226 matches
-
circa un secol și jumătate) se extinde influența limbii și culturii poloneze în între teritoriul. Clasele sociale superioare încep să utilizeze tot mai mult limba poloneză care, în 1696, devine limbă oficială înlocuind-o pe cea lituaniană și pe cea ruteană. Totuși, pentru aceste două secole, Marele Ducat al Lituaniei continuă să existe, să aibă o oarecare autonomie în cadrul uniunii statale, având legi separate, armată și trezorerie proprie. Constituția din 3 mai 1791 adoptată de Seimul Poloniei încearcă să integreze Lituania
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
a înființat în sat o parohie greco-catolică. Ca urmare a arderii bisericii greco-catolice din lemn la 17 aprilie 1892, s-a trecut în 1896 la construirea unei biserici din piatră și cărămidă. Slujbele s-au ținut până în 1922 în limbile ruteană, română și latină. Din acel an, la rugămintea comitetului bisericesc, s-a trecut la oficierea serviciului divin numai în limba română. Odată cu ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS, biserica greco-catolică din Boian a fost închisă și transformată în magazie de
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
ca episcop al românilor uniți cu Roma, Grigore Maior, nemulțumit că nu fusese el numit episcop având cele mai multe voturi, a fost întemnițat la Sibiu pentru trei luni și jumătate, iar apoi a fost trimis la pocăință pe viață la mănăstirea ruteană de la Muncaciu. Amicii săi, și într-o oarecare măsură complici ai lui Grigore Maior, n-au scăpat nici ei fără pedeapsă: Gherontie Cotorea a fost trimis la "mănăstirea Strâmba din Fizeșu Gherlii," iar pe Silvestru Caliani l-a trimis la
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
lui Grigore Maior, n-au scăpat nici ei fără pedeapsă: Gherontie Cotorea a fost trimis la "mănăstirea Strâmba din Fizeșu Gherlii," iar pe Silvestru Caliani l-a trimis la "mănăstirea Măgina-Aiud". În 1771 "Grigore Maior" a fost eliberat de la mănăstirea ruteană Muncaciu de către împăratul Iosif al II-lea, după care a lucrat pentru puțin timp corector la tipografia slavă și română de la Viena. A fost ales episcop al Blajului, în sinodul electoral din 15 august 1772, după decesul rivalului său, Atanasie
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
ridicat și troița Rednicenilor, la intrarea în Berbești, primul sat pe valea Marei, venind dinspre Sighet. de Giulești-Maramureș, între anii 1734-1738, a studiat la Colegiul iezuit din Cluj, după care a urmat pregătirea pentru monahism, în calitate de novice, la mănăstirea greco-catolică ruteană de la Muncaciu, localitate aflată în prezent în vestul Ucrainei. După noviciat s-a reîntors la colegiul iezuit din Cluj, pentru a-și continua studiile și a absolvit filosofia. În anul 1743 a plecat la Viena, pentru a studia teologia la
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
fost el preferat de împărăteasa Maria Terezia pentru funcția de episcop deși întrunise cele mai multe voturi la sinodul electoral, l-a trimis cu domiciliu obligatoriu pentru trei luni și jumătate la Sibiu, după care l-a trimis la pocăință la mănăstirea ruteană de la Muncaciu. Nici Gerontie Cotorea și "Silvestru Caliani", amici și în oarecare măsură complici ai lui Grigore Maior, n-au rămas fără pedeapsă. Astfel: Gerontie Cotorea a fost trimis la mănăstirea "Strâmba" din Fizeșul Gherlii, iar pe Silvestru Caliani, la
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
condus eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea în activitatea pastorală a preoților și credincioșilor pe care îi păstorea. În anul 1940 întreaga eparhie a Maramureșului, cu excepția câtorva parohii rutene din Vicariatul Bucovinei, a intrat sub administrația maghiară a regimului Horthy. Episcopul a rămas la datorie, înfruntând greutățile și vicisitudinile autorităților fasciste maghiare. Scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite cu Roma a devenit vacant ca urmare a decesului mitropolitului Alexandru
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
ei un amalgam de etnii de origine slavonă, care au colonizat ținutul începând cu epoca modernă. Sunt atestate comunități de ruși de rit vechi (cațapi), cazacii lui Nekrasov, ucraineni și ruși. Lexicul locuitorilor părții ruse conține până în prezent numeroase elemente rutene care, după toate probabilitățile, au fost moștenite din perioada formării națiunii ucrainene. Potrivit ultimului recensământ (noiembrie 2004) aproximativ 25% din locuitorii satului s-au declarat ucraineni și 15% - ruși. Sporul demografic al ultimilor decenii are pregnante valori negative din cauza unor
