437 matches
-
corali al oceanului livid muți colorați alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se scurg pe
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei odihna sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape înghețate să strâng în brațe urșii grizzly vai de mâine începe cea mai lungă noapte
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
a secolului al X-lea, au reprezentat un interval de timp suficient de lung pentru a înlesni abandonarea sau estomparea unor aspecte ale credinței, săvârșirea aproximativă a actelor de cult sau reactivarea unor atavisme (păgânisme) ale lumii vechi, precreștine. Desenele rupestre de la Basarabi-Murfatlar, semne simbolice păgâne și creștine, figuri geometrice, semne alfabetiforme duc la concluzia că aici se vehicula un sincretism de tradiții creștine primare cu practici cultuale păgâne de sorginte romană, slavă și alte origini. Ipoteza aceasta aparține lui P.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dauna celor care le construiau propriu-zis. Importanța acestei confrerii se observă și din faptul că numele preotului pontifex a ajuns, prin extensie semantică, să desemneze sacerdotul în general și pe marele preot (pontifex maximus) (112). Comentând ansamblul arhitectonic de biserici rupestre des- coperit la Basarabi-Murfatlar (secolele VII-IX e.n.) - „un monument de tranziție de la incintele sacre de tipul celor promovate de mitologia daco- romană la cele promovate de religia creștină de rit bizantin” -, etnologul Romulus Vulcănescu a formulat ipoteza existenței unor confrerii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sânge, căzute pe pământ, incendiază lumea. 43. Valeriu Șt. Ciobanu, Jertfa zidirii la ucraineni și la ruși, Tiparul Moldovenesc, Chișinău, 1938. 44. Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, Editura Publicom, București, 1943. 45. Ilie Mândricel, „Tradiția locală despre relicvele rupestre de la Nucu”, în Vestigiile rupestre din munții Buzăului, Buzău, 1980, p. 39. 46. În afară de elementele prezentate, altele vin să confirme analogia simbolică dintre toacă, tobă și arcă. Vezi în limba română dobă = tobă și dubă = luntre monoxilă (vezi și sanscr
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lumea. 43. Valeriu Șt. Ciobanu, Jertfa zidirii la ucraineni și la ruși, Tiparul Moldovenesc, Chișinău, 1938. 44. Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, Editura Publicom, București, 1943. 45. Ilie Mândricel, „Tradiția locală despre relicvele rupestre de la Nucu”, în Vestigiile rupestre din munții Buzăului, Buzău, 1980, p. 39. 46. În afară de elementele prezentate, altele vin să confirme analogia simbolică dintre toacă, tobă și arcă. Vezi în limba română dobă = tobă și dubă = luntre monoxilă (vezi și sanscr. dabba = „corabie, corabie primitivă”) (88
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o „diagramă a cerului, imagine a mișcării aparente a corpu- rilor astrale” (5, p. 409). În spațiul românesc, această interpretare mito-simbolică transpare atât din felul astral în care sunt repre- zentate unele labirinturi (vezi cele de pe pereții ansamblului de biserici rupestre de la Basarabi, din secolele VII-IX e.n.) (101), cât și din felul cum este denumită în popor Calea Lactee și motivul decorativ care o întruchipează (102) : „Calea întortocheată”, „Drumul încâlcit”, „Drumul nesfârșit” etc. (4, pp. 403 și 410). Revenind la legenda Labirintului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de confort și autonomie crescută pentru receptor (dar și, vom vedea, de paralizie). Această tendință interesează și suportul, și modul de percepție. Acolo unde ar fi trebuit să merg pe o urmă, ea este cea care vine la mine. Desenele rupestre din peșteri fixau o memorie pe peretele unei grote, a uneia singure: pentru epoca paleoliticului superior, trebuie să merg pînă la Lascaux ca să o văd. Obositor. Hîrtia, însă, vine la mine. Pot să citesc în fotoliu și să-mi fac
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tablourilor în timp și spațiu. Am putea schița în linii mari istoria culorii în pictură, luând în considerare transformarea chimică, în decursul timpului, a straturilor pictate care ne împiedică să vedem lucrările vechi în culorile lor autentice. Epocile foarte vechi, rupestre ori murale, folosesc tente pure și restrânse numeric și desigur puțin strălucitoare: ocru-roșu, ocru verde, bistru, alb, negru etc. Arareori, se caută efecte de raporturi de tonuri: obiectele sunt colorate conform culorilor proprii (ton local) la care se adaugă elementul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
