587 matches
-
în spate și am inceput masajul scalpului, a tâmplelor, a frunții și chiar a obrăjorilor tăi încă reci. Oricum, sărutam cu foc tot ce începeam să masez cât și ce terminăm.. erai un pic mai fresh și mai luminată, desi rumena de la ger, apoi de la masaj - EȘTI FRUMOASĂ ÎN PERMANENȚĂ TU!! Am sărit înapoi și mi-am dat mâna să ți-o țin, dar am masat-o doar un pic după care am pus-o pe volan. Ai dat aprobator din
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
și nu întotdeauna sunt pregătită..! Dar, îți mulțumesc, a fost un gest foarte frumos..! Îmi place foarte mult, de cum am văzut-o.. nu-ți pot explica.. dar, mulțumesc!(m-ai pupat pe obraz) Întorcandu-te nu mai erai la fel, ci rumena în obraji, măi nu știu cum.. Toată masă mă frământasem ce o fi și chiar mă încăpățânasem să fac și eu vreo glumă..doar zâmbeai condescendent.. ce-i drept că nu-mi iese la comandă.. Doar când am ieșit ai zâmbit lumii
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
tine alături, ba de acu caut un nume de care să fi mândră și pentru al tau am să fac tot posibilul, am să te susțin!!~ Cum ma mângâiai tu încântată, de parcă nimeni nu mă mai susținuse atâta..tu Frumoasă, rumena, Gingașa, Scumpă, respirând profund.. Referință Bibliografica: Domnită iernii .. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
peste geana ochilor și lasă întunericul peste pleoapele ochilor ca să pot dormi în pace, (i-a zis poetul). ... Și iar se-ntoarce poetul, din lungile-i peregrinări, la "fântâna dorului" unde seara "năvălește cu miros" de apă cristalină atinsă de rumene buze ce s-au răcurit din elixirul vieții, ocazie excepțională pentru graficianul Cucu Ureche să ne arate un făt-Frumos înfășurat în mreajele Cosânzenei care și-a pus la capătul cumpenei de la fântână inima sa, și-i atât de "grea" că
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
își spuse ea, fluturându-și genele conturate cu un strat gros de rimel, care o făceau să arate, sub lumina veiozei roșii din dormitor, ca o păpușă rusească, asemănare accentuată de pielea ei fină și lucioasă, precum și de obrazul excesiv de rumen din cauza emoțiilor și al dorințelor stârnite de profesorul său de matematică. Condurache nu mai era conectat la rațiune. El își continuă mișcarea, sperând în sinea sa ca fata să nu se trezească din starea ei de semi-inconștiență. Conștiința lui era
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... Citește mai mult În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... VII. ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. Îmi bate-n geam o lună funerară mă surp încet în mine, mă dizolv... cad iarăși roiuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
suflecase mânecile, alesese una roșie cu o monograma mare pe piept, nepurtată de mine de multă vreme fiindcă îmi rămăsese strâmta, Theodora citea la lumină unei lămpi de noptiera vechi, cu glob alb în loc de abajur. O arsese soarele și era rumena la fața. Îmi era teamă că te voi găsi însurat, îmi mărturisise ea pe neașteptate, cu ocazia unei întreruperi a lecturii. Teamă?... o întrebasem eu, neștiind ce sens să dau cuvântului. Teamă că nu vei avea unde trage în timpul vizitei
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iernii Îți simt sărutul diafan pe pleoape, Iar pe obrajii rumeni de plăcere Îl urmăresc în lina sa cădere, Cercând pe buze să îl gust de-aproape. Cu palme-ntinse îndrăznesc a-ți cere Să ningă des, iubirea să-mi adape, În alba-ți haină trupu-mi să îngroape, Să-ți simt
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
În interior, penumbra, capete de dragoni pictate pe pereți, stampe cu înscrisuri la fel de enigmatice că și cele de afară, măsuțe rotunde cu fata de masă roșie, de fapt aceasta era culoarea dominantă și o chinezoaica de peste o sută de kile, rumena și blondă ce matură și cântă cu foc:„uni gioacî moldovenii, didisupt pamântu’ jemi”(aici mi-am adus aminte de un coleg ce completă mereu nemuritoarele versuri cu vorbele răutăcioase: „de prostie și de lene” desigur lipsite de cunoașterea specificului
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă, căutându-se de bani în buzunarul șortului ponosit. Până a apuca să-mi rostesc, cu scuzele cuvenite, refuzul, tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Cum nopți și zile alerga Să-ți pună masă-mbelșugată, La Domnul Sfânt cum se ruga Să nu te uite niciodată! Cum parcul nu-ți mai ajungea La jocul cu copiii dragi Și câtă grijă îți purta Să fii tu rumen în obraji! Mai treci p-acasă fiu iubit, Gândul ei de frumos și bine! Ea a visat un vis cumplit: Că nu se mai vedea cu tine! Mergea la rude, se făcea... C-o aștepta o lume bună... Cheile casei
MAI TRECI P-ACASĂ FIU IUBIT! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367782_a_369111]
-
moi, aduse din Siria. Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile lui păroase luau forma pieptului tare, pietros și rumen ca două mere pârguite. Copila speriată nu știa în ce parte s-o ia pentru a scăpa de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
plătesc moartea ei cu prețul vieții mele! Se strecură, apoi, într-o odăiță dosnică, în care nu călca picior de om, și plămădi un măr otrăvit. La înfățișare mărul era nespus de frumos; alb ca spuma, pe-o parte, și rumen pe alta, că oricine l-ar fi văzut i se trezea numaidecât pofta să-l mănânce.” De pe aeroportul politichiei românești au decolat, relativ recent, două noi partide. E un obicei străbun la români să demoleze mereu și să ridice alți
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
ierbii calde nu-i eram năluci. cu clești de raci ne apucam de zori genunchii ne strângeau prin iarba udă și timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori gustând amorul de pe carnea crudă. zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni iubirea noastră se-mbrăca în floare pe buze ne scriam cu dor de cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
un cort imens în curte, unde erau puse multe mese și scaune, iar pe niște suporturi erau două butoaie uriașe, unul cu vin și celălalt cu țuică. Era și un cuptor mare, lângă care erau stivuite vreo 200 de pâini rumene. În bucătăria casei erau adunate o mulțime de femei care trebăluiau grăbite să termine ultimele feluri de mâncare și prăjituri, pe care le aranjau pe fețele de masă brodate și albe ca neaua. Peste tot era un belșug cum n-
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
însă, măi întotdeauna, schimbul era reciproc), bărbați și femei măritate, ba chiar și de către bătrâni și bătrâne. În ultimele secole, mărțișorul a fost purtat de fetele mari și nevestele tinere pentru a fi sănătoase și curate că argintul, albe și rumene că florile și pentru a nu le pârli Soarele de primăvară, crezându-se că „Cine poartă marți �soare, / Nu mai e pârlit de soare!” Însă, altădată, marți �sorul era pus în locuri sensibile ale corpului, la băieți acestea fiind încheieturile
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
firesc, cu pâine și sare, în semn de dragoste, prețuire și respect. Cu toții știm că în tradiția creștin-ortodoxă pâinea reprezintă simbolul vieții, iar sarea ce i se alătură, mărește puterile magico-rituale ale acesteia. Colacul (forma arhaică a pâinii), proaspăt și rumen, a fost simbolul bucuriei și dovada ospitalității movilenilor. Activitatea a debutat cu alocuțiunea directorului Școlii Gimnaziale Movila Miresii, dar și cu urările de bine și felicitările primarului movilean, domnul Dumitru Panțuru, adresate atât oaspeților, cât și organizatorilor. Exprimându-și bucuria
TRADIŢII ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI PE PLAIURI MOVILENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348512_a_349841]
-
gălăgioși, ca o clasă de-a V-a în pauza mare. Toți manâncă, râd, își dau castroanele... Sunt sătulă...de câte am gustat de când am venit. Îmi prăjesc o pâine pe plita încinsă și-mi fac un ceai...Printre chipurile rumene de frig, vin, țuică, mâncare bună și căldură, îl zăresc, în mintea mea, într-un gest aprobator, pe tatăl meu. „Știu, să nu fac excese...că iar o să stau lată două zile.” Aievea apar mama mea, cu freza ei cu
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
somnului cu șeile goale la sosirea dimineții Sângele urcă și coboară coline; știe drumul se grăbește, e încă departe de galopul nebun. Inima-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un pod și ajungem la dăruirea trecutului din noi. La sfârșit fiecare caută
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
nu avusese această intenție, până când, la meciul din seara următoare, Mirinda se așezase lângă el și, profitând de semiîntunericul din odaie, își strecurase mâna pe sub bluza lui de fâș, cuprinzându-l de mijloc. Când se aprinsese iarăși lumina era foarte rumenă la față, dar toți credeau că se îmbujorase din cauza bucuriei că izbândise echipa ei favorită. Așa că, în noaptea care a urmat acelei seri, Ariel a trebuit să-și poarte gândul nu doar la spatele dezvelit al Verginicăi, ci și la
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
pâini și alți pești se revărasau peste marginea coșului iar ucenicii scoteau și dădeau mai departe din mână în mână hrana mult așteptată. Iar spionii relataseră că peștele părea a fi proaspăt și foarte bun la gust iar pâinile erau rumene, proaspete și foarte gustoase, fiindcă mâncaseră și ei alături de ceilalți, ca să se convingă că totul era adevărat. Oamenii puseseră imediat foc fiindcă se aflau într-o zonă cu mărăcini uscați și vreascuri de arbuști, totul bun pentru un foc cu
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare! Sunt în ajunul Ajunului cu voi Și coacem toți din strofe cozonaci Și învelim în versuri sarmalele în foi De verb prăjind din rime rumenii godaci ... Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă Și bucuros trăiesc momente de candoare Când vă doresc tristețea din suflet să vă fugă Și fericiți să fiți în zi de sărbătoare. Sunt poate omul straniu dintr-o gară
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
În cazul în care mărțișorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roșu și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă fața albă, precum cașul și rumenă precum vinul roșul. Mărțișorul era un simbol purtat cu multă demnitate și chiar solemnitate de către membrii societății tradiționale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărțișorul le împodobea îmbrăcămintea. Mărțișoarele din zilele noastre sunt confecționate manual sau sunt
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]