519 matches
-
fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce vrei să insinuezi? mormăi Elio, sâcâit de Întrebarea malițioasă a secretarului său. În clipa aceea numerele se fixară: 50,4% și 46,7%. 50,4% sub chipul de matroană al Teclei Molinari, născută În urmă cu patruzeci și opt de ani, la Colleferro, unde a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ori asemenea papițoi, chiar mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară. Cam trecută, poate, dar cu siguranță nepotrivită Într-un post de telefonistă În care clienții puteau cel mult să aprecieze timbrul vocal. Confirmă. — Firma a hotărât să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poți să te urci, pentru că acum vine Sfântul Părinte. Eu totuși mă urc, Îi răspunsese Kevin. Își băgase În cap ideea că trebuie să-i arate Camillei cât era de curajos. Poate că așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un multiplex, să creadă În nebuloasa unui viitor mai bun, recurse la repertoriul său de glume și povestiri, pentru care fusese deja foarte apreciat, ironizând temele atavice și slăbiciunile ființei umane. Povesti Întâmplarea cu vaca Înfuriată pe tăun, metafora cetățeanului sâcâit de tot soiul de taxe și povestea cu rusul cel bețiv care se trezește Într-o dimineață din beția lui convins că visase cei șaptezeci de ani de comunism. În scurt timp Începură să râdă și cei câțiva oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul, pe canapelele pline de păr din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de hârtie, pătându-l. Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Arătați puțin respect. Și milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci Îi era teamă ca nu cumva să-i strice Valentina smochingul. Iar el trebuia să-l țină În ordine pentru mama. Și ea trebuia neapărat să-l vadă frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest incident, am încetat să o mai sâcâi pe Sheba și m-am ținut departe de ea. Când ne întâlneam întâmplător pe culoare, o salutam cu o ușoară înclinare a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată undeva la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
faci? Da, scaunul cu spătar Înalt care a fost ca un scut În ziua aia, și de atunci n-ai vrut să te mai uiți vreodată la el, decît, poate, ca să-ți Încaseze furia inexplicabilă... Și ca să nu-l mai sîcÎi și să poată să-și termine treaba te trimite jos, la executanți, să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a Întîmplat, n-a avut un răspuns și nici nu părea să vadă tulburarea ta. Ai adormit Înfășurat În această tristețe directă, brutală... Deși nu erați prieteni, doar stătuse În banca din față În ultimul an și probabil că-l sîcÎiseși cu mici răutăți, nu ți se mai Întîmplase să moară cineva atît de apropiat... Și toată povestea asta cu soba și gazele neevacuate ți se părea extraordinar de absurdă... cretină, să mori așa, din nimic... O moarte simplă, un eveniment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se teme să se exprime. CÎnd mergem În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că nu-l mai sîcÎi cu Întrebări al căror răspuns Îl știu. Parcurgem cei doi kilometri În aproape două ore, În gemetele și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simplu ofițer de rang inferior, șef al unui depozit de carburanți. Nu Îndrăznea să meargă cu gîndul mai departe și presimțea că nu are voie să știe mai mult. Iar Începînd din săptămîna următoare, era hotărîtă să nu-l mai sîcÎie nici cu telefoanele la depozit. Totuși, de această dată apăruse o problemă urgentă și trebuia să-l consulte neapărat, pentru a stabili Împreună ce au de făcut. Așa cum, de altfel, se Întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să-l sune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
s-a autoproclamat Mesia. — De ce? se miră cu toată sinceritatea Daisy. Fiindcă 666 este numărul Fiarei din Apocalipsă. — Asta chiar că n-o mai știam! Și după aceea? Întrebările repetate și cam stupide ale asistentei ar fi putut să-l sîcÎie, dar Smith se simțea, dimpotrivă, foarte relaxat și cît se poate de răbdător. Pesemne ceaiul băut mai devreme Își făcea abia acum efectul. În definitiv, candoarea ei În astfel de probleme avea ceva simpatic, mai ales că-i oferea plăcuta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orașul și pe care trebuia să o suporte timp de câteva ore, fără certitudinea că va pleca acasă cu produsul râvnit - i se opune, în capitalism, comis-voiajorul - ce îți sună la ușă, încearcă să te convingă, îți face reduceri, te sâcâie, numai să cumperi ceva - sau comenzile făcute prin telefon care sosesc cu promptitudine chiar la ușă. Între altele, prezența sau absența cozii este cea care intermediază între tipul de gestionar („gardian” sau „Moș Crăciun”) și tipul de sistem în care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dar fiindcă doresc să cunosc obiecțiile teoretice pe care Al. Ivasiuc a anunțat că le va aduce în articolele sale viitoare la concepția lui Rousseau, precum și propria sa concepție asupra civilizației, așa cum, de asemenea, a anunțat, nu-l voi mai sâcâi cu asemenea „incidente” care-i amână mereu intrarea în temă. Un singur lucru îi recomand în vederea acestor exegeze: să recitească atent Contractul social, căci autorul însuși spune într-un loc: „J’avertis le lecteur que ce chapitre (e tocmai cel