1968; Locul sâmburelui, București, 1973; Carte singură, postfață Dan C. Mihăilescu, București, 1982; Fluviul întâmplător, București, 1985; Semne de carte, București, 1988; Lumina de seară, București, 2000. Traduceri: Luis Martín-Santos, Vremea tăcerii, București, 1967; Istoria ilustrată a picturii. De la arta rupestră la arta abstractă, București, 1968; Boris Vian, Spuma zilelor, pref. trad., București, 1969; Calderón de la Barca, Viața e vis, București, 1970; Miguel de Cervantes, Teatru, pref. Ileana Georgescu, București, 1971 (în colaborare), Muncile lui Persiles și ale Sigismundei. Istorie septentrională
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
această experiență publicistică se regăsește în cartea sa de debut, Aventurile tezaurului Cloșca cu puii de aur (1979), ca și în Expediție la apa vie (1981) ori în volumele de studii și albumele pe care le-a și coordonat: Vestigiile rupestre din Munții Buzăului (1980), Sculptura țărănească în județul Buzău (1980). De asemenea, s-a remarcat și prin câteva contribuții de istorie literară, publicând și comentând documente referitoare la biografia și opera unor scriitori ca Vasile Cârlova, A. I. Odobescu, I. L. Caragiale
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
din țară și din Europa de Est. Pe de altă parte, în măsura în care nu sunt exerciții în vederea unor piese de teatru sau scheciuri umoristice, schițele și povestirile lui ambiționează să „consemneze” dialogurilor lui Arhip, personaj omniprezent, emblematic, un Mitică actualizat, ca în Desene rupestre (1989). În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale unui telefob”, meditații asupra raporturilor teatrului cu televiziunea. Acestora li se alătură mai multe eseuri de teorie
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Examenele Luciei, București, 1978; Fata morgana. Scene din viața unui bădăran, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1978; Scurtcircuit la creier, București, 1978; În unghi ascuțit, București, 1983; Beția de cucută, București, 1984; Iluzia optică, București, 1985; Dialog interior, București, 1987; Desene rupestre, București, 1989; Transfer de personalitate, București, 1990; Oglindă, București, 1995; Repetabila scenă a balconului, București, 1996; Teatru, București, 1997; Miriam și nisipurile mișcătoare, București, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Dispariția”, CRC, 1967, 43; Ion Vartic, „Socrate. Măști contemporane”, TR, 1970
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
cert nu puteau ajunge în așezarea respectivă decât că un act de voință al unor membri ai societății respective, trebuie de la început să menționam că prin forma lor, acestea sugerează în mod frapant vulva atât de mult invocată în arta rupestra din vestul Europei, ca simbol feminin. De asemenea, noi considerăm că nu este lipsit de importanță faptul că fosilele de Congeria sp. aff. Congeria (Mytilopsis) subcarinata subcarinata reprezintă de fapt mulaje ale speciei, constituite din aragonit. Aragonitul, datorită aspectului sau
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
sine pentru comunitățile respective, în măsura în care formă și aspectul lor erau suficiente pentru a sugera un mesaj simbolic suficient de revelator pentru comunitatea epigravetiană de la Poiana Cireșului. Chiar dacă nu ne-am propus să facem un inventar al nenumăratelor exemple de situri rupestre în care semnul vulvei este foarte răspândit, iar semnificația să este mereu asociată cu simbolul feminin, dorim să invocam doar câteva exemple revelatoare în acest sens: gravurile de semne vulvare din peșteră Combarelles, de pe blocurile de calcar din peșteră La
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
sexual. Forma lor, atât de caracteristică, sugerează fără nicio îndoială pe cea a vulvelor reprezentate în peșterile vest-europene, cu toate implicațiile lor de natură simbolică. Faptul că ele au această formă atât de sugestiva, mergând adesea până la identitate cu cele rupestre, precum și pentru că au fost descoperite într-o așezare în aer liber, le conferă semnificații similare celor din peșteră, iar într-un fel, în lipsa suportului reprezentat de pereții acesteia, ele devin o proiecție a acestora într-un alt mediu natural, tocmai
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
