434 matches
-
referire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la Athos, femeile nu pot intra), sau cu referire la Munții Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schituri și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate. Aceste așezări rupestre par a fi fost locuite în mai multe perioade istorice. Deși indicațiile cronologice despre aceste întemeierea acestor așezăminte lipsesc, insuficiența informațiilor documentare și aspectul lor de multe ori straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Alte speculații leagă denumiri geografice locale precum cele care conțin particole ca "Martiri" sau "Cecilia" fie de perioada persecuțiilor anticreștine gotice din secolul al IV-lea, fie de o degradare a numelui Cilicia din Asia Mică, zonă în care sihăstriile rupestre erau deosebit de răspândite și de unde au venit la nord de Dunăre misionari și călugări. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Exilat fiind de împăratul Constantin al II
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Buzăului, densitatea toponimelor specifice asociate unor astfel de așezări, este aici cea mai mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are valori mari nu numai în zona sa centrală dintre vârfurile Zboiu și Arsenia unde se află Complexul rupestru Nucu, ci și în cea nordică, Vinele Calde - Războiu. Anvergura vieții monahale în acesastă zonă nu este încă pe deplin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifice în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei în raport cu lăcașurile monahale făcută de Cezar Buterez în anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este necesar să ia în considerație zona care include Complexul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc Dealurile Trestioarei. Așezămintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul, ajungerea la obiective necesitând o rezervă semnificativă de timp. Arealul este sălbatic și vast, adesea marcajele și hărțile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul oferă puțin ajutor iar telefonia mobilă nu acoperă decât zonele
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
203L, aflat într-o stare accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă din satul Fișici pe DC85 (neasfaltat și cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
complex turistic balnear Fișici urcându-se din nou relativ abrupt până la ieșirea din satul Găvanele spre satul Nucu. În Nucu platforma drumului devine accesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Nucu platforma drumului devine accesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată de 7-8 ore, cu pauze normale și necesită purtarea unui echipament de munte. Pentru Brăești se continuă de la Bozioru
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
reședință al comunei. Pentru Colți se trece pe stînga Buzăului la Pătârlagele, de unde pe valea Sibiciului se continuă în amonte pe DC 69. De aici spre Aluniș se merge pe DC 71. Tot DN 10 Buzău-Brașov oferă acces spre siturile rupestre de pe stânga Buzăului de la Cozieni (prin derivația DJ 203L, cu acces prin Pârscov) Pănătău și Sibiciu (DC 68 prin Pătârlagele), Mlăjet (DC 72 prin Chirilești) și Nehoiu. La Cătina se ajunge trecând pe dreapta Buzăului de la Gura Bâscei pe DJ
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
arealul pământean al comunicării. Și totuși, sorescian scriind, autorul, într-un postmodernism strict cărturăresc, își încheie discursul poetic cu o admirabilă Introducere la lecția de istorie. Iat-o în întregime : Despre facerea lumii se vorbește în cărțile bătrânilor / Despre picturi rupestre la începutul artelor / Epocile sau conturat în curgerea timpului / Așezarea pe scaun a domnitorilor pare azi clară, / Deși s-au dat lupte grele pentru nașterea legendelor /. Toate acestea, introducere la lecția de istorie). // Viața în evoluția ei și-a urmat
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
motsoalle". E. E. Evans-Pritchard consemna de asemenea că războincii Azande din nordul Congoului aveau iubiți cu vârste cuprinse între 12 și 20 de ani, care ajutau la treburile casnice și întrețineau relații sexuale cu soții lor mai în vârstă. Picturile rupestre ale oamenilor San de lângă Guruve, Zimbabwe, înfățisează doi bărbați angajați într-o formă de sex ritualic. În perioada precolonială, "mudoko dako" sau bărbații efeminați din tribul Lango în nordul Ugandei erau tratați ca femeile și puteau să se căsătorească cu
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
prieten al omului, pe care care îl va sprijini la vânătoare. Având nevoia de a se exprima și a lăsa urme ale trecerii lor, oamenii preistorici și-au transpus viețile lor de vânători și obiceiurile pe pereții peșterilor prin picturi rupestre. Picturile rupestre înfățișând animale asociate cu simboluri magice (pentru a cinsti spiritele lor), precum și scene de vânătoare ce reproduceau amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, reprezentau, pentru oamenii timpurii, un mod pentru a-și
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
omului, pe care care îl va sprijini la vânătoare. Având nevoia de a se exprima și a lăsa urme ale trecerii lor, oamenii preistorici și-au transpus viețile lor de vânători și obiceiurile pe pereții peșterilor prin picturi rupestre. Picturile rupestre înfățișând animale asociate cu simboluri magice (pentru a cinsti spiritele lor), precum și scene de vânătoare ce reproduceau amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, reprezentau, pentru oamenii timpurii, un mod pentru a-și exprima identitatea
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
pereții peșterilor, de unde și calificativul de “parietală”. De la două-trei reprezentări la câteva sute sau mii, reprezentările din arta parietală constituie majoritatea reprezentărilor. Evident, avem de-a face cu un corpus de imagini cu o valoare specială pentru colectivitățile paleolitice. Arta rupestră, obiectele găsite în peșteri, constituie o categorie mai degrabă redusă numeric, dar cu semnificație, probabil, specială. Această categorie este compusă, în principal, din blocuri de mari dimensiuni pe care au fost realizate reprezentări în relief adânc sau ronde-bosse și care
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
mai mici de a fi conservate. Exemplul clasic îl constituie bizonii de la Tuc d’Audoubert. O posibilă variantă o reprezintă piesele realizate din lut uscat din nordul Germaniei. Piesele realizate în ronde-bosse sunt, în principal, piesele incluse în categoria artei rupestre. Raportate la arta parietală sau la cea mobiliară, acestea sunt realizate într-o tehnică mai degrabă rudimentară; dar acest rezultat poate fi rezultatul utilajului folosit, care trebuia să fie mai rezistent și nu mai precis. Câteva piese au devenit elemente
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
format din indigenii ngunnawal, în timp ce etnicii ngarigo au trăit la sud de ACT, wandandian la est, walgulu de asemenea la sud, gandangara la nord, iar wiradjuri la nord-vest. Dovezile arheologice de colonozare a regiunii includ adăposturi de piatră locuite, picturi rupestre și gravuri, locuri de veci, tabere, cariere, unelte de piatră și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani. Explorarea și colonizarea europeană din zona capitalei Canberra a început încă
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
doua ca mărime din Africa. Cel mai înalt punct este Emi Koussi (în Sahara). Ciad adăpostește peste 200 de grupuri etnice și lingvistice diferite. Islamul este cea mai practicată religie. Istoria Ciadului demonstrează prin gravurile de pe strânci și prin desenele rupestre că înaintea extinderii Saharei, în urma cu 7.000 de ani, aici locuiau populații preistorice. Drumurile de caravane care ajungeau în Africa, venind dinspre Marea Mediterană și de-a lungul Saharei, începând din secolul al XI-lea, au dus la întemeierea, în jurul
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
dreptul de a alege magistratul, primarul și notarul. La acestea se mai adaugă dreptul de târg săptămânal și de trei ori pe an târg de țară, dreptul de a construi pod peste râul Târnava și de a încasa vama. Complexul rupestru al haiducilor de la Dumbrăveni Din Castelul Maria Tereza Orașul este așezat pe valea Tarnavei Mari la 46 grade 13 min latitudine estică și 42 grade și 12 min longitudine nordică, la aproximativ 320 metri deasupra nivelului mării. În cadrul județului Sibiu
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000 î.Hr în zona de nord a continentului. Dovezi remarcabile ale practicarii acestui mod de viață sunt picturile rupestre din nordul Africii ("Saharan rock art"). Ulterior datorită încălzirii climei și măriri deșertului Sahara, primii agricultori de aici s-au răspândit de-a lungul cursurilor mari de apă că Niger și Nil. Comunitățile africane au preluat din Orientul Apropiat cerealele
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
este o mănăstire rupestră de călugări din Republica Moldova. Este situată pe malul drept al râului Nistru în apropiere de satul Țipova din raionul Rezina. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]
-
descopăr. Când am pierdut orice speranță de a urma o școală superioară, mă rugai de poezie să-mi deschidă căile ei, să mă primeastă în altarul muzelor.” Lampadoforie - Editura Cartea Românească (1972) Lâna de aur - Editura Cartea Românească (1975) Inscripții rupestre - Editura Cartea Românească (1981) Asteptu soarile (în dialect aromân) - Editura Litera (1985); ed.a II-a (1992) Arbori - Editura Litera (1989) Pod peste legendă - Editura Cartea Aromână (1993) Cuvinte de lut - Editura Dimandarea părintească (2000) Memorii ghetsimanice - Editura Ex Ponto
Nicolae Caratană () [Corola-website/Science/318002_a_319331]
-
des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
O serie de vestigii din Paleoliticul superior (50,000-13,000) sunt în general interpretate de oamenii de știință ca reprezentând idei religioase. Exemple de relicve din paleoliticul superior asociate cu idei religioase includ omul leu, figurine ale lui Venus, picturi rupestre din peștera Chauvet și ritualul sofisticat de înmormântare de la Sungir. În secolul al 19-lea, mai multe teorii au fost propuse cu privire la originea religiei, înlocuind afirmațiile timpurii ale Creștinismului ca fiind o ureligie. Teoreticienii timpurii ca Edward Burnett Tylor și
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
vieții materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, ul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior și Epipaleolitic. Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatră ("chopping tools"; at first, the "Abbevillian", later "Clactonian" type), and the stone chip (at first, "Acheulean", later the "Levalloisian" type). Aceste unelte au fost atribuite lui "Pithecantropus erectus" speciilor hominid. De o importanță majoră este
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]