65,853 matches
-
constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai mult decît o morală strict umanitară. Mai mult ca oricînd, evenimentele din ultimii ani, precum cele din Bosnia, Rwanda etc., au dovedit că umanitarismul are nevoie de sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît în cunoștință de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase și agonizante
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
înaintăm în ea în timp ce trăim)/ Filele ei foșnesc precum pielea mea/ când buzele tale învață pe ea să citească / E vie îți spun:/ toate cuvintele ei trăiesc într-o limbă ascunsă)/ Dacă-ți pui urechea pe ea/ Duhul apa și sângele încep să vorbească / Este o carte trăită din plin precum a fost scris:/ într-o viață citită pe nerăsuflate" (Cartea vieții). Poezia Floarei Țuțuianu aduce o prospețime a percepției pe care cu greu o mai regăsim în contemporaneitate. Versurile sale
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
sînt Adrian Marino, Marko Bella (sic), Gabriela Adameșteanu (sic), Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu, Țepeneag ș.a. "Înarmați cu venin afgan, antrax, ninje, stilouri și umbrele otrăvitoare", aceștia și alții vor să "desființeze" o dată cu țara "miturile și religia făurite cu trudă și sînge de strămoși". A.L.A. reproduce și un portret al dlui Baboi scris cu un mare elan de iubire de către dl Tudor Ghideanu din Iași (profesor de filosofie la Universitatea "Al. I. Cuza", cu niscai suspiciuni de plagiat prin anii '70-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
realitatea lui, a altuia și a lucrurilor în general nu putea fi decât rezultanta compromisurilor, a subterfugiilor, a mistificărilor, a vicleniilor și a încăpățânărilor reciproce, dar, dată fiind situația și raportul de forțe față-n față, știința lui era inutilă. Sângele urcă brusc în obrajii și în capul chel al spânului, dar, bine dresat, nu făcu nici un gest deplasat. Chiar îi acordă un zâmbet domnului Carol, primul după debutul întâlnirii lor. Erau amândoi așezați, spânul în spatele unui birou de metal care
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
în depozitul manufacturii și în eternul eșec reverbera în auzul domnului Carol ca un reproș târziu; ar fi trebuit să-i scoată cu mâna lui cizmele acestei mici rozătoare în călduri care, odată treaba începută, începea să-și lovească până la sânge tibiile. Cu ochii închiși, își isprăvea opera de caritate și-și ducea la bun sfârșit, tot atât de repede, datoria de mascul. (fragmente din romanul în curs de apariție la Editura Libra)
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
leșin. De ce a venit și eu nu știam că o să vină, de ce e gata să se mute la noi, ce nenorocire s-a mai abătut asupra capului meu? Doamne-Dumnezeule, ține-mă tare! Nu sînt republicană, dar simțeam cum îmi clocotește sîngele în obraji. Bărbatu-meu se-ntoarce și îi zăresc ochii vinovați. Persoana se vîră zglobiu în curtea mea, înaintează sigur, înclinată într-o parte de greutatea valizei. Ce-o fi înăuntru? Șifoniere întregi, vreun trup ucis și hăcuit? "Am venit
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
din București. Marile cotidiane și-au alcătuit edițiile de luni, simțind adierea istoriei. După vizita președintelui Bush, redacțiile ziarelor au ținut seamă că sîmbătă și duminică televiziunile și radiourile nu s-au ocupat decît de acest eveniment. Cronicarul remarcă încîntat - sîngele apă nu se face! - că ziarele și-au pierdut complexul televiziunilor și nu se mai străduiesc să ofere cititorilor echivalentul pe hîrtie al transmisiunilor în direct. Un remarcabil orgoliu al hîrtiei de ziar și o știință a puterii cuvîntului scris
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
al vîrstei, ea avea o natură maniheistă. Împărțea lumea învrăjbită, printr-o elementară manieră, în "buni" și "răi". Cei "răi" erau, indiscutabil, naziștii, "realmente dezumanizați, într-adevăr capabili de-a aduce la îndeplinire cele mai cumplite bestialități, nu numai cu sînge rece și cu conștiința sigură de sine a autoproclamatei lor superiorități "ariene", ci chiar și cu aceea de a-și fi îndeplinit în felul acesta datoria". Dar cei "buni"? Prin forța împrejurărilor istorice, sîngeroasa Uniune Sovietică s-a aliniat democrațiilor
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare preexistentă, cu modificări deja operate. Un prim tip - previzibil - de transformări privește substituțiile unor cuvinte compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare preexistentă, cu modificări deja operate. Un prim tip - previzibil - de transformări privește substituțiile unor cuvinte compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
avarie, ca o convenție între ei și polițiști, de ai zice că toate bordurile Parisului sînt ornate cu mașini rămase în pană, care clipesc alarmate. îmi plac că sînt nervoși fără să-și piardă politețea care le-a intrat în sînge, că sînt șic chiar cînd n-au bani, că sînt boemi chiar cînd au. Că au comedii excepționale și că își joacă în ele rolul zilnic, ca în On connaît la chanson. îmi plac francezii în general (și sînt și