astăzi ca niște orizonturi roșietice în masa gălbuie a depozitului loessoid. Omul Paleolitic, disputîndu-și peșterile montane cu ursul de peșteră, trăind din cules, pescuit, vânătoare, coboară și el din munte în urmărirea acestor îndeletniciri, de-a lungul afluenților Dunării. Reprezentările rupestre, pictate sau incizate din Defileul Dunării și nordul Olteniei, arată, alături de silueta omului și de cercul solar, reprezentări ale bradului și ale animalelor vânate, toate cu caracter magico-religios, desigur. Pe cursul Dunării Inferioare, cele opt terase ale sale marchează opt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom vedea mai departe. Este de observat că unii dintre aceștia au sonorități onomatopeice, caracteristice limbilor primare, păstrând din virtuțile lor native. În zona locuințelor rupestre din subcarpații Buzăului, cu vestigii lingvistice și arheologice geto-dace, se află pârâul Fisici, cu izvoare ce piștesc din malurile sale și cătunul Fâsâiți. Tot onomatopeice sunt denumiri din nordul Olteniei, veche vatră bine conservată, de felul Vîja, Țuțuroiu, Bolboroasa. Și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ediții comentate (I.I. Mironescu, G. Topîrceanu, I.L. Caragiale). De experiența în acest domeniu, de familiarizarea cu diversele formule ale literaturii române este legată și opera sa de prozator. Două volume de povestiri, purtând etichetele „fantastice”, „științifico-fantastice” și „aproape fantastice” - Reverberație rupestră (1982), Locuitorii planetei albastre (1988), ultimul pentru copii -, schițează o tentativă de a explora umoristic, înaintea modei intertextualismului, cele mai neașteptate surse livrești și de a experimenta formule narative diverse (Misiune disciplinară, Metropolitană, În adâncuri). Conținutul baladei Zburătorul de Ion
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
Jules Verne) și din cea belgiană (Georges Rodenbach, Hendrik Conscience). SCRIERI: Sinteze de istoria literaturii române (în colaborare cu Venera Dogaru), București, 1971; Corelații între literatura română și literatura universală, București, 1978; Maupassant între realism și fantastic, București, 1979; Reverberație rupestră, București, 1982; Măștile fabulei, București, 1983; Portrete feminine în romanul românesc interbelic, București, 1986; Locuitorii planetei albastre, București, 1988. Ediții: I.I. Mironescu, Oameni și vremuri, pref. Pompiliu Marcea, București, 1959; Alecu Russo, Scrieri alese, pref. edit., București, 1959; Jean Bart
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
orice tip de reportaj, diferențele sunt impuse de vastitatea subiectului (de exemplu, Vaideeni, satul ultimilor ciobani de transhumanță), de mulțimea personajelor (Greci, satul ultimilor italieni români), de lipsa mărturiilor directe sau chiar istorice (istoria bisericii „Corbii de piatră” sau chiliile rupestre de la Bozioru). Aparenta lipsă de dinamism din reportajul monografic va fi compensată de o răbdătoare documentare și acolo unde nu se poate, chiar de imaginar. Iată câteva sfaturi utile într-un mare reportaj: Respectați regula „primelor minute”. Când ajungeți într-
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
limbă românească păstoasă, amintind de Cuvinte potrivite, și cultiva metafora arborescentă, vrând să dea lirismului o perspectivă pronunțat existențială. Profund și meditativ vrea să fie întregul lui discurs liric și în culegerile ce au urmat: Lâna de aur (1975), Inscripții rupestre (1981), Arbori (1989) și Pod peste legende (1992). O poezie a interogațiilor, în vers clasic, cantabil, cu o zicere expresivă atât prin cuvânt, cât și prin mesaj (aici în transpunere literară): „Cată să fii bumerang:/ Întors înapoi la locul plecării
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de păstori, C. rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului profund. SCRIERI: Lampadoforie, București, 1972; Lâna de aur, București, 1975; Inscripții rupestre, București, 1981; Așteptu soarili, București, 1985; Arbori, București, 1989; Pod peste legende, Constanța, 1992; Dialog cu neantul, îngr. Vasile Dimanca, Constanța, 2001. Repere bibliografice: Al. Piru, N. Caratană, CRC, 1976, 47; Cândroveanu, Printre poeți, 104-108; Nistor Bardu, Virtuți poetice ale
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
1880 ca Museo Nacional de Pintura. Și-a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Cu directorul muzeului, mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi, scene de vânătoare, de amor și din viața de zi cu zi a străvechilor locuitori ale acelor meleaguri se iveau de sub degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]