229 matches
-
iulie 1569. Pentru viitorul apropiat, Lituania a fost din ce în ce mai sigură pe frontul de est. Limba lituaniană a supraviețuit ca un dialect țărănesc și ca o limbă scrisă în uz religios, de la publicarea Cateismului lituanian de Martynas Mažvydas în 1547. Limba ruteană a fost și a rămas în uz oficial în Marele Ducat chiar și după Uniune, până la preluarea de către polonezi. Prin Uniunea de la Lublin a fost creată Comunitatea polono-lituaniană, care se întindea de la Marea Baltică și Munții Carpați, până în Belarusul de astăzi
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
se poată ruga. Începând din anul 1782, biserica a fost amenajată pentru trebuințele cultului catolic. Astfel s-au efectuat următoarele modificări: Credincioșii romano-catolici și-au construit o biserică proprie în anii 1836-1837, Biserica Învierea Domnului trecând în folosința comunității greco-catolice rutene din orașul Suceava. Cu toate modificările făcute bisericii, catolicii nu au dat jos pisania originară care atesta că acest lăcaș de cult a fost ortodox. În anul 1923 Consistoriul Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea Domnului din Suceava către cultul ortodox. Printr-o scrisoare din 19 mai 1936, în urma intervenției mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, Ministerul Cultelor a luat această biserică din folosința comunității greco-catolice rutene și a trecut-o în proprietatea Mitropoliei Bucovinei, neoferind ucrainenilor un fel de despăgubire. Episcopul greco-catolic Alexandru Rusu al Maramureșului, care-i păstorea și pe greco-catolicii ruteni, a protestat în Senatul României împotriva acestei măsuri, ceea ce a generat o discuție
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
condus eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea în activitatea pastorală a preoților și credincioșilor pe care îi păstorea. În anul 1940 întreaga eparhie a Maramureșului, cu excepția câtorva parohii rutene din Vicariatul Bucovinei, a intrat sub administrația maghiară a regimului Horthy. Episcopul a rămas la datorie, înfruntând greutățile și vicisitudinile autorităților fasciste maghiare. Scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite cu Roma a devenit vacant ca urmare a decesului mitropolitului Alexandru
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
dispuse orizontal, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour, încadrat de 3 stele), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac. Ducatul Bucovinei era format din Reședința ("Hauptstadt") "Czernowitz" ("Cernăuți"-în română, Ч"eрнiвцi"-în ruteană) și din 11 bezirkuri (județe/districte) După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
împarte în două zona numită Fața Măgurii. Prima atestare documentară a Idicelului apare în anul 1393, anterior menționându-se următoarele denumiri, în ordine cronologică: După cum rezultă din prima atestare documentară, în zona văii Idicelului exista atât populație românească cât și ruteană; în partea de est a satului se află și o zonă numită "Beșinei", ceea ce ar atesta așezarea mai timpurie în acest loc a unei populații de pecenegi (în maghiară "besenyők"). O altă zonă din Idicel, numită Ifălău, pe baza analizei
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
inventate denumiri noi, maghiare, care erau folosite în administrație, în locul numelui original ne-ungar. Exemple de locuri unde numele original ne-ungar a fost înlocuit cu nume maghiare nou-inventate: Najdás - Néranádas (în română Naidăș, acum în România), Lyutta - Havasköz (în ruteană Lyuta, acum în Ucraina), Bruck - Királyhida (acum Bruck an der Leitha, Austria). Ca rezultat al politicilor de maghiarizare mulți etnici ne-maghiari au emigrat din țară. În perioada 1899-1913, circa 1,4 milioane de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
care a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se întindea de la Marea Neagră până la Marea Baltică. Ușurința cu care a fost clădit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice și tactice a marilor duci, dar și pe seama slăbiciunii principatelor rutene. În vreme ce aproape toate statele din jur erau atacate și prădate de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodată în nord, în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de edificare a statului s-a dovedit până în cele din urmă instabilă. Schimbările din politica internă a unui oraș puteau scoate localitatea de sub controlul lituanian, așa cum s-a întâmplat în cele din urmă în cazul Novgorodului sau a altor orașe rutene. Lituania a ajuns la apogeul puterii sale sub Vytautas cel Mare (Vitaŭt, Vitovt, Witold), care a domnit între 1392 și 1430. Rapida expansiune a Principatului Moscovei i-a adus pe cei doi vecini pe poziții de rivalitate, iar, după anexarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai - Codurile de legi, după care a fost înlocuită de limba poloneză. Latina era folosită în relațiile cu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel care a publicat colecția de legi Pravila rusă. Aceste legi au rezistat ocupației lituanieno-polone a teritoriilor rutene. Conflictele dintre diferitele cnezate ale Ruteniei, au făcut ca, în ciuda eforturilor marelui cneaz Vladimir Monomahul, Rusia Kieveană să înceapă un lung proces de destrămare. În regiunea Kievului au apărut cnezatete Galiției șiVolîniei. În nord a apărut pentru prima oară în
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
noi, care răspândeau ideile Renașterii. Țăranii polonezi care au fost colonizați în regiune în număr mare s-au amestecat rapid cu populația locală. În acest timp însă, nobilimea ucraineană s-a polonizat și o parte a trecut la catolicism. Țărănimea ruteană a rămas însă preponderent ortodoxă, ceea ce a dus la apariția unor tensiuni religioase și sociale. Țăranii ruteni (ucraineni, dar și de alte naționalități), care au fugit pentru a nu ajunge iobagi, au devenit cunoscuți cu numele de cazaci. Aceștia din
