297 matches
-
a Icoanei Prodromița de la Muntele Athos, iar cealaltă fiind găsită neatinsă de foc în ruinele carbonizate ale bisericii de lemn care a ars în 1954. Aceasta din urmă este considerată de credincioșii ca fiind „făcătoare de minuni”. La baza dealului Runc, într-un parc amenajat lângă Biserica "Nașterea Maicii Domnului", s-a aflat până prin anii '60 ai secolului al XX-lea o cruce de piatră pe care s-a săpat inscripția: ""în amintirea părăsirii beuturii alcoolului - 1894"". Într-o duminică de
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
fost menționat încă din 1517, în 1754 avea deja trei cuptoare și o forjă, în 1872 deja a fost ruină. Forja de coase a funcționat pînă în 1872. Atelierul Limpertul Vechi a fost construit între anii 1674-1675, la confluențele pîrîurilor Runc și Nădrab, și a fost demolat în 1806. La atelierul Limpertul De Jos producea anual 180-190T anual de oțel forjat și bare de oțel. Între 1848-1849 au produs oțel pentru fabrica de armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
de protecție specială avifaunistică Munții Trascăului și include rezervațiile naturale: Cheile Ampoiței, Cheile Caprei, Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Situl
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Trascăului, Cireșu, Dosul Blidarului, Geamănu, Piatra Grohotișului, Pleașa Râmețului, Secu"), creste ("Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri, cheiuri ("Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Pe una din văile laterale ale bazinului de mijloc al Arieșului, pe cea a Ocolișului, în lungul căreia drumul pornind din centrul de comună conduce la minunatele fenomene naturale care sunt “Cheile Runcului” si “Cheile Pociovaliștei” , se află satul Runc. Așezarea, înșirată de-a lungul văii, datorează prima atestare documentară bisericii sale, în 1733, în conscripția lui Clain, deși numărul mare al familiilor sale, la mijlocul secolului al XVIII-lea, îi indică vechimea mult
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
LMI: . Pe una din văile laterale ale bazinului de mijloc al Arieșului, pe cea a Ocolișului, în lungul căreia drumul pornind din centrul de comună conduce la minunatele fenomene naturale care sunt “Cheile Runcului” si “Cheile Pociovaliștei” , se află satul Runc. Așezarea, înșirată de-a lungul văii, datorează prima atestare documentară bisericii sale, în 1733, în conscripția lui Clain, deși numărul mare al familiilor sale, la mijlocul secolului al XVIII-lea, îi indică vechimea mult mai mare, originea fiindu-i oglindită în numele
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
monumentalitate, în pofida pereților tencuiți, sunt pridvorul larg, de pe sud, ca și clopotnița cu foișor, ambele cu stâlpi sculptați. Întreg edificiiul a fost tencuit la interior și la exterior. La 1860 Ioan Cuc, pictor din Lupșa, și Constantin Jurj, pictor din Runc, au zugrăvit naosul și altarul, utilizând motive și elemente decorative ale școlii brâncovenești. Pictura parietală realizată de cei doi pictori localnici este valoroasă nu numai prin desenul și culorile pline de strălucire , dar și prin faptul că demonstrează viabilitatea tradițiilor
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
de modul de compunere și înscriere în suprafață , dar mai ales prin repertoriul elementelor decorative , deosebit de sugestiv,între motive întâlnindu-se bandouri frecvent utilizate de pictorii de școală brâncovenească , care le-au preluat de la monumentele noastre vechi. Decorația pictată de la Runc constituie cea mai palpitantă dovadă a vitalității acestei arte în Munții Apuseni unde, pe mai bine de un veac, s-au întâlnit slujitorii ei din toate provinciile românești. Cea dintâi realizată, în 1859, este tâmpla, o tradițională și amplă Răstignire
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
1 octombrie 1860, personalitățile în timpul căreia a fost făcută, începând cu Francisc Iosiv, episcopul Andrei Șaguna, protopopul Popovici din Abrud, parohul Gherman Jurj, procurator Grecea Todori, Sărban Tiur ctitor, artiști fiind “Ioan Cuc, pictor din Lupșa, Constantin Jurj, pictor din Runc”. Pereții naosului (pronaosul nu a fost pictat), sunt ocupați de reprezentări pe suprafețe mari; pe nord, Înălțarea lui Hristos, iar lângă altar, mucenicul Haralambie; pe sud, Coborârea la iad, și Viziunea patriarhului Petru. Pe timpanul de vest; Dreapta Judecată a
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
pisanie, despre ea aflând într-un act scris de preotul Constantin Jurj, care consemnează toate fazele picturale, cu zugravii și prețul lor. Fruntariul, în 1859, pentru suma de 23 de forinți, prin Ioan Cuc din Lupșa și Constantin Giurgescu din Runc; altarul, 1860, pentru 40 de forinți, de aceiași meșteri, iar în 1861-1862, s-a zugrăvit biserica cu bolta, pentru 100 de forinți, numai de Constantin Giurgescu paroh (ex Jurj). Decorația pictată, de factură populară, se remarcă prin vioiciunea paletei coloristice
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
plata lui Vasile Truță din Poșaga de Sus, ca și cele două sfeșnice, sculptate și pictate, în 1862, probabil de Constantin Jurj. În patrimoniul mobil al bisericii se află icoane pe sticlă provenind din centrele Nicula și Făgăraș. Monumentul de la Runc poate fi socotit un epilog al epocii de înflorire a artelor în Munții Apuseni.
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
Bistran. În această tabără se concentrau și se instruiau combatanții proveniți din peste 25 sate și crânguri (cătune): Bistra, Aronești, Bălești, Bălăești, Ciuldești, Crețești, Dealul Muntelui, Dâmbureni, Durăști, Gănești, Hodișești, Hudricești, Gipaia, Lunca Largă, Lunca Merilor, Mihăiești, Novăcești, Perjești, Poiana, Runcuri, Stefanca, Tomnatec, Tărănești, Vârșii Mari, Vârșii Mici și altele. Tabăra de la Bucium era amplasată la 8 kilometri sud-est de orașul Abrud, pe Valea Buciumului. A fost înființată la 19 octombrie 1848, comandant fiind numit vicecenturionul Dionisie Popovici. În această tabără
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată din: pășuni 1328 ha, fânețe 1085 ha, livezi de pomi fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580 m, find parțial acoperit cu pădure. Vârful Giurcului sau al lui Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el dominând valea Runcului și a Râului Alb. Dealul și pădurea ce-l acoperă parțial se află
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580 m, find parțial acoperit cu pădure. Vârful Giurcului sau al lui Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el dominând valea Runcului și a Râului Alb. Dealul și pădurea ce-l acoperă parțial se află în atenția unor investitori, dornici de a-l transforma într-o bază turistică sau cu regim de sanatoriu. Dealul La În, cu înălțimea de 798 m, este
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
și Vârful Lilei. Altitudinea maximă a dealurilor runcene este dată de vârfurile Gâlma din nordul satului Ferestre, de pește 886 m și Gâlma Brebului, cu înălțimea de 887,5 m. În general, înălțimea dealurilor scade progresiv către sud, vârful Tamaslacu Runcului având cota cea mai mică, sub 400 m. Vom încheia succinta prezentare a dealurilor runcene, subliniind farmecul și bogăția livezilor și pajiștilor ce-i împodobesc, dar și splendoarea caselor înșirate pe panțele acestora. O imagine de neuitat este dată și
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
ce-i domină, unele înconjurate de păduri și poieni odihnitoare și desfătătoare. Sunt înălțimi magnifice, unele identificate că locuri întărite (cetățui), destinate cândva observării și apărării străbunilor, ce locuiau pe poalele acestora. Similar altor localități, din Subcarpații interni, solul specific Runcului este cel brun de pădure, slab podzolit (nisipos), intercalat cu pământul cenușiu de munte. În general, solul majoritar - brun de pădure - s-a format pe calcare și conglomerate, sub acțiunea vegetației forestiere, depuse în straturi de-a lungul timpului. Prin
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
în , în traducere "Târgul de aur", în ) este un oraș în județul Albă, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Boțești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului, Pătrângeni, Parau Gruiului, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică și Vâltori. Numele românesc "Zlatna" este derivat din limba slavă, "zoloto" însemnând "aur"). Are în subordine administrativă localitățile: Boțești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului, Parau Gruiului, Pătrângeni, Pirita, Podu lui Paul
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică și Vâltori. Numele românesc "Zlatna" este derivat din limba slavă, "zoloto" însemnând "aur"). Are în subordine administrativă localitățile: Boțești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului, Parau Gruiului, Pătrângeni, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică și Vâltori. Zlatna este o depresiune aflată între 2 lanțuri muntoase - munții Metaliferi de origine vulcanică, cu vârful Jidov cu o înălțime de peste 900 m și de Munții Trăscău, munți formați prin încrețire din care
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
cablu de tip telescaun de două locuri de fabricație românească, funcțională. A fost pusă în exploatare din anul 1986, si de atunci a funcționat neîntrerupt timp de 30 de ani. Ea face legătura între Complexul Turistic din Borșa și platoul Runc, în apropierea Cascadei Căilor) -Muzeul Rădăcinilor ( este un muzeu privat, situat la granița dintre Maramureș și Suceava. Adăpostește câteva zeci de sculpturi din rădăcini de lemn de brad realizate manual de unchiașul Ștefan, proprietarul muzeului. Printr-un act semnat între
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu semnificație zoogeografică redau mai ales fauna actuală (Dl. Ursului), dar și cea care a constituit fala Bîrgăului - faimosul zimbru. Foarte frecvente sînt oronimele cu semnificație în antroponimie
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
a depresiunii (600-650 metri) este bine subliniată în partea sud-vestică de niște măguri piramidale care se înalță cu 450-500 metri deasupra ei, dominând-o prin povârnișuri impunătoare. Sunt Munceii Câmpulungului, cele mai nordice subunități ale masivului Rarău: Măgura (1176 metri), Runc (1129 metri), Bodea (1073 metri) și Cucoara (944 metri). În partea opusă, Obcina Feredeului nu se înalță dintr-o dată, ci prelung, în trepte, ceea ce dă depresiunii un caracter asimetric în profil transversal. Culmile Hâga (904 metri), Runcul Corlățeni (875 metri
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
Măgura (1176 metri), Runc (1129 metri), Bodea (1073 metri) și Cucoara (944 metri). În partea opusă, Obcina Feredeului nu se înalță dintr-o dată, ci prelung, în trepte, ceea ce dă depresiunii un caracter asimetric în profil transversal. Culmile Hâga (904 metri), Runcul Corlățeni (875 metri), Butia Deluțului (876 metri), Ginaș (950 metri), care alcătuiesc o primă treaptă, ca și valul ce se înalță în spatele lor, Dealul Lung (1073 metri), Cocoșu (1061 metri), Prislop (1169 metri) și apoi, în ultimul plan, Măgura Deii
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
876 metri), Ginaș (950 metri), care alcătuiesc o primă treaptă, ca și valul ce se înalță în spatele lor, Dealul Lung (1073 metri), Cocoșu (1061 metri), Prislop (1169 metri) și apoi, în ultimul plan, Măgura Deii (1202 metri), Tomnatec (1302 metri), Runcul Prisăcii (1141 metri), au înălțimi comparabile cu Munceii Câmpulungului, dar fragmentarea lor mare, lipsa de unitate și pantele dulci le fac mai puțin impunătoare. Pe fondul general al depresiunii care poate fi asemuită cu o luntre uriașă, la o analiză
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
cu secolul al XV-lea așezarea se întinde tot mai mult pe râul Moldova și pe văile afluenților, venind populație și din Ardeal și întemeindu-se târgul Câmpulung. Din 1775 până în 1888, Câmpulung Moldovenesc se extinde pe cursurile pâraielor Deia, Runc, Izvorul Alb, Valea Seacă și Sâhla. În momentul instaurării stăpânirii habsburgice, Câmpulungul era deja pe cale de a deveni târg, ca urmare a intensificării schimburilor economice, a creșterii producției de mărfuri. Primele dovezi scrise în care localitatea e amintită „târg” sau
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
regiunilor forestiere mediteraneene. Pinul negru este răspândit în sudul și, parțial, centrul Europei, peninsula Asia Mică și nordul Africii. În România, apare natural în insule izolate din Banat și Oltenia, în munții Cernei, Valea Dunării, munții Mehedinți - Domogled și Valea Runcului, unde formează arborete pure sau în amestec cu alte specii. Preferă regiunile calde, cu înghețuri târzii rare. Cu toate astea vegetează bine și în condiții staționale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stâncoase, expuse uscăciunii înaintate. Pinus Nigra ssp. Banatica
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]