450 matches
-
litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28 aprilie). În anul universitar 1936-1937 predă cursul "Probleme de metafizică". ianuarie 1937; stenografiat și dactilografiat în ianuarie 1937 și editat de Dan Zamfirescu. (ed. 1988, 1990). 22 aprilie - Conferința de "Metafizică
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Documentele menționează faptul că, Ianiu cumpară, la 16 decembrie 1631, de la Despina jupâneasa Vladului biv logofat Rudeanul și de la coconii ei Radu și Vladul „satul Vutești de pe apa Mostiștei ot sudstvo elhov, tot satul cu tot hotarul și cu toți rumânii, în numar de zece, cu două mori...”, pe prețul de 210 ughi. Avem de-a face, după toate probabilitățile, cu satul Tăriceni din epoca modernă și contemporană; numele nou, ce apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
mult drept să cumpere decât Ianiul , deoarece era vecin de moșie cu satul respectiv. În cele din urmă cei doi ajung la o înțelegere și anume să stăpânească fiecare câte o jumătate din acel sat, împărțindu-și între ei și rumânii. Actul de înțelegere sau zapisul poartă data de 3 martie 1634. După anul 1648, când a fost zidită biserica de la Cornățel, Matei Basarab a cumpărat satul Vutești, două treimi de la Dimitrașco, clucerul ot Spineni și o treime de la Dumitru, vistierul
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre. În accepțiune mai largă, termenul român se referă și la cetățenii români de alte naționalități decât cea română. În istorie, până în sec. XIX, românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, "olahi" sau "valahi" (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este utilizat încă astăzi). Refuzul multor istorici străini
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
orașul propriu-zis are o populație de 17.762 locuitori, iar municipalitatea numără 43.551 locuitori. În oraș trăiește o importanță comunitate de români timoceni. În Negotin sunt sediile Protopopiatului DACIA RIPENSIS, Consiliului Național al Minorității Naționale Rumâne și a Federației Rumânilor din Sârbie. Teza de origine slavona - proto-slavicul "něga" înseamnă "grijă" și sufixul "-ota / /-otina" înseamnă "acțiunea suferită sau efectuată" făcând astfel Negotin că "un loc de refugiu pentru vindecare", și orașul istoric fiind situat în mijlocul mlaștinilor ar sprijini ipoteza slavona
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
moșii miei, și de n-au fost în vederea cea proastă atâta slăviți, dar în tainica vedere au fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Crasna. Locuitorii de atunci ai acestui sat au fost învinuiți că au prădat în munți pe Dobromir, marele ban al Olteniei, la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din această pricină, locuitorii Crasnei, din oameni liberi devin Rumâni. Ei au fost dați urmașilor legali ai lui Calotă, marele slujer, și Gheorghe Logofăt. De la aceștia, satul Crasna ajunge în posesia lui Dumitru Filișanul din Filiași, care o stăpânea în anul 1615. După 21 de ani, în anul 1636, biserica
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
Larion, Ion, la Vad păstorea din 1529 Anastasie. Pe acest temei susține Iorga că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
a literaturii române, cu ample referiri și la istoria limbii. SCRIERI: Monumentul Șincai-Klainian a bărbaților celor ce pentru lauda nației române toată viața și-o jertfiră, Buda, 1844; Lexicon de conversație storicesc religionariu, I, Buda, 1847. Ediții: Gh. Șincai, Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, Buda, 1844. Repere bibliografice: I. Lupaș, Cea mai veche revistă literară românească, AIN, 1921-1922; Teodor Botiș, Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox Român din Arad, Arad, 1922, 391-393; G. I. Verbină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromâni, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni; ... ---------- Lit. a) a alin. (1) al art. 1 a fost modificată de art. unic din LEGEA nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/252348_a_253677]
-
contimporanilor hoți ori stricăți, mai rar. Degeaba răsfoim noi gazetili da scandalu, - nemica. Nici nu se compară cu alde Popescu, zis și Radu. Că unii mai aproape da iepoca să i-ar fi zis cu glumire Radu Poieticescu, să poate. Rumânul dacă-i liber la ceva, e să dea porecle la fitecine și să înjure, cît mai vîrtos și îndesat cu strîngerea din dinți înștiințata de atîția și atîția purtători da condeiu... * Cît scriseră la vremea lor ori vorbiră ziariștii și
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
vorbitor al limbii denumită "pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane (cere devenise sinonimă de iobăgie sau șerbie), la afirmarea unei identități proprii și a revendicărilor sociale și politice consecutive, a
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
găsi un moșneguț cu fața vicleană, cu ochii bulbucați și cam cepeleag la vorbă, care începu ceartă cu omul pururea tânăr, zicînd: "Ce vorbești tu? De când sunt eu există toate câte le vezi. Înainte de mine nu erau decât boiari și rumâni. Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea. Eu am creat țara aceasta, înainte de mine nu era nimic". Omul pururea tânăr râse, îi dete cu tifla moșneagului și se făcu nevăzut. Când ne uităm cu binoclu, ne pare scena
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spună și azi că acum o sută de ani: "Știu profesori de istorie cărora nu le-a fost cunoscută nici existența lor". {EminescuOpXII 164} {EminescuOpXII 165} {EminescuOpXII 166} {EminescuOpXII 167} {EminescuOpXII 168} Românii în cestiune se numesc pe ei înșiși "rumîni", căci, ca și locuitorii celui mai tânăr regat european, ei deduc originea lor în linie directă de la romani, deși e cam dovedit că strămoșii lor au fost în cea mai mare parte autohtoni romanizați cari au primit limba cuceritorilor. Grecii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
limba română și răspândirea cunoștințelor științifice elementare, pentru crearea unui teatru național. Se disting articolele lui Heliade despre limba română literară și despre rolul culturii în lupta pentru autonomie și progres social (Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului rumânilor, 1832, Soțietatea Filarmonică, 1843, scrisorile către Petrache Poenaru, 1839), precum și articolele despre istoria țării și organizarea statului, aparținând lui Simeon Marcovici și Gr. Pleșoianu. Aici și-au găsit loc și articolele lui Teodor Diamant despre reformele sociale fourieriste. Fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
albanez omogen etnic, comunitatea aromână (pentru care statul român sprijinise edificarea Albaniei) a început să dispară din istorie. Aromânii din sudul Albaniei, din Saranda, mi-au arătat cu emoție actele de identitate din anii '50, în care la "etnie" scria: "rumân". În cazul istroromânilor, un proiect pe care l-am realizat împreună, am avut surpriza să găsim mai multă informație în Croația decât în România, pentru că România și-a declinat legătura cu această comunitate istorică din motive politice, în anii '50
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
strofa întîia că nimeni nu alină durerea dulcei Bucovine, ci o lasă pradă minciunelor celor turbate cari încep cu "uae " și se sfârșesc în "ciuni". în strofa a doua, autorul face pe român negru și pe vânzătorul Iuda 'l face rumân. Iară bine! Strofa a treia, de clasică ce e, nu putem să nedreptățim publicul și să nu i-o redăm. Ea sună: Să piară, în Leptura-i rumânul papă-lapte, Iar tu, o Bucovină, citind a ta dreptate, În munți, în văi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a doua, autorul face pe român negru și pe vânzătorul Iuda 'l face rumân. Iară bine! Strofa a treia, de clasică ce e, nu putem să nedreptățim publicul și să nu i-o redăm. Ea sună: Să piară, în Leptura-i rumânul papă-lapte, Iar tu, o Bucovină, citind a ta dreptate, În munți, în văi, în codri, acolo vei simți C-al României soare el nu-ți va asfinți. Iacă o strofă în care un om de merite (mort, nota-bene, pentru că dac
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a dat drumul la câini. Celălalt s-a Întors frumușel cu o grămadă de rubedenii, au omorât câinii și i-au azvârlit pe rudari din curte cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului nu. Rumânii se purtaseră oarecum diplomatic cu familia de strămutați geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politice și culturale, după cum sugera și I. Heliade Rădulescu în faimosul său îndemn atât de controversat însă: Nu e vreme de critică, copii, e vremea de scris..."227 Dintr-un impuls asemănător rostește și Barițiu următoarele fraze: "Dar voi, genii rumânilor unde durmitați? Eu crez că încă numa v-ați născut. Creșteți, întăriți-vă, învățați-vă zburând și umblând..."228 Mult mai plastic în exprimare, autorul ardelean pare a anticipa aici nașterea "marilor clasici" din epoca imediat următoare. Într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
însă și nuanțe prejunimiste, mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 90-96; Cărturari brașoveni, 150-151; Gabriel Cocora, Peneluri și condeie, București, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
bună decât cea din Pisa în Italia, unde fusesem noi mai ales la științele filosoficești, care toate să învață în limba latinească“. „Lumina“ este reprezentată de tipografie pentru că face posibilă cunoașterea. De aceea tipărește o lucrare de filosofie „spre luminarea rumânilor carii în toate locurile până acum au fost foarte proști și neînvățați“. Pentru enoriași preotul trebuie să fie o persoană de în credere la care să apelezi în orice moment. De exemplu, Anastasia din mahalaua Sf. Gheorghe găsește un refugiu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]