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destul de lungă și grea paranteză. Cățelușa mea, Măcățel, e un maidanez negru (cu capetele lăbuțelor gri), cam cât un cocker, dar binișor mai subțirică (o constituție de ogar, mi-a explicat veterinarul). Chiar acum, tocmai a Încetat să mă mai sâcâie cerându-mi biscuiți și se pregătește s-adoarmă În fotoliu, coadă-n coadă cu pisica Zapp. O las să picotească, și-o aduc totodată În fața ochilor tăi. Stăm, unde vrei tu, ea (deja apropiindu-se bucuroasă să te cunoască), eu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-o recunoști ca pe o alteritate... Amintiți-vă situația În care ne găsim câteodată: vedem la televizor nu știu ce gest al unui individ, care ni se pare inacceptabil, inexplicabil, ceva care depășește orice zonă de uman, și Întrebarea care ne sâcâie nopțile e dacă nu cumva În componenta mea de umanitate există și posibilitatea aceea. Asta este alteritatea radicală: lucrurile despre care spui: „Ăsta nu sunt eu!” și În momentul În care spui asta ți-ai pus deja problema lui cum
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se explică prin faptul că, în rândurile anterioare, autorul ni l-a arătat pe Morel fascinat de formula "o întâlnire de afaceri". În schimb, la pagina următoare, găsim: Domnul Charlus... spunea adesea, fără să creadă o vorbă și ca să-i sâcâie, că o dată ce vor fi căsătoriți, nu-i va mai revedea și-i va lăsa să zboare cu propriile lor aripi 188. În lipsa ghilimelelor, este imposibil de știut dacă termenii folosiți în discursul indirect sunt ai lui Charlus sau ai naratorului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vrea să vină la Chicago, după ianuarie 1968. The Committee in Social Thought va aranja toate acestea, sper. Peste două săptămâni plecăm în Europa șsubl. S.W.ț - Paris, Ascona (vai! conferințe), Veneția, Roma (Congresul Societății Academice Române - pentru a sâcâi guvernul de la București; care, între noi, îmi face puțin curte, mă invită să țin conferințe etc.). Puteți să-mi scrieți tot la Chicago, de unde prietenii mei îmi vor trimite scrisorile. În Mexico-City am stat la hotel. Era mai simplu. Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
n-auzi, fă, că el nu-i de-al nostru? Ce te tot miri ca proasta? Toate le face altfel fiindcă-i din alt aluat. Ți-o fi picat cu tronc, te pomenești... Că mi-ai scos peri albi tot sâcâindu-mă: Rică-n sus, Rică-n jos. De câte ori să-ți spui până ți-o intra-n capu' ăla sec? Sângele apă nu se face, făi fato! Știu io ce i-o fi curgând lui prin vine? Nici cărțile nu-l citesc de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea îl împuternicea și desputernicea alternativ, mai mult într-un ritm al netraiului decât al traiului; dar restul combinației se obstina să rămână dincolo de orizont, la ceasul viitor al unei incalculabile conjuncții astrale. − Știu, știu, oftă Bart într-un târziu, sâcâind insistent un bob de mazăre cu furculița. Deși rupți în turul pantalonilor, trebuie să ne jucăm de-a nobilii. Și totuși, Ian, uneori îmi spun că a denunța frauda e cel puțin la fel de necesar ca a pretinde că n-am
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aromoterapia e soluția. Există uleiuri esențiale cum ar fi cel de cimbru care administrat intern, câteva picături zilnic, timp de câteva zile are rezultate certe. Atenție însă nu exagerați, puteți afecta ficatul! Aftele...Ce-i de făcut? Stați! Nu fiți sâcâiți dacă în interiorul gurii au apărut afte. Clătiți de 3 ori pe zi cu apă în care ați pus un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Acest tratament simplu va duce la dispariția nedoritelor formațiuni bucale. Tamponați ușor cu ulei
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
întemeiere obiectivă. Omul “poate să fie ipohondrie” deoarece este o ființă “îngrijorată”. Grija referitoare la corp corespunde oarecum grijii pentru mântuirea sufletului - o caricatură a “anxietății existențiale” (Weitbre Cht.). Ipohondricul este incomod pentru medic. De exemplu: există ipohondricul capabil să sâcâie pe medic, dar și cel la care frica de boală se proiectează și asupra medicilor, examenelor remediilor etc. astfel că ei le evită pe cât se poate. Angoasa ipohondrică este corelată pozitiv cu sentimente de compasiune și de omenie. Starabionswki insistă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]