536 matches
-
întinde un sfânt cort care cu umbra împinge apele înapoi la izvoare. Zborul s-a închis în cuibul facerii îngerii vieții cu cei ai morții se izbesc și se frâng în neputință, iar prin nămolul zacerii mâinile plâng sângerând cu sârg. Din trupu-mi, al sufletului turn și închisoare picură otrăvit destin înlăuntrul și în afara mea, pic cu pic într-o universală lentoare până se formează o nouă rară stea. În jur e mult prea mult roșu păunul privește edulcorat facerea trecerii
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
vânt, îmbrățișând mersul grăbit din lumină, însă amețită de propriul cânt ce o dezbracă de orișice vină. VISUL OMULUI VERDE Omul verde viseză în roșu aprins la timp de sentimente și lumină sperând, el însă nu se dă învins, cu sârg prin constelații îl vedem săpând. S-a contaminat de mult prea mult vis, pe ceafă și pe spate-i urăt molipsit de-al infinitului microb permis și de prea mult neiubit. Verdele om provoacă materia neagră acum dar din cauza neputinței
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului De ce slab sunt fără Ține, genune-n a mea fire, De-un simplu gând, al neființei, mintea încă-mi sperie? Răspuns tabu, de nicăieri nu l-am aflat, Desi cu sârg în cărțile înțelepților am căutat... Știință lor descoperă din ce-i făcut atomul, Dar nu și de ce în suflet purtăm de bunăvoie râul... Iar de știm chimia ce compune-o floare, De ce ascuns ni-i începutul existenței oare? Ale deșertăciunii
MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382830_a_384159]
-
dezbrăcat de lutul mocirlos Și haina grea, pătată cu rușine, Sub talpa Ta am pus-o Doamne, jos. Mă doare gândul cel rămas departe În amintiri ce-abia le mai zăresc, Când văd Iubite câte ne desparte, Cu mai mult sârg eu vreau să Te-ntâlnesc. Și rog zefirul să se facă punte Și marea rog să poarte unda sa, Ca să mă ducă pe-nălțimi de munte, Acolo Doamne să văd fața Ta. Și să mă ierți că n-am văzut
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
-i sunt rădăcinile! Acest Fiu se numește George Mihail Zamfirescu (1898-1939) și, pare-se, l-am cam uitat (îndrăznesc a spune, cu vădit regret), deși spațiul scenei și al ecranului ni-l oferă cu generozitate, fără a aminti (mai cu sârg) de literatura propriu-zisă (dramaturgie, proză, poezie), pe care a lăsat-o posterității. Câtă subtilitate în frazarea: „Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
Vezi că-ți cârpesc una!...și-atunci ai să vrei! Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri devine plauzibilă, după cum devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
descoperirea locului unde erau ascunse Statutul și lista de conturi În vecii vecilor. În rest, jos pălăria! Care era ideea Evelinei? În noaptea precedentă, aflaserăm din scurtul dialog dintre Zoran și Bergman că, de mai multă vreme, ei cotrobăiau cu sârg printre hârtiile adunate de-a lungul anilor În depozitul-arhivă al Centrului. Dat fiind faptul că până acum Înregistraseră un zero absolut la capitolul succese, era suficient ca din aria noastră de investigație să eliminăm zonele ce purtau semnul trecerii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se gândea, în timp ce Cosette se apropia zâmbitoare, cu ochii ei negri, aprinși, că va trebuie să facă mult mai mult pe viitor, să muncească mai cu sârg, să fie mai activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care cei de-acasă o aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care a urmat s-a chinuit așa, încercând să țină pasul cu ceilalți șoferi care izbucneau în râs și își dădeau coate ori de câte ori îl vedeau apărând. Duminică se sculă de dimineață și se duse la garaj. Toată ziua lucrase cu sârg la mașină. Singur în tot parcul auto, repara camionul încercând să-l pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună fiindcă miracolul economic a trecut pe lângă ea. Acum trece și fiul ei Hans pe lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
