542 matches
-
vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe "Luncă", unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădea pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care "punea ochii"la pitita. Se întâmplase să fie prins Dany de către un alt copil și cum el a pus ochii
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
o imensă putere de regenerare ce își are sursă în atotputernicia nesfârșită a lui Dumnezeu. “Sunt matematic de cerebrală/ în seara asta/ (m-am oprit din calcule/ doar să-mi ascut/ creionul roz cu radiera roasă/ de incisivii mei ce rumegă idei!),/ decizând să sar peste rime și ritm/ la matematicele stări/ cu dor acut de soluții.../ Sunt decisă să produc simplitate,/ sinceritate, cuvinte necenzurate/ de meticulozitatea mea specifică/ ce stă la pândă.../ Scriu și iubesc scriind,/ și mă împart inocent
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
menire, un dat de care puțini cunosc că îl avem pe pământ. De exemplu, menirea romancierului superrealist nu este acela de a alege cuvintele textului său, el le azvârle cu putere înăuntrul minții cititorului și i le lasă să le rumege în malaxorul conștiinței sale. Dacă însă angrenajul malaxorului celui aplecat spre surprinderea noastră este defect din construcția sa, noua scriere nu mai sugerează, ci interpretează greșit, punându-și amprenta pe tot umanul inconștient și surescitat. Spuneam mai sus că degradările
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului feliem zilnic hazardul cu rostirile cu gesturile căpușele realității prind din porii cuvintelor esențele le sustrag ca niște hoți ai vremurilor aldine în ele timpul rumegă scoarța copacilor și între noi șerpii călătoresc liber fără viza încrederii ferice de cei care inima o au din pluș sunt modelați după bătăile sacadate ale vântului în jgheaburile așezate logic la marginea acoperișurilor casei de gânduri la cafeneaua din
REMANENŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349507_a_350836]
-
am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă, pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
May Bancuri de umbre Îngrămădeală de oameni Sporovăială printre mormane de mere Iarba era un strat subțire din argint înnegrit Pașii ei deveneau petec lucios pe-un covor cafeniu presărat cu gutui proaspăt căzute din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era terminată la sfârșit de furtună Putredă infiltrație acvatică Cor înfuriat contra năvalei din zori Funii-ncurcate-n ore Mișcătoare nisipuri nespus
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
bine, gospodărire și economii. Și așa, unul după altul, tabieturile mele s-au dus. Nu tu aperitivul cu colegii, așa după ziua de muncă petrecută împreună. Nu tu întâlnirea de la cafenea cu prietenii cu care puneam țara la cale sau rumegam ultima carte citită. Soacra s-a impus cu legi impozite și taxe. Iar mi-ai luat Tu Doamne mințile și am spus ce-am pe inimă, nu ce-mi dictează muza rațională. Da! Soacra s-a impus cu sugestii, îndrumări
SOACRA, BAT-O VINA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349422_a_350751]
-
nepermise.. Ce monotona ar fi viața dacă n-ar trai-o la maxim, nu? De fapt, ăsta-i principiul acestei persoane, și-ar putea fi chiar un semnalment al persoanei mincinoase. Dacă ti-este frică despre planul ce-l mai rumega pe când nu ești lângă o astfel de persoană - ai mare dreptate! Ai spune că toată lumea minte, ba chiar este o artă și în consecință...? ce rost ar avea să nu minți? Îți reamintesc de memorie, de freamătul continuu, de agitația
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
vătuiul de-acolo și l-au pus în țarcul de viței. Acolo n-a fost primit nici atât! În fine, l-a acceptat Joiana, vaca cea bătrână și înțeleaptă. A început să-l miroase bot în bot, apoi a continuat să rumege liniștită. Vătuiul s-a culcat chiar lângă ea, de parcă era maică-sa de când e lumea. (va urma) Referință Bibliografică: Casa pădurarului (4) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV, 26 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
înjurau. Dacă erau mai mulți, discutau și ei. Cu voci mai puternice. Și înjurau mai mult. Cu obidă. Cu furie și scârbă. Aceeași temă era pusă în discuție: scăderea pensiilor cu 15%. După rarele momente de tăcere, timp în care „rumegau” bine cele auzite de la unul sau altul, fiecare își făcea socotelile, cu voce tristă, pierdută. Își împărțea banii cum putea mai bine. Vorbeau de datorii, de împrumuturi, de mâncare, de medicamente, de nevoile copiilor și ale nepoților. Peste tot, acolo
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
cu sarea credinței. Reaprins din magmă eul se regăsește iar pe sine. Asasin plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
de Crăciun, fusese intrigat de comportamentul celor doi colonei ce păreau să-și dispute dreptul de proprietate asupra lui. Refuzase cu mândrie să răspundă vreunuia ce vrea să fie făcut. Privirea îi fusese însă compătimitoare, ca de bovină ce își rumegă gândurile în lipsa nutrețului. Interesul celor doi față de soldatul Bert a dispărut subit. Soldatul nu vădea nici măcar o urmă de inteligență care să-l facă apt pentru școala de gradați ori pentru cea de bucătari. A fost cedat serviciului tehnic pentru
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NOAPTE DE VIS Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Noapte de Vis Noapte de vis Stelele cad Luminează adânc pe cărare, Sub brazi înalți O dorință ce rumeg Pe frunte se așează agale, Pașii mei dulci Curg ca pârâul Prin munte, Luna ne cade Blând în priviri Și natura Pe frunte ........................... Spectacol de lumi Născut în lumini Dezvelește mărețe momente Arcade curbate perfect Veghează în lume aievea - Mereu
NOAPTE DE VIS de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364820_a_366149]
-
Brazii foșnesc Muzica jocă în unde, Luna pe cer Crește mai mare Și-aude: Noapte de vis Triluri umane Sparg munții Versuri de dor, Dulce amor din popor - Cad de pe cer Într-o ploaie de jocuri stelare O dorință ce rumeg Pe frunte se așează agale, Pașii mei dulci Curg ca pârâul Prin munte, Vârfuri de brazi Drepte veghează frumosul, Gardul potecii Încet ma ghidează spre casă Noapte de vis Vântul miroase a rășină Aerul proaspăt Umple de viață tot globul
NOAPTE DE VIS de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364820_a_366149]
-
de viață tot globul Flori nevăzute Se ascund în mirosuri mărunte Fumul din hornuri Sună a viață deplină Of! Ce-aș gusta tot ce aveți voi la cină! Noapte de vis Singurătatea aici mă alină Multe visez O dorință ce rumeg Pe frunte se așează agale Pot să mă rog Liberă sunt De aceea acum ies în cale Doamne te știu Și mă bucur să fim doar noi doi pe potecă Drumul spre casă Mă duce cu tine la cină! Noapte
NOAPTE DE VIS de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364820_a_366149]
-
Scriitorilor Români, Filiala Vrancea, Rodica Soreanu Șoricău - Președinta Uniunii Artiștilor Plastici Amatori din județul Vrancea, ziaristul Radu Borcea, profesorul Valeriu Anghel - secretarul literar al valoroasei revistei literare focșănene PRO SECULUM, din partea Cenaclului "Vasile Cârlova" al Casei Armatei din Focșani - colonel Rumega Vasile, dr. Paul Alexandru, precum și un grup numeros de "tineri în vârstă" care au apreciat frumusețea momentului și a instantaneelor prezentate. În deschiderea manifestării, poetul IONEL MARIN a făcut o scurtă trecere în revistă a momentelor manifestării, oprindu-se apoi
INSTANTANEE CULTURALE BOGDANIA LA GALERIILE DE ARTĂ DIN FOCŞANI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364890_a_366219]
-
e foarte orgolios, trebuie să-i învingi cerbicia, altfel se va pierde. Nu trebuie să cedezi în fața lui, îi vei repartiza lucrări la fel ca și celorlalți, zilnic îi vei controla, pentru a fi în grafic, orice idee aduc băieții rumeg-o bine, dacă ai nelămuriri, vino să discutăm. Trebuie să aducem compania pe profit, pentru a putea să supraviețuim toți. Mai înțeles, dacă ai întrebări, te rog să le spui acum, sau ori de câte ori vei simții nevoia. -A, uite și pe
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
a lumii. Mă perpelesc măcar să-mi fie ideile clare, cât se poate de logic și de riguros articulate, fiindca este greu să fii întotdeauna scăpărător, inteligent și cu subtilitate. Las apoi materialul la „dospit” câteva zile, în timp ce creierul înca mai „rumegă” unele idei. Când revin, încep să privesc oarecum cu alți ochi, și iarăși începe munca de limpezire a apelor, căci a scrie, înseamna o activitate intensă în care se îmbină posibilitățile și probabilitățile cu care te înfrunți în viață. Treptat
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 698 din 28 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Concert în lipsa mea Suflă soarele în trompeta amiezii, Alămurile zilei galben vibrează, Pe când briza doarme în sfârlează Și în oi rumegă-n tăcere iezii. Frunzele rădăcinile la concert le-au chemat Cu traista pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat pe caniculă în grevă. Pe când briza doarme-n sfârlează, Concertul caniculei nu-l ascultă patrupezii, Alămurile zilei
CONCERT ÎN LIPSA MEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351349_a_352678]
-
trist centaur în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. BORIS MARIAN
EXISTĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351017_a_352346]
-
mașinuță, Sau un robot din altă eră... "-Sunt doar un cal, nu... o himeră, Iar cei ce dăruiesc iubire Strălucind într-o fericire, Sunt doar câțiva pe-această lume, Ce-și poartă crucea spunând glume, Eu port povara pe spinare Rumegând iarbă hrănitoare, Legat la margine de drum, Sufletul meu poate e scrum, Tu, omule ce biciuiești, Mă-ntrebi pe mine? tu iubești?" N-am apucat mai mult de-atât Calul legat să îl ascult, De teama celor ce goneau Pe-
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]
-
ortaci, care se îndemnau la muncă, da' la masă era lucru sfînt să stea pe îndelete și să mestece mîncarea îndelung și uneori el îi privea ca pe niște animale imense, preistorice, zimbri sau cum s-or fi numit, care rumegau la umbra vreunui pom și meditau la eternitate. Uite așa, ni, mă! exclamau ortacii, nu faci boli la burtă și îți mai tragi și tu sufletul de om și apoi te închini și îi zici lu' Dumnezeu mulțam frumos pentru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
În gura sobei sper să-ncăpă Tot egoismul de oraș Ce stă ascuns printre albume. Nu sunt poet, nu stau la sfadă Cu țațele de pe la piață. Mă strecor fără să mă vadă Caii cei verzi, cu mintea creață Ce nu mai rumegă legume. Nu sunt poet, nici nu fur rima De la prieteni sau amici. M-am născut când s-a-mpărțit stima, Am cruce-n spate, nu șorici Deși, mulți vor să mă consume. Nu sunt poet, n-am nici cinci fețe, Nu cer
DOAR EMINESCU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355558_a_356887]
-
să gust din fâșii de buze din mestecul sărutului uitat pe colțul versurilor hăituite de iubire în noapte luna întreține focul pasiunii în cortul cadânelor unde cerul și noi ne vărsam lacrimi în trăiri apare muza tăcea așa și ea rumegând iarba fiarelor apoi mai spre noi iubirea sculptată în vorbe jumătatea din măr două riduri amărâte se dau de ceasul morții în fața oglinzii noaptea bântuie de parcă ar fi locuită de altcineva dimineața smulge îndoiala din noi așa continuăm în iubire
LÂNGĂ FEMEIA IUBITĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346102_a_347431]
-
care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de inteligență, de școală ascunsă a inițierii, purtat și zbenguit în lumea profană, ce îl dorește pentru ideile și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă îi sugrumă zilele; odată mort profanul devine anonim. Literatul tresaltă și se mișcă odată cu ideile ce îl chinuiesc
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]