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
toate laolaltă: drept-prevăzător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor! " Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru. " Długosz nu a fost mulțumit să repete declarațiile făcute de alti cronicari, ci a examinat el însuși cele mai vechi izvoare polone, boeme, maghiare, rutene, ca și documentele germane, iar pentru a le înțelege pe deplin a studiat, la bătrânețe, mai multe limbi străine. Lucrările sale oferă materiale abundente și de încredere, nu doar pentru Polonia, ci și pentru istoria universală. Fire modestă, el folosește
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
Bezirkul Suczawa (în română "Suceava", în ruteană "Suczawa") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea de sud-est a Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Suceava ("Suczawa"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
scăzut, din cauza separării unui district judiciar, la 62.447. Populația era formată în anul 1900 din: 37.252 vorbitori nativi de limba română (59,6 %), 11.549 vorbitori nativi de limba germană (18,5 %), 11.269 vorbitori nativi de limba ruteană (18,0 %) și 1.870 vorbitori nativi de alte limbi (3,0 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 569,32 km² și cuprindea un district judiciar cu 41 de comune și 27 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
Apșa. A fost elogiat de către înalții prelați participanți pentru erudiția, precum și pentru perfecta cunoaștere a limbii latine. În cadrul conciliului a apărat autonomia, ritul și limba liturgică română. A obținut dezmembrarea parohiilor române unite de la Sighetu Marmației și Slatina de la episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului (în ucraineană Мукачeве, pronunțat [mukaceve]), și anexarea lor la episcopia română unită a Gherlei. În conciliu a luptat mult pentru autonomia Bisericii Române Unite și guvernarea ei în baza legislației canonice. A fost sprijinit în acest scop
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
1919, Armata Română a ocupat fostul teritoriu habsburgic Bucovina și partea de sud-est a Galiției, delimitate la nord de o linie care unea râurile Nistru și Tisa. În Bucovina locuiau români și ruteni, în timp ce în Galiția sud-estică populația era majoritar ruteană, cu excepția orașelor care aveau populație poloneză. Armata poloneză a ocupat teritoriul rămas din Galiția, inclusiv orașul Stanislavov (Stanisławów), la mijlocul lunii iulie. În urma reglementării frontierei din august 1919 România a predat Poloniei teritoriile ocupate de ea în Galiția. Granița dintre cele
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
fondatorul organizației Hungarian Communion of Friends (o organizație bazată pe ideile unitarianismului), redactorul șef a revistei "The Response", directorul Bibliotecii Maghiară Americană și liderul Uniunii Transilvănenilor din America. Comunitățile greco-catolice maghiare fac parte din cele 4 eparhii greco-catolice (maghiare și rutene) al Mitropoliei Pittsburg (majoritatea lor din Eparhia de la Parma). Cele mai importante cumunități greco-catolice sunt în Perth Amboy, 2 biserici în Cleveland, Lorain, Ohaio, Joungstaon, New Brunswick, New York, Moonhall (Pennsylvania) și Chicago (Illinois).
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldovenească, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau ca limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Broscăuții Noi a făcut parte din componența
Broscăuții Noi, Storojineț () [Corola-website/Science/315531_a_316860]
-
circa un secol și jumătate) se extinde influența limbii și culturii poloneze în între teritoriul. Clasele sociale superioare încep să utilizeze tot mai mult limba poloneză care, în 1696, devine limbă oficială înlocuind-o pe cea lituaniană și pe cea ruteană. Totuși, pentru aceste două secole, Marele Ducat al Lituaniei continuă să existe, să aibă o oarecare autonomie în cadrul uniunii statale, având legi separate, armată și trezorerie proprie. Constituția din 3 mai 1791 adoptată de Seimul Poloniei încearcă să integreze Lituania
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de refacere a unității bisericești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea unirea cu Biserica Romei a cunoscut un recul, după care raportul dintre uniți și neuniți s-a stabilizat până în anul 1948. Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia și a Episcopiei de la Muncaci, unirea bisericii ardelene s-a produs în preajma anului 1700, însă anul și data exactă sunt disputate, diversele opinii fiind prezentate mai jos. Ca și toate celelalte biserici greco-catolice din zona de influență sovietică
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
spulberat puterea cumanilor și a altor popoare turcice din zonă. Grupurile protocazace au ajuns în teritoriile de azi ale Ucrainei pe la mijlocul secolului al XIII-lea. În 1261, unele triburi slave care trăiau între Nistru și Volga erau menționate în cronicile rutene. Consemnările istorice ale prezenței cazacilor mai înainte de secolul al XVI-lea sunt relativ puține. În secolul al XV-lea, societatea cazacilor era descrisă ca o federație neconsolidată de comunități independente, cu armate locale, total independente de statele vecine - Polonia, Marele
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995. Biserica Penticostală din Ipotești a fost înființată în 1923, iar Biserica Baptistă, trei ani mai târziu, în anul 1926. Locuitorii satului Ipotești vorbesc, pe lângă limba română, și limba ucrainiană (ruteană). Există mai multe versiuni orale care circulă pe teritoriul satului și care încearcă să explice acest fenomen. Conform uneia dintre ele, locuitorii cu numele de familie având rezonanță slavă ar fi descendenții unei etnii din Carpații Galiziei (între Ucraina și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]