolae I. Ștefănescu, Zagadka arhiva, București, 1982; Nichita Stănescu, Pesni Rumânii, București, 1987; Nichita Danilov, Ciornâi anghel, Iași, 2003. Repere bibliografice: Sorin Titel, Metamorfozele unui personaj, RL, 1979, 21; Nicolae Ciobanu, „De la Demon la Luceafăr”, LCF, 1979, 43; Victor Ivanovici, Comparatisme moderne, REVR, 1980, 4; George Muntean, Versurile lui Eminescu traduse
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
a literaturii române, cu ample referiri și la istoria limbii. SCRIERI: Monumentul Șincai-Klainian a bărbaților celor ce pentru lauda nației române toată viața și-o jertfiră, Buda, 1844; Lexicon de conversație storicesc religionariu, I, Buda, 1847. Ediții: Gh. Șincai, Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, Buda, 1844. Repere bibliografice: I. Lupaș, Cea mai veche revistă literară românească, AIN, 1921-1922; Teodor Botiș, Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox Român din Arad, Arad, 1922, 391-393; G. I. Verbină
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517, PAU, 79-83. Repere bibliografice: Ioan Rațiu, Vasile Fabian-Bob, Blaj, 1907; Densusianu, Lit. rom., II, 35-36; Călinescu, Ist. lit. (1941), 111-112, Ist. lit. (1982), 110-111; Popovici, Romant. rom., 329-330; Piru, Ist. lit., II, 299-301
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
și unității poporului D. revenind, în 1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
a României nu este nici politicianul reformator, nici negustorul - la distanță sau local -, nici meșteșugarul sau muncitorul industrial, ci țăranul român producător de cereale. În toate sistemele de organizare socială și politică și de infrastructură culturală a tuturor societăților, de la rumânul de pe moșia boierească sau răzeșul liber (din care cu atâta mândrie se revendica Ion Creangă), până la țăranul cooperator din societatea socialistă sau „capul de gospodărie” țărănească din societatea tranziției postcomuniste de astăzi. Nu ne place să recunoaștem, dar și în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
necunoaștere interioară. Membrii acestor comunități romanofone (și, în nord, românfone) cum se numeau? Ce se considerau ei a fi? Mai întâi, trebuie specificat că aceste comunități trăiau repliate asupra lor înseși, închise, într-un colectiv social-familial sui-generis. Vorbitorii se autodenumeau Rumâni, atât la nordul Dunării, chiar în Carpații septentrionali (Rumuni), cât și în sud (Aromâni; în Istria, Rumëri) etc. Câteodată - există și asemenea cazuri! - își însușeau etnonimul generic �străin" Vlah (Meglenoromânii, românofonii din bazinul Dunării, își spun �Vlași"; cf. Vlașca, Pădurea
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cf. Vlașca, Pădurea Vlăsiei în Muntenia), iar, în nordul Carpaților, Huțuli. Autoritățile maghiare îi numesc Olah, dar apare, în limba maghiară și termenul Román. Subliniem: numele generic. Este însă greu de luat în seamă ideea că asemenea nume (de tipul rumân) ar fi o dovadă de memorie colectivă a originilor romane: a lansat această ipoteză Sextil Pușcariu, o întâlnim și la ultimii cercetători ai problemei (Stelian Brezianu). Realitatea sociolingvistică arată însă altceva: că romanofonii sud-dunăreni, ca și Românii din spațiul carpato-danubian
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de boi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar) și „150 mătci de stupi”. Lângă acestea, mai multe moșii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar) și „150 mătci de stupi”. Lângă acestea, mai multe moșii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorii lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și un fial de jder pentru cinci sute și șasezeci de galbeni. Și am pus zi să le dau banii toți la mâna a loru [...] Și pentru bună credință am datú și zălogu acest satu anume Pateniine și cu toți rumânii, ca să fie de credință la mâna a lor. Iar cându va fi la zi, de nu le vom da banii, cum ne iaste tocmeale, iar acești neguțători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ție ei satul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mâna a lor. Iar cându va fi la zi, de nu le vom da banii, cum ne iaste tocmeale, iar acești neguțători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ție ei satul, oari să scumpiri pre rumâni, care să-l vânză altor boiari cum va fi voia lor...” Cum boierii n-au putut plăti, cojocarii bucureșteni au devenit stăpâni ai satului, iar Vodă Alexandru Iliaș le-a întărit stăpânirea la 2 martie 1629 (vezi DRH.B. țara Românească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în schitul pe care el l-a ctitorit în satul Greci; Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu (a zidit biserica din Dragomirești, localitatea sa de baștină); Hrizea din Popești, tatăl cronicarului Radu Popescu (ctitor - în 1676 - al bisericii din Popești - Rumâni, înglobată azi în București); Stroe Leurdeanu, mare vornic (a ctitorit, în 1646, biserica din Golăești, locul de „temei” al neamului); Udriște Năsturel, al doilea logofăt și mare spătar înainte de moarte (cu fratele său, postelnicul Cazan, și cu sora sa, Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de oi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar), „150 mătci de stupi”, mai multe moșii („satul Călianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce este aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar), „150 mătci de stupi”, mai multe moșii („satul Călianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce este aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorŭ lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili...” (Să notăm aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți soți lăsau după moarte nevestelor „satele și moșiile de cumpărătură, odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a transmiterii stăpânirii averii prin testament, soțul încercând astfel să-și scutească nevasta de o parte a aventurilor succesorale interminabile declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este edificatoare. Uneori principiul bunurilor „mișcătoare” (cele imobile, moșiile, casele etc. reveneau urmașilor de parte bărbătească, de regulă) era ignorat (din cauza strâmtorării, a dificultăților prin care trecea familia sau din alte pricini) și bijuteriile erau înlocuite cu proprietăți funciare, cu rumâni, sălașe de robi ș.a.m.d. Astfel - ca să folosesc un exemplu oferit de Șarolta Solcan -, în anul 1642, spătarul Preda Buzescu, neputând să-i dea surorii sale Caplea zestrea promisă de nuntă („un rând de haine de sarasir, drept 50
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ughi, 3 inele, de 9 ughi, 2 perechi de cercei, de 6 ughi, 5 țigani, de 75 de ughi și leagănul cu telegarii de 120 de ughi, care fac peste 320 de ughi”), îi dăruia satul Florești cu toți rumânii. Cadoul întrecea în valoare lucrurile făgăduite. Ca urmare, cumnatul său îi dădea înapoi 100 de ughi. în zestrele date fetelor intrau ocini, sate, vii etc., de regulă cumpărate (Vlad Voievod Călugărul a cumpărat pentru sora sa Cristiana o jumătate de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei - „[...] au venit în marele divan și s-au pârât, și judecându-i domnul împreună cu mitropolitul Theofil și cu toți dregătorii...” -, pentru că, „după moartea lui [a spătarului Preda, fiul lui Bădican - n.m.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]