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
o multitudine de ipostaze grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni și slugi. Se ascund, se pândesc, se suspectează, desfășoară complicate stratageme
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
generații ale unei familii indiene, prilejuind astfel o frescă extinsă spre ultimele decade ale secolului al 19-lea, până la sfârșitul secolului 20. Povestitorul, Moraes Zogoiby, "Maurul" care moștenește amestecul de civilizații al Indiei (mama sa, pictorița Aurora, are în vine sângele portughezilor "invadatori" și, respectiv, catolicismul, în timp ce tatăl, unul dintre ultimii evrei din Cochin, duce mai departe vița lui Boabdil, ultimul stăpânitor maur al Spaniei) ar trebui să fie chiar simbolul Indiei ("acest subcondiment, nu subcontinent", cum glumește Aurora). Romanul tinde
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau roșii", "moșierilor li se stârpise până și sămânța", băștinașilor li se "ridicase și cea din urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
un Brunea Fox de exemplu, dacă neorealismul aglomerării ar fi rămas descris ca atare, fără a face un comentariu de genul "cel acer a gândit că în tramvaiul 21 se poate face un ban bun cu poezia are negustoria în sânge. Mai mult, are geniu." Cam neconvingător. Rămân textele cu propoziții scurte, percutante, implacabile. Oamenii schițați în tușe nervoase, înfrigurate. Rămân exemplarele de vieți aiuritor de ciudate, neverosimile, arestații politic (Pan M. Vizirescu) murind insesizabil după o biografie călcată de istorie
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația și cu apa, și cu aerul proaspăt al înălțimilor. Din rădăcini urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
decît ceilalți. Încet-încet el desluși și printre animale pe unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și începu treptat să întrevadă în jurul său două ritmuri diferite de viață, două pulsuri inegale ale sîngelui, ori ale sevei din plantă, două soiuri de făpturi vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai aveau nevoie/ Să trăiască-n calvar./ Viața nu mai era un dar./ A urât pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
cel care face parte din marea familie a popoarelor romanice, ci cel care se așează deliberat pe coordonatele de gândire și de tradiție pe care le-a incorporat cetatea eternă. Poetul german Ștefan George simte cum în vine îi clocotește sângele roman: "Vorbiți de apropierea Sărbătorii, a Împărăției,/ vorbiți de vinul nou în burduf nou/ abia atunci când prin tot sufletul vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane). Englezul T. S.
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
pe care le-a incorporat cetatea eternă. Poetul german Ștefan George simte cum în vine îi clocotește sângele roman: "Vorbiți de apropierea Sărbătorii, a Împărăției,/ vorbiți de vinul nou în burduf nou/ abia atunci când prin tot sufletul vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane). Englezul T. S. Eliot, un britanic a cărui țară aparent nu are afinități cu Roma, exclama sentențios: "Trei sau patru romancieri mari încă nu înseamnă o
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
iar la periferii gloata amuțită după strategii imaginate, verificate și exportate de NKVD. Nu mă refer doar la acapararea celor mai mănoase teritorii ale economiei zise națională. În fond, dacă noi suntem proști și ei deștepți, de ce să ne facem sânge rău c-au pus mâna pe cele mai bune fabrici, hoteluri sau terenuri. Mă refer mai ales la realitățile simbolice care fac din România o țară eternamente subdezvoltată, ce se târâie jenant în urma tuturor suratelor ex-comuniste, fără nici o garanție că
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
nu de-a dreptul repulsiv să recunoaștem că sînt remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în somn" ( nu-mi mai aud sîngele). Sau această imagine de sine mixată cu referințe zoologice, în a cărei mîzgă neodecadentă se îneacă pînă și corpurile cerești: "azi m-am trezit cu țeasta umflată ochii-mi ieșeau/ din cap ca la un bou tras în țeapă/ o
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
aceeași odioasă instituție" ori al afaceriștilor "de origine română, care însă nu au nimic în comun cu spiritul românesc din simplul motiv că văd în orice român un potențial client, o sursă de venit și nicidecum o ființă de același sînge care, probabil, are nevoie de ajutor umanitar și de înțelegere". Sau așa-numitele "comitete «reprezentative»" din exil, în care se vîntură feluriți oportuniști și demagogi absolut inutili nevoilor colectivității, putînd în schimb a-i deturna scopurile legitime. Pe aceeași linie
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]