638 matches
-
excepție), pe faimosul Nicolae Petrescu-Găină (punct aparte în cadrul Armistițiului dintre Germania și România, din 1916, când nemții nu au vrut să semneze decât cu condiția ca acesta să le fie predat, pentru a-l interna în lagăr - pedeapsă întrucât îl săgeta mereu pe Kaiser), Drăgulescu-Drag (care ani în șir, zi de zi, publica, în trei mari cotidiane pariziene, tot atâtea caricaturi, însă pe teme diferite). Acestora li se adaugă, Franscisc Șirato (pe cât de bun pictor, pe tot atât de spumos caricaturist), Eugen Tarru
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
sunt? Aici rămân, aici mi-e cel mai bine. Departe sunt oceane și deșerturi Hai, avioane, decolați odată! De ce se uită mama peste drum? Sunt în grădina, n-am ieșit pe poarta. Pe lungi cărări am pașii zugrăviți Albe avioane, săgetați spre zare O văd iar pe bunica-n pragul ușii Cu covrigii calzi în mâini tremurătoare... Mi-e dor de-un ceai de tei, la mine-acasă, De vatra mea nimic nu mă desparte... De unde avioanele-astea toate, Unde mă duc
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Se întinse pe canapea și plânse. Plângea fără să se controleze, nu avea cine s-o oprească. Copilul începu să-și anunțe prezenta, de parcă i-ar fi spus: și eu sunt aici, mama, nu plânge doar pentru atât! Apoi o săgeta o puternică durere. Dar ce este asta? Mai am două luni până la termen? Răsuflă ușurată când durerea se potoli. Dar liniștea nu dura mult. Începu travaliul. Reuși să anunțe salvarea. După ore de chin, născu o fetiță, care trăi doar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crescuse ca vai de ea. în plus, la anii lui, peste șaizeci, știa că va fi ultima plecare și trebuia să-l învețe pe Petka, fiul și urmașul lui, cum se dă unui sat foc din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar cei de la Comitetul de Artă din Londra ne-au lăsat baltă. —E numai vina lui Lee aia, a intervenit Claire cu vehemență. Mă bucur că e moartă. —Taci din gură Claire. —Ba uite că nu tac. Claire l-a săgetat cu o privire furioasă. —E adevărat, nu? Credeai că ne aranjează pe amândoi. —Claire exagerează, a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu un scandal monstru, cum n-ați văzut în viața dumneavoastră. Sau vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în care ortodoxia se mărturisește, cu atât mai impresionant cu cât fără vrerea autorului, "Sufletul lui Ion - spunea așa de frumos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înalță semeț, scăldat în razele lunii, un castel grandios. PALOȘ : (cu înflăcărare) Acela-i vestitul castel al Contelui Dracula!? PRINȚESA: Ai ghicit, dragule! În scurt timp vom coborî pe turnul cel mai înalt. Urmează-mă! EXT. / CASTELUL DIN CARPAȚI / NOAPTE Săgetează văzduhul cu aripile lor imense și peste puțin timp se așează pe acoperișul turnului.Câteva clipe admiră cu nesaț priveliștea încântătoare oferită de natura înconjurătoare. PRINȚESA: Dragule, ai ocazia să admiri luna și cerul cu splendorile și jocul fascinant al
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici meduza mării cu mișcarea ei lascivă; E cântecul epavei murmurând descântul. Referință Bibliografică: Cântecul epavei / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
grei de ceară Răzbate din vecernii cu icnet de osânde Și-ntunecimea-și varsă durerile pe-afară... În lacrimi simt bătaia cