157 matches
-
pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă cu trupul tău, împreună, acest bulgăr de viață se face un cristal care pulsează o lumină orbitoare, pleoapele tuturor coboară, mușchii se relaxează, armele se sfărâmă, iureșul se preface într-o limpezime sâsâind peste un frison efemer. fire de nisip, molecule de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
up with and provide to him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deja și printre degetele lui Romulus, mâna i se mișca atât de repede, încât nu se mai vedea deloc, iar scândura vibra atât de puternic sub palmă-încât aveam impresia că întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am tată, trebuie să spun doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n poala cerului contopiți într-un tot sub poarta sărutului poticniți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tovarăș a raportat și că, în cartierul Oltenița, și-a făcut apariția un rapsod care, ieșit cu întreaga sa gospodărie în stradă, cântă și doinește, în cinstea apropierii Aniversării Zilei de Înființare a 381 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI sâsâit către mine o altă voce, de data aceasta dulceagă și insinuantă, dinspre prezidiu. "Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înțelege mai profund... valoarea de poet a Sinistratului, trebuie să ne închipuim o stradă lungă, lungă... Iar pe această stradă lungă, lungă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cameră și s-a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept parfumul dulce care, pentru ea, se transformase într-un drog. —Ce făceau rațele? Ele triste, a sâsâit Jessica. —Vai, Doamne! Bietele de ele! Cunosc sentimentul, s-a gândit Fiona mâhnită. David a intrat din nou în cameră. Jake l-a urmat. Băiatul era alb la față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a câte trei feluri de mâncare pe zi. „Trebuie să mănânci ca să ai energie, Kate.“ Și de la nici o reuniune a familiei nu lipsește momentul În care soacră-mea mă Înghesuie În colțul cu violete de Parma de lângă cămară și-mi sâsâie: „Richard pare slab, Katharine. Nu-i așa că Richard pare slab?“ Când Barbara spune „slab“, cuvântul devine instantaneu gras: robust, greoi, acuzator. Închid ochii și Încerc să invoc rezerve de răbdare și de bunăvoință pe care nu le posed. Femeia de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are ochi decât unul pentru celălalt. Apelez la Guy și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un ton calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
farfuriile cu pela. Locul nu era, totuși, o bună alegere pentru o Întâlnire la care să avem o astfel de conversație: toată lumea din Megève venea aici pentru prânz, dacă reușea să facă rost de o masă liberă. —Lauren, șșșttt, am sâsâit eu la ea, uitându-mă În jur cu neliniște la ceilalți comeseni. Nu ne lua nimeni În seamă. Ce o să mă fac... În acel moment, spuneți-i coincidență sau doar schiat - Sophia În persoană Își făcu apariția În celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Cele două genii mapamondiste mă zăresc și îmi fac bezele... Nu uit de vioară. Reușesc, cu rol de bezele de răspuns, niște acorduri magice. Doamna e în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să ni se închine slăbănogii din Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Să facă ce le cerem noi, să vorbească și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara asta, ne vor alunga ei pe noi de aici. Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el): Voi avea grijă să fiu mereu un tip bine, să locuiesc într-un palat tot mai mare, cu pereți căptușiți cu aur și argint, voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom petrece împreună în cele mai vestite locuri și localuri de pe glob, va veni lumea să mă vadă și să mă laude iar eu îi voi învăța să le placă petrecerile mai mult decât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
astfel de stări. Dar asta nu din cauza ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem mai clar și propriul chip, stăm față în față cu spaimele noastre. Care, fără nicio opreliște, ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în îmbulzeala lor, temerile nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]