215 matches
-
a pietrelor cu ajutorul cerii, și câștigă 2 800 de rupii pe lună. Soțul ei tocmai termină liceul și lucrează în Madhya Pradesh. Înainte lucra la Maharishi Ayurved, în NEPZ. Acum vine acasă doar la sfârșitul săptămânii. Câștigă 3 500 de rupii pe lună. La întrebarea referitoare la percepția despre muncă, Savita a spus că lucrează din motive financiare și că se simte foarte obosită. Va renunța la slujbă de îndată ce soțul ei își va găsi un loc de muncă permanent. Soțul ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
treburile casei și Savitei i se pare că e foarte exigent cu ea. Soacra ei are grijă de copii când ea este la serviciu și o ajută și în gospodărie. Savita îi dă soțului ei tot salariul, în afară de 100 de rupii, pe care îi păstrează pentru cheltuieli legate de copii și pentru alte mici nevoi ale casei. Totuși, spune că soțul ei nu-i cheltuiește, ci depune o parte din salariul ei la o bancă, pe numele ei, pentru că economisesc bani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
este căsătorită de la treisprezece. A mers la școală doi ani, într-un sătuc din Bihar. A locuit doi ani după căsătorie împreună cu socrii ei, apoi a migrat înspre Delhi la soțul ei. Acesta este paznic și câștigă 1 300 de rupii pe lună. Purnima are trei copii, de 10, 6 și, respectiv, 4 ani și lucrează la Dimple Jewelers de trei ani și jumătate. Nu a mai fost angajată nicăieri înainte. Percepția Purnimei despre angajarea sa într-un post remunerat dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
putea merge la școală. N-ar avea cum.” Purnima nu este mulțumită cu slujba sa, pentru că e temporară, salariul este mic și nu există o creșă. Ar prefera să nu mai lucreze, dacă soțul ei ar câștiga 5 000 de rupii pe lună. În ceea ce privește controlul și cheltuirea banilor, Purnima îi dă soțului ei tot salariul și îi cere apoi bani pentru cele necesare. Când am întrebat-o despre persoana care ia deciziile la ei în casă, mi-a răspuns că preferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
la Delhi după căsătorie, cu doi ani și jumătate în urmă. Este absolventă de botanică și lucrează în secția de alocare a metalelor de la Bharat-Ratna Jewelers de doi ani. Nu a mai lucrat nicăieri înainte. Ea câștigă 4 000 de rupii pe lună. Soțul ei este programator și câștigă tot 4 000 de rupii pe lună. Lakshmi are un copil de 8 luni, pe care l-a lăsat cu mama ei, în Madras. Ea și cu soțul său au luat această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de botanică și lucrează în secția de alocare a metalelor de la Bharat-Ratna Jewelers de doi ani. Nu a mai lucrat nicăieri înainte. Ea câștigă 4 000 de rupii pe lună. Soțul ei este programator și câștigă tot 4 000 de rupii pe lună. Lakshmi are un copil de 8 luni, pe care l-a lăsat cu mama ei, în Madras. Ea și cu soțul său au luat această hotărâre pentru că băiețelul nu putea fi îngrijit suficient de bine la creșă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
sprijinul. Așa că a început să lucreze ca să-l poată susține financiar pe soțul ei, care studia pentru un MBA*. Lakshmi a spus că va renunța să mai lucreze când soțul ei va ajunge să câștige cel puțin 8 000 de rupii pe lună. A explicat că se simte foarte împovărată și că i-ar plăcea să fie alături de fiul ei și să-l vadă crescând. În ceea ce privește luarea de decizii în căminul lor, Lakshmi a explicat că ea și soțul ei hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
are 22 de ani și lucrează în secția de control al calității de la Victor Jewelers de șase ani. A făcut zece ani de școală, iar tatăl ei lucrează în aceeași secție cu ea, ca șlefuitor. Swarna câștigă 2 100 de rupii pe lună. Soțul ei lucrează într-un magazin de prezentare de produse din piele. Swarna a fost singura femeie intervievată care nu știa cât câștigă soțul ei. Întrebată fiind despre controlul veniturilor, ea a răspuns: „De ce să păstrez eu banii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
și, respectiv, 12 ani. Are șase ani de educație școlară și lucrează de trei ani în secția de control al calității la Dimple Jewelers. A mai lucrat un an într-o fabrică ce producea anvelope. Preeti câștigă 1 450 de rupii pe lună. Soțul ei este muncitor necalificat și câștigă 1 000 de rupii pe lună. Întrebată despre munca sa, a spus: „Când am venit la Delhi din satul nostru, ne-a fost foarte greu. Soțul meu nu lucra nicăieri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
trei ani în secția de control al calității la Dimple Jewelers. A mai lucrat un an într-o fabrică ce producea anvelope. Preeti câștigă 1 450 de rupii pe lună. Soțul ei este muncitor necalificat și câștigă 1 000 de rupii pe lună. Întrebată despre munca sa, a spus: „Când am venit la Delhi din satul nostru, ne-a fost foarte greu. Soțul meu nu lucra nicăieri și era greu să ne descurcăm cu doi copii. Stăteam la cumnatul meu, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
paznic. Amita a venit cu trei ani în urmă la Delhi, din Garhwal, unde se ocupa cu agricultura; de doi ani, lucrează la Dimple Jewelers, iar înainte de asta a lucrat într-o fabrică de jucării. Ea câștigă 1 325 de rupii pe lună, iar soțul ei câștigă 2 000 de rupii pe lună. În ceea ce privește controlul veniturilor, Amita își păstrează toți banii câștigați, dar, întrucât ea se ocupă de toate cheltuielile familiei, îi rămân prea puțini pentru nevoile personale. Soțul ei contribuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Delhi, din Garhwal, unde se ocupa cu agricultura; de doi ani, lucrează la Dimple Jewelers, iar înainte de asta a lucrat într-o fabrică de jucării. Ea câștigă 1 325 de rupii pe lună, iar soțul ei câștigă 2 000 de rupii pe lună. În ceea ce privește controlul veniturilor, Amita își păstrează toți banii câștigați, dar, întrucât ea se ocupă de toate cheltuielile familiei, îi rămân prea puțini pentru nevoile personale. Soțul ei contribuie numai cu 1 000 de rupii la bugetul casei, păstrând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
câștigă 2 000 de rupii pe lună. În ceea ce privește controlul veniturilor, Amita își păstrează toți banii câștigați, dar, întrucât ea se ocupă de toate cheltuielile familiei, îi rămân prea puțini pentru nevoile personale. Soțul ei contribuie numai cu 1 000 de rupii la bugetul casei, păstrând restul de 1 000 de rupii pentru cheltuielile lui personale. Spre deosebire de alte femei, Amita a fost foarte critică cu privire la neimplicarea soțului ei în muncile gospodărești și la faptul că își păstrează jumătate din venituri doar pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Amita își păstrează toți banii câștigați, dar, întrucât ea se ocupă de toate cheltuielile familiei, îi rămân prea puțini pentru nevoile personale. Soțul ei contribuie numai cu 1 000 de rupii la bugetul casei, păstrând restul de 1 000 de rupii pentru cheltuielile lui personale. Spre deosebire de alte femei, Amita a fost foarte critică cu privire la neimplicarea soțului ei în muncile gospodărești și la faptul că își păstrează jumătate din venituri doar pentru el. Ea a spus: „Primește în mână 2 000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
pentru cheltuielile lui personale. Spre deosebire de alte femei, Amita a fost foarte critică cu privire la neimplicarea soțului ei în muncile gospodărești și la faptul că își păstrează jumătate din venituri doar pentru el. Ea a spus: „Primește în mână 2 000 de rupii după ce plătește ratele. El are cheltuieli personale, ca fumatul, tipice pentru foștii militari. Dar nu e prea responsabil, pentru că, din banii câștigați, mie îmi dă doar 1 000 de rupii. Amita nu păstrează nici un ban pentru cheltuielile personale, ci economisește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
el. Ea a spus: „Primește în mână 2 000 de rupii după ce plătește ratele. El are cheltuieli personale, ca fumatul, tipice pentru foștii militari. Dar nu e prea responsabil, pentru că, din banii câștigați, mie îmi dă doar 1 000 de rupii. Amita nu păstrează nici un ban pentru cheltuielile personale, ci economisește pentru a putea cumpăra bunuri de folosință îndelungată, ca, de exemplu, o sobă cu gaz sau un televizor. A reușit, de asemenea, să construiască o casă în satul natal, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
economisește pentru a putea cumpăra bunuri de folosință îndelungată, ca, de exemplu, o sobă cu gaz sau un televizor. A reușit, de asemenea, să construiască o casă în satul natal, care îi aduce acum o rentă lunară de 200 de rupii, din chirie. În ceea ce privește luarea deciziilor, Amita spune: „Eu iau toate hotărârile. Eu plătesc facturile, eu conduc casa. Soțul meu... Așa e el, nimeni nu-l ascultă. Eu am fost întotdeauna cea responsabilă cu deciziile pentru casă”. În privința percepției sale asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
domestice asumată de fiecare partener din cuplu. Tabelul 7.1 prezintă profilurile demografice și pozițiile economice ale celor opt angajate. Ele apar în tabel în ordinea crescătoare a veniturilor soților lor, care variază între 1 100 și 8 000 de rupii pe lună. Nivelul de educație al femeilor este, de asemenea, foarte diferit, de la șase ani de școală la absolvirea unei facultăți, așa cum e și nivelul veniturilor pe familii, care variază între 2 000 de rupii și 13 500 de rupii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
100 și 8 000 de rupii pe lună. Nivelul de educație al femeilor este, de asemenea, foarte diferit, de la șase ani de școală la absolvirea unei facultăți, așa cum e și nivelul veniturilor pe familii, care variază între 2 000 de rupii și 13 500 de rupii pe lună. Procentul venitului cu care contribuie femeile la bugetul familiei se situează între 25,1% și 51,85%. În ceea ce privește percepția asupra muncii proprii, trei dintre femei - Alka, Sulekha și Roopa - spun că soții lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
rupii pe lună. Nivelul de educație al femeilor este, de asemenea, foarte diferit, de la șase ani de școală la absolvirea unei facultăți, așa cum e și nivelul veniturilor pe familii, care variază între 2 000 de rupii și 13 500 de rupii pe lună. Procentul venitului cu care contribuie femeile la bugetul familiei se situează între 25,1% și 51,85%. În ceea ce privește percepția asupra muncii proprii, trei dintre femei - Alka, Sulekha și Roopa - spun că soții lor n-au fost prea încântați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
angajate, în cazurile de față, percepția inițială a bărbaților nu a părut să afecteze controlul veniturilor proprii de către femei. Sulekha spune că ea este cea care se ocupă de cheltuielile casei și că soțul ei îi dă 2 000 de rupii, păstrând 500 de rupii pentru cheltuielile lui personale. Pot să facă însă prea puține economii. Femeile consideră că angajarea se află în raport cu venitul propriu, cu nivelul venitului soțului și cu numărul și vârsta copiilor. Astfel, Sulekha și Jyoti, care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
față, percepția inițială a bărbaților nu a părut să afecteze controlul veniturilor proprii de către femei. Sulekha spune că ea este cea care se ocupă de cheltuielile casei și că soțul ei îi dă 2 000 de rupii, păstrând 500 de rupii pentru cheltuielile lui personale. Pot să facă însă prea puține economii. Femeile consideră că angajarea se află în raport cu venitul propriu, cu nivelul venitului soțului și cu numărul și vârsta copiilor. Astfel, Sulekha și Jyoti, care au copii sub 5 ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
ei se ocupă singur de operațiunile contului respectiv. Mrinalini este singura femeie care a recunoscut în fața mea că își sprijină financiar familia de origine. Astfel, a explicat că mama sa este văduvă și că îi trimite întotdeauna 1 000 de rupii pe lună. S-ar putea vedea, poate, o legătură între autoritatea pe care o are asupra banilor familiei și contribuția ei importantă la bugetul căminului, însă analiza arată că nu se poate stabili, în toate cazurile, o conexiune proporțională între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Bombay. Pe atunci trebuia Întotdeauna să stai la cozi interminabile pentru a obține o viză ca să mergi În SUA, iar uneori oamenii dormeau acolo, la rând, pentru a-și ține locul ocupat, loc care putea fi cumpărat cu 20 de rupii. Însă noi am stat la coadă și am reușit În cele din urmă să Îl vedem pe cel care ținea interviul. Era un funcționar al consulatului, de naționalitate americană. Treaba lui era să pună Întrebări și să Încerce să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
seri am rugat pe unul dintre ei să-mi cumpere fructe, noi neavând (încă) permisiunea de a părăsi clădirea. Iam dat banii solicitați și, după meditația de seară, mi-am primit pungile cu doritele delicatese, ca și restul de câteva rupii - puține! Am vrut să i le ofer lui drept recompensă pentru efortul său. Repet: nu erau bani mulți, iar valoarea pecuniară era nesemnificativă în comparație cu serviciul făcut. Am insistat... în virtutea celor mai românești obiceiuri. Cu modestie, umilință și demnitate, în același
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]