155 matches
-
Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se opri la doi pași. Varga sâsâi nerăbdător, furios: ― Caporal, percheziție corporală! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pipăiră buzunarele, repede, speriate. ― Trăiți, don' locotenent, n-are... ― Patru oameni la escortă! strigă iar Varga, sec, rece. Caporalul rămâne la urmă! Apostol Bologa se lipi cu spatele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la zece... negreșit, bâlbâi Klapka, surprins. Bologa întoarse ochii iarăși la inscripție, o silabisi și urmă domol: ― Atunci, ce nevoie de...? Nu sfârși, dar Klapka înțelese și sări de pe scaun, înțepat, aproape furios, îl apucă de umăr și-l scutură, sîsîind: ― Trezește-te, omule!... Ești nebun? Nu-ți dai seama ce te așteaptă? ― Moartea, zise Apostol, privind iar în față, cu o umbră de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i se dă o formă de dom, cu suprafața curbă, extrem de lustruită, dar nefațetată. . Pietre mici, tăiate În formă rectangulară și fațetate. . Efect stilistic bazat pe transcrierea fonetică a cuvintelor - „Ssigars and ssigarettes“ hissed a voice (engl.) - Ssigars and ssigarettes, sâsâi o voce. . Armata germană Între 1919-1935, alcătuită conform prevederilor limitative ale Tratatului de la Versailles. . Termen latinesc care se referă la rigiditatea specifică unui cadavru. . Adolf Hitler s-a născut Într-adevăr În aprilie, mai exact pe 20 aprilie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce se-ntâmplă. Cam așa stătea treaba cu sentimentul de solidaritate. Trecură Încă două minute și ușa continuă să rămână Închisă. Logan Începuse să aibă o presimțire rea În legătură cu asta. — Sparge-o. — Cum? Watson se Întoarse și-i șopti tare, sâsâind cuvintele. N-avem mandat! Nu putem să spargem ușa așa, pur și simplu. Eu nu făceam decât să joc puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson făcu un pas Înapoi și izbi cu piciorul În ușă, chiar sub broască. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ședințe, se auzi un rând de aplauze mai degrabă molcom, Însoțit de o mulțime de semne cu ochiul din partea celor care participau. Le făcu un semn de salut cu mâna, apoi se strecură la locul său obișnuit. Inspectorul Insch sâsâi Înspre toți ca să facă liniște, apoi porni ședința. În ciuda naturii, inspectorul era Într-o dispoziție deosebit de bună. Chiar dacă el fusese cel care ceruse la două noaptea Drambuie flambat. Pur și simplu nu era dreptate. Insch trecu prin evenimentele nopții precedente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lîngă platforma stației. Ofițerii chinezi Îșă ștergeau ghetele, În timp ce sîngele curgea În jgheaburile șinelor de fier. Un tramvai plin cu pasageri se apropie, clopoțelul acestuia obligînd grupul de execuție să se dea la o parte. Trecu zăngănind mai departe, troleul sîsÎind și aruncînd scîntei din linia de Înaltă tensiune, cu roțile din față de un roșu umed de parcă ar fi fost proaspăt vopsite pentru parada anuală de Ziua Muncii. În mod obișnuit, Jim s-ar fi oprit să se uite la mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tine. Trăiești pe acolo, În Îmbrățișările caracatiței. Senin, cuminte, sărac și trist. Ba Îți aduci aminte de primul șarpe pe care l-ai văzut În viața ta, semănând cu un băț, și ai vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin Olteț, și șarpele bea și țiganu-i dus de frică. Șarpele sâsâie În săculeț... „Am vrut să-l omor dintâi!”, Îi spune păcurarul, „dar era așa de blând, umbla tot după lapte. Când găta de mâncat, se trăgea la locul lui și dormea trei zile”. „Șarpele ăsta Îl am din grădina raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Inima inimii Europei creștine. Din partea mea, n-am nimic Împotrivă se fie transferată acolo cetatea Vaticanului. Să stea acolo papa pe un tron de aur de-acum și până la Învierea morților. Și În afară de asta... —Și În afară de asta, ieși din transă, sâsâi Gad Eitan, privindu-și la lumină degetele lungi, deosebit de frumoase, de parcă s-ar fi temut că trecuseră printr-o mutație neașteptată. Dar nu se obosi să specifice dacă era de altă părere. Într-o țară civilizată, Încercă Wahrhaftig să readucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În biroul meu. Și am nevoie și de tine pentru o clipă, regină a frumuseții În călduri, să-mi aduci fișa doamnei Bergman. Ce ți-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie sub greutatea lui. „Ce dracu’ am să fac acum?“, îi mai zice. „Întâi să-ți revii. Nu vezi în ce hal ești?“ „Lasă asta, dă-le-ncolo de frisoane, n-o să mor.“ „Bea-ți măcar ceaiul ăla, s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-o să te mai întrerup. Ce-a fost mai departe?“ Adică să continui, spui, și s-a răsucit cu o singură mișcare pe partea cealaltă, iar în vis s-a ridicat și s-a așezat iarăși pe taburetul care a sâsâit, însă acum uitându-se drept în față, și să aflăm cum a continuat sarabanda sau cum a început, pentru că abia cum începea cu adevărat. Ca și cum mi-ar face vreo plăcere să văd din nou toate astea - „Las’ că nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a câte trei feluri de mâncare pe zi. „Trebuie să mănânci ca să ai energie, Kate.“ Și de la nici o reuniune a familiei nu lipsește momentul În care soacră-mea mă Înghesuie În colțul cu violete de Parma de lângă cămară și-mi sâsâie: „Richard pare slab, Katharine. Nu-i așa că Richard pare slab?“ Când Barbara spune „slab“, cuvântul devine instantaneu gras: robust, greoi, acuzator. Închid ochii și Încerc să invoc rezerve de răbdare și de bunăvoință pe care nu le posed. Femeia de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are ochi decât unul pentru celălalt. Apelez la Guy și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un ton calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe nepusă masă. Din "tovarăși și pretini" deveniră dușmanii Cărpănosului, ai lui Zgârie-Brînză, dar și ai poporului nevinovat. Se dedară la multe blestemății, din care nu lipsiră jaful, înșelăciunea, comiterea de crime. Înfiorate, "organele" se sesizară din oficiu. Grandomanul, însă, sâsâi o altă poruncă: Nu se ezistă, ca revolțonari, ca noi, să înfiereze și să pună cătușe revolțonarilor din lumea a treia! Bucuros că scapă de a le mai plăti returul către acasă, dădu prețioase indicații "organelor" să facă pe niznaiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grăbi Ganea să-și strecoare părerea. — Există aici multe aspecte personale, de acord, adică propriu-zis despre mine... Spunând toate acestea, Ippolit arăta obosit și slăbit și își ștergea transpirația de pe frunte cu batista. — Da, vă interesează propria persoană cam mult, sâsâi Lebedev. — Eu, domnilor, nu oblig totuși pe nimeni; cine nu vrea să asculte n-are decât să se retragă. — Te dă afară... din casa altuia, șopti Rogojin abia auzit. — Cum să ne ridicăm cu toții așa deodată și să plecăm? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la cîteva stații, era frumoasă, cum ați zis voi însevă, spontan, o priveați cînd se depărta, zîmbise cînd jucam noi fazan, la maimuțe te-au tras de păr, a studiat și a mîncat șuvița, era femelă geloasă! dar și tu, sîsîiai să vezi ce fac dacă le întărîți, te-ai și speriat și, cît de gătită, cu tocuri și fustiță, te-ai împiedicat cît erai de lungă, mare copil! peste un gard viu, două bețe le-ai culcat pe jos, astupau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
știa numele. Întrebările mele urmau să se contopească cu întrebările lui. Îi simțeam îndoielile în timp ce rămase rigid în fața mașinii. Îl imploram să se miște. Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de noi. S-a zbârlit când jetul de lumină l-a prins încă o dată. Nu-mi dădeam seama de unde venea sâsâitul. Când încetă să sâsâie întreaga făptură fu cuprinsă de frisoane. Conform lui Robby ziceam: - A căcat ah căcat ah căcat. S-a întors spre mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata "ospeție moldovenească". Aferim! Cataroaia să-i... se repede Mihail, dar Ștefan îl sâsâie: Zât!! Să întărim straja de margine pe Nistru! Radu Gangur, ochii și urechile mele să fii! Știți cum dau tatarii. Auzi răcnind: "Tatarii!!!... Au venit tatarii!!!!", și tatarii s-au și ițit în capul uliței!... Să cuteze numai a călca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]