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Seminarul Major Benedictin "St. Procopius" din Lisle (Illinois), pentru a studia în ultimii doi ani. A fost hirotonit ca preot catolic de rit bizantin la 14 mai 1942 în orașul Pittsburgh (Pennsylvania), de către PS Basil Takach, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice Rutene din America. Fiind încardinat în Episcopia Romano-Catolică din Erie (Pennsylvania) pentru a sluji ca preot pentru parohiile greco-catolice românești, pr. Pușcaș a fost numit ca preot al Parohiei St. John din Farrell (Pennsylvania) și ca administrator (paroh) al Bisericii St
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
Teologic din Cernăuți (1857-1860). La sfârșitul studiilor s-a căsătorit cu Leontina Bendevskaia, fiica directorului școlii din Siret. După absolvirea studiilor teologice, a fost preot la Davideni (1861-1865) și la Rușii-Moldoviței (1865-1867). În această perioadă a cules creații folclorice locale rutene și românești, a aprofundat scrierile autorilor ucraineni, mai ales cârțile lui Taras Șevcenko, Nikolai Gogol, Kvitka-Osnovianenko, Marko Vovciok etc. Din tinerețe a colaborat la reviste ucrainene din Bucovina precum "Zora", "Pravda", "Veciorniți". Prima sale cinci poezii publicate au apărut în
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
sa pedagogică, redactând și mai multe manuale în limbile germană, ucraineană și română, între care un manual de armonie muzicală "Lehrbuch für Musikharmonie", un manual de teorie generală a muzicii „Allgemeines Musiklehrbuch“, de asemenea a editat antologii de cântece românești, rutene și evreiești din patrimoniul folcloristic și cultural al Bucovinei ("Наша народна пісня" 1865, „Flori din Bucovina” 1870, etc). A întreținut o corespondență cu Johannes Brahms. A scris și o serie de articole intitulată "Compozitorii noștri", dedicată mai ales personalității lui
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Orfan din Bucovina”, „Ivan Ivaniv din Kițman”, Semen Hrin, S. Voloh și altele, și circa 50 de poezii în românește (ca de pildă, "Ionică Darii - fiu bucovinean 1790-1810", " Când Moldova purta jugul"). În 1877 a editat almanahul "Ruska hata" ("Căsuța ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană la revista "Candela" (1882-1900), de asemenea a fost unul din fondatorii și redactorii ziarului "Bukovinskaia Zoria" ("Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost președintele "Asociației literar-dramatice rutene". În 1887 s-a aflat în fruntea asociației "Casa populară ruteană" din Cernăuți. Unicul sau volum de versuri "Pe Prut" în limba ucraineană, a apărut, precedat de prefața lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost președintele "Asociației literar-dramatice rutene". În 1887 s-a aflat în fruntea asociației "Casa populară ruteană" din Cernăuți. Unicul sau volum de versuri "Pe Prut" în limba ucraineană, a apărut, precedat de prefața lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a muri. În poeziile sale Vorobchievici a cântat plaiurile și oamenii Bucovinei
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
împotriva markgrafului de Brandemburg. Că orașul Suceava exista înainte de "descălicarea lui Dragoș", stă dovadă o geografie rusească anterioară anului 1347 în care se arată ca existând orașele Baia și Suceava. Tot de asemenea spune și Stricovski, că cronicile litvane și rutene ar mărturisi că pe "principile litvan Iuga Koriatovici, din cauza deosebitei sale bravuri invitându-l la domnia Moldovii, îl coronară la Suceava", "În 1348 Bogdan I deslepsi Moldova de Coróna Unguréscă și-și aședă capitala în Sucéva. Iuga Koriatonovici fu încoronat
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
Acest grup de armată era format și șapte corpuri de armată, din care unul de vânători de munte și unul de cazaci. Aceste corpuri erau compuse din 17 divizii cu efectivele incomplete (printre care trei de cazaci, două croate, una ruteana și una SS). În plus, grupul mai dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fondatorul organizației Hungarian Communion of Friends (o organizație bazată pe ideile unitarianismului), redactorul șef a revistei "The Response", directorul Bibliotecii Maghiară Americană și liderul Uniunii Transilvănenilor din America. Comunitățile greco-catolice maghiare fac parte din cele 4 eparhii greco-catolice (maghiare și rutene) al Mitropoliei Pittsburg (majoritatea lor din Eparhia de la Parma). Cele mai importante cumunități greco-catolice sunt în Perth Amboy, 2 biserici în Cleveland, Lorain, Ohaio, Joungstaon, New Brunswick, New York, Moonhall (Pennsylvania) și Chicago (Illinois).