morții ce fabrică ideologii criminale pe bandă rulantă și realizează nenumărate experimente fatale pentru Ființa umană - și aici pot fi date destule exemple distincte), care schingiuiește, pur și simplu, destinul unei majorități volițional aduse la stadiul de turmă înfometată cu sârg - a depins și va depinde până la finele spu previzibil de pixul și de mințile întunecate ale unei tagne de guvernanți vremelnic statuați de soartă, dar așezați, prin diabolice uneltiri de culise, în scaunul perfid al puterii, loc unde, în circumstanțe
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
reacționează rapid. Destul de rar, deoarece știu să-și aleagă conducătorii. Dacă nu, îi dau jos. La timp! Vezi Franța, Italia, Germania, Spania, Grecia, Cehia... Asta-i diferența! Noi, îi tot dăm cu trecutul și trăim ca-n trecut. Votând, cu sârg, trecutul! ULTIMA ORĂ Prim-pisicul a revenit din concediul de lucru (sic!) de la Miami. Maestre Avramescu, deși te admir, aici ai înjurat gratuit! Acolo te duci dacă ești in-vi-tat! Chiar dacă e mai ieftin decât un concediu în România! La Neptun-Cireșica
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
eterniza eforturile. Însăși semnatara acestor rânduri închină tuturor două catrene, menite să întărească intenția autoarei: O stea ne-a anunțat că te vei naște. // Abia târziu să-ți amintești Păstrează-i tainica lumină, // de moartea ce-așteaptă pândind; urcând cu sârg pe-al vieții val, // căci tu-nvățat să tot muncești, fără să știi de-i noapte sau e ziuă. // vei trece într-altă STEA, reînviind. (Epitaf pentru un artist) Prof. Cella Negoiescu ( poet, pictor ) Referință Bibliografică: Recenzie realizată antologiei “Artă
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din știuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie care de fapt era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Băieșu, Nicolae Ciobanu, Eugen Simion ș. a.). În martie 1957, Nichita Stănescu debutează în revista Tribuna din Cluj-Napoca - anul I, nr. 6 - din 17 martie 1957, cu trei poezii, impunându-li-se titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
ș. a.). În martie 1957, Nichita Stănescu debutează în revista Tribuna din Cluj-Napoca - anul I, nr. 6 - din 17 martie 1957, cu trei poezii, impunându-li-se titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
I, nr. 6 - din 17 martie 1957, cu trei poezii, impunându-li-se titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte... (cf. SÂrg, 61; poezia a fost reluată în volumul I din Ordinea cuvintelor cu titlul: Ardea spitalul - cf. SOrd, I, 85). După obținerea licenței în filologie, a fost angajat în postul de redactor la revista Gazeta literară (1957 - 1968). Sensul iubirii marchează
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
șerpi de sânge// [...] //jos la ace, /între ace, /printre ace, /trece trenul, /trece trenul/și, și șina, /și, și șina/șușotește: / Mort e Gheorghe, /mort e Gheorghe: /binghibinghii, /bungubanga, /binghibinghii, /bungubanga, /bungu- banga, /bungu, banga, /bungu, banga, /cșșșșș...!» (Sambă - din SÂrg, 43); ori: « În miez de fier și-n trup încins/aud cum se rotesc tăceri/de mâine așternut pe ieri, /de somn arhaic, fără vis. // Un cer de gură înstelat/îmi linge sufletul, domol, /din și bemol spre la bemol
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
bemol spre la bemol, /cu raze negre și scuipat. Se ruginește beznă-n cer; /n-am limbă, n-am, nu pot să-njur, /mi-e somnul greu și port în jur/doar fier și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar tancurile noastre, /ale noastre! /ale noastre! /să râdem mândri, împreună/și totuși în mine/e-o strună plânsă/m-aștept să reintru în mine/și vom râde mândri împreună/trec tancurile noastre, /trec tancurile noastre, mândre...» ( Trec
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]