290 matches
-
de Hațeg, MB, 1977, 7-9; P. Radu, Dimitrie Onciulescu, Contribuții la istoria învățământului din Banat până la 1800, București, 1977, 119-124, passim; Dicț. lit. 1900, 817-818; Damaschin Mioc, O lucrare inedită a cronicarului bănățean Nicolae Stoica de Hațeg: „Povești moșăști, scolarilor rumânești”, MB, 1980, 7-9; Nicolae Bocșan, Contribuții la istoria iluminismului românesc, Timișoara, 1986, 192-195, 274-278, 299-300, passim; Păcurariu, Dicț. teolog., 423-424; Dicț. scriit. rom., IV, 395-397; Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, Iași, 2002, 357-358. A. Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Priimiți dar daru cu dragoste, că toți vă veți folosi [s.n.]". Un eu auctorial care cercetează și vrea să își comunice explicit opinia își face tot mai simțită prezența ("Insă eu dintru acésté descoper[ă] lucruri minunate, aflu liniia némului rumânesc" Episcopul Chesarie, în predoslovia la Mineiul pe ianuarie, Râmnic, 1779), vizând tot mai des introspecția și căutarea de sine, ca în predoslovia Episcopului Filaret la Mineiul pe aprilie, ce oferă o magistrală imagine a unei ideale lecturi "în cărțile firii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ciată a cucearnicii voaste Preoții, nu trebuiaște să cearce pricina, pentru ce acum întâi au vrut să dea în typari cu a sa chieltuială aciastă carte a Octoihului, tălmăcită de pre vorba cea grecească și slovenească pre limba noastră cea Rumânească. Sfințiia sa, ca un bun Păstoriu și ne-adormit, care nu încetează a osteni în toate zilele, cu lucrul, cu cuvântul, și cu învățătura, pentru mântuirea cea de obște a oilor lui celor cuvântătoare, și să nevoiaște și în zi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ioan cel milostiv. Iar după râvneala pravoslavniciei, ca un bun creștin, te aseameni cu marele împărat Constantin. Împodobit-ai cu adevărat, Doamne, prea slăvitul neam al strămoșilor Măriei tale Băsărăbeștii, așa de bun Domn den mila lui Dumnezău păzitei Tărâi Rumânești fiind, care Țară alt Domn ca Măriia ta n-au avut până în zioa de astăzi den dăscălecătoarea ei. Laude alții ceale vreadnice de vedearea ale besearecilor și ale mănăstirilor zidiri, și cealealalte ale Măriei tale minunate lucrări, iară smereniia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
concours de E. Egger. Édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Hachette, Paqris, 1950. BIBL.1688 = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii Vechi și ale ceii Noao Leage, toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțelegerea limbii rumânești, cu porunca preabunului Domn Ioan Șărban Cantacozino Basarabă Voievod (...), București, 1688. BIBL.1819 = Bibliia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a Legii vechi și a ceii noao, cu chieltuiala Rosieneștii Soțietăți a Bibliei, în Sanktpeterburg, în tipografia lui Nic. Grecea, în anul 1819
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii rumânești, adunate și alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul a apărut în două ediții, în 1787, prima la Râmnicu Vâlcea, iar a doua „în Vienna Austriei“. Bacalbașa nu a avut acces la textul acestor ediții, ci a reprodus citatul din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pavel Balmuș, Chișinău, 1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de prințul A. Cantemir”, „Propășirea”,1844, 23; I. Heliade-Rădulescu, Notiță critică, „Curierul românesc”, 1844, 50; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I, Viena, 1862, 147; Al. Odobescu, Opere, București, 1955, 205; Ghenadie Enăceanu, Principele Antioh Cantemir ca scriitor, „Revista nouă”, 1889, 4; N. Iorga, Știri despre D. Cantemir din scrisorile fiului său Antioh, CL, 1904, 10; Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
celor văzute, de transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza, Iași, 1825; Călătoria la Borsec, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1865, 397-402. Traduceri: J.-Fr. Regnard, Democrit, îngr. Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu, pref. Costache Negruzzi, Iași, 1840. Repere bibliografice: Costache Negruzzi, Negru pe alb, București, 1969, 159-166; Densusianu, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
astfel încât să fie o „replică” la textul lui S., concentrat în jurul figurii voievodului, cu ignorarea aproape totală a boierilor și a comandanților din preajma acestuia. Cu atât mai justificat, poemul lui S. a fost pus la contribuție în Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, cronica lui Radu Popescu. Tradus (cu unele prescurtări) în versuri de Teodor M. Eliat și tipărit în 1837, în atmosfera de renaștere națională din anii ce au urmat mișcării lui Tudor Vladimirescu, poemul era însoțit de următorul apel final: „Citește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
scris, împreună cu Ramiro Ortiz (fiecare semnalându-și exact participarea), micromonografia Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (1943). Substanța acestui studiu, ca și a introducerii pe care a alcătuit-o pentru ediția din 1944 la Istoria Țării Rumânești (realizată în colaborare cu Dan Simonescu), intitulată Stolnicul Constantin Cantacuzino. Viața și opera, purcede din prelegerile universitare ce vor alcătui volumul al treilea al Istoriei literaturii române vechi. Profesorul își prevenise studenții, în câteva rânduri, că intenționează să consacre un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
în colaborare cu Ramiro Ortiz), București, 1943. Ediții: Album de paleografie românească, București, 1926 (în colaborare cu I. Bianu); M. Kogălniceanu, Opere, Craiova, 1930; Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului, Craiova, 1932; Constantin Cantacuzino, Istoriia Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci, introd. edit., Craiova, 1944 (în colaborare cu Dan Simonescu). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 436-440, X, 147-148, 242-246, 313-314; Șerban Cioculescu, O nouă istorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
mod deosebit condiția receptorului, orizontul dobândit de acesta în momentul în care se transformă în vehicul spiritual modern. „Drept aceia frații miei preuților, scrisu-v-am aceste psaltiri cu otveat” - ține să specifice Coresi - „de-am scos den psaltirea sârbească pre limba rumânească și să fie de înțelegătură și gramaticilor. Și vă rog ca, frații miei, să cetiți și bine să socotiți că veți vedea că e cu adevărat”. El este convins că progresul poporului se poate realiza prin traduceri, prin dezvoltarea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Patriarhiei Sârbe din Belgrad, ms. nr. 90. Am avut posibilitatea de a-l consulta prin bunăvoința cercetătorului român Silviu Anuichi, cel ce ne-a prezentat, împreună cu gazdele, importantul lăcaș de cultură din capitala fostei Iugoslavii. Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost locuitorii ei atunci, ediție de pe un manuscris necunoscut, îngrijită și comentată de N. Cartojan și Dan Simonescu, Craiova, f.s. Vezi Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în țările române
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
monahală la mănăstirea Radu Vodă din București, în 1724. Devenit monahul Rafail, va lucra în continuare, în chilia sa, la cronica pe care o începuse de câtăva vreme. În jurul paternității asupra compilației de cronici cunoscute sub titlul Istoriile domnilor Țărâi Rumânești s-au purtat discuții furtunoase, pasionante, neîncheiate încă. Primii editori ai textului au atribuit cronica - mai mult din necesități „de serviciu” - lui Constantin Căpitanul (Filipescu). Această ipoteză, care îl promova în postura de autor pe un cărturar stimabil (înrudit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat boieriile celor ce li s-au cuvenit”), doritor de armonie, „înțeleptu, blându și bun”, prezență notabilă în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
e mai degajată din angrenajul coordonărilor și al incidentelor. Țâșnește câteodată viu și energic în dialoguri scurte. E caracteristică în această privință scena dinamică, povestită cu efecte teatrale a mazilirii lui Antonie-vodă din Popești. N. CARTOJAN SCRIERI: Istoriile domnilor Țărâi Rumânești scrise de Constantin Căpitanul (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, 1845, 83-114, 147-186, 211-250, 279-326, 343-379, 1846, 3-35; Cronica Țării Rumânești, „Magazin istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
scena dinamică, povestită cu efecte teatrale a mazilirii lui Antonie-vodă din Popești. N. CARTOJAN SCRIERI: Istoriile domnilor Țărâi Rumânești scrise de Constantin Căpitanul (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, 1845, 83-114, 147-186, 211-250, 279-326, 343-379, 1846, 3-35; Cronica Țării Rumânești, „Magazin istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Țării Rumânești, „Magazin istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen Stănescu, București, 1963; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen Stănescu, București, 1963; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 308-325. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor române, RIAF, II, 1884
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen Stănescu, București, 1963; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 308-325. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor române, RIAF, II, 1884, vol. I, fasc. 2; Aron Densușianu, Istoria limbei și literaturei române, ed. 2, Iași, 1894
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
, (Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini), scriere anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
planul rigorilor filologice. „Au îndreptat” însă, pe alocuri, „cuvintele”, au produs o redacție cu mai multă fluență, au corectat și - cum ei înșiși afirmă în epilog - au lucrat în căutarea limpezirii, a „deslușirii” („și mai mult deslușindu-se pre limba rumânească”). Astfel „s-a născut” Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturarii laici, o carte profund îndatorată „înainte-mergătorului” M., o carte ai cărei „părinți” s-au adunat din toate marile secvențe de cugetare, fie ele profund atașate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
refuză încetățenirea. A trebuit să treacă un timp apreciabil și să se cheltuiască eforturi însemnate până când „redengota“ să urmeze soarta mai veche a anteriului, iar vorbele străine, după cum ceruse Heliade în gramatica lui din 1828, „să se înfățoșeze în haine rumânești și cu mască de rumân înaintea noastră“. 17 „[...] șî la scrisoare [românii] fac oarece deosebire, scriind unii cu slovile cele vechi rumânești, alții cu slove latinești, și alții prefăcându-le în chipul slovelor rusești, iar cei mai mulți, o amestecătură din toate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]