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
după dezintegrarea statului. Clericii ortodocși din cadrul Rzeczpospolita Obojga Narodów (Uniunea celor Două Națiuni) foloseau termenul „Rusia Mică” pentru desemnarea teritoriilor locuite de majoritatea ortodoxă din ținuturile răsăritene ale statului. Termenul a fost extins la un moment dat la toate teritoriile rutene ale Uniunii statale polono-lituaniene. Scriitorul Ioan Vîșenski vorbea de ortodocșii din regiune numindu-i „creștini ai Rusiei Mici, frății ai Lvovului și Vilnei”, iar arhimandritul Mănăstirii Pecerska din Kiev, Kopistenski, numea aceeași regiune „Rusia Mică, adică Kievul și Lituania”. Termenul
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
După 1688, Maramureșul a devenit parte a Imperiului Austriac, odată cu Transilvania. În Maramureș nu a avut loc o trecere la unirea religioasă cu Roma ca în Ardeal. Grecocatolicismul în Maramureș a fost prezent prin apartenența religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna. Viața
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
a urmat o perioadă grea din impozitelor și dărilor apăsătoare, precum și a rechizițiilor făcute de armată în timpul deselor războaie. În acest timp numărul rutenilor crescând, se slavizează și o parte din populația românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene. Populația a crescut mult în această epocă, iar suprafețele de teren s-au împărțit în loturi tot mai mici. În 1848 iobăgia a fost desființată definitiv, numărul mare al eliberaților din iobăgie și al imigranților târzii ducând la o divizare
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
aderarea țării în iulie 2013. Limbile minoritare sunt utilizate oficial în administrația publică locală, acolo unde cel puțin o treime din populație este formată din minoritari, precum și în alte cazuri stabilite prin hotărâri locale. Aceste limbi sunt ceha, maghiara, italiana, ruteana, sârba și slovaca. Conform recensământului din 2001, 96% din cetățenii Croației au declarat croata ca limbă maternă, 1% au declarat sârba, nicio altă limbă nefiind vorbită în Croația de mai mult de 0,5% vorbitori nativi în rândul populației țării
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
cărei activitate a vizat matematică și topografia. Fiica sa, Hermiona Asachi, a fost soția istoricului francez Edgar Quinet. S-a născut la Herța, ca fiu al preotului Lazăr (Leon) Asachi și al Elenei. Unii îi atribuie o origine armeana sau ruteana, pe linie paterna. George Călinescu i-a stabilit o altă genealogie, cea maternă; Niculai, fiul lui Grigore Olteanu, nemeș din Oltenia a trecut în Moldova și de acolo în Oltenia în 1713. În 1728 coboară în Moldova, se preoțește și
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
Polonia Mare, cele mai importante părți ale țării, și s-a încoronat la data de 20 ianuarie 1320. Fiul său, Cazimir al III-lea cel Mare, a întărit poziția Poloniei în regiune, a extins teritoriul țării spre est, adăugând teritoriile rutene și Podolia. Pe plan internațional, el a realizat alianțe și pacte cu casele regale de Luxemburg și Anjou și a dezvoltat economia și sistemul de apărare a țării. După moartea lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
se continuă în Croația). În urmă recensământului din 2011 au fost numărați 1,931,809 de locuitori. Populația după grupuri etnice: Statutul Provinciei Autonome Voievodina stipulează faptul că limbile oficiale, egale în drepturi, sunt sârbă, maghiară, croată, slovaca, română și ruteana. Voievodina este cea mai bine dezvoltată parte a Șerbiei, în special în termeni de agricultură și industria procesării alimentelor, industria metalelor și chimică, industriile materialelor de construcție, a textilelor și altele. Agricultură reprezintă 30% din PIB, iar industria 36 %. În
Voievodina () [Corola-website/Science/296873_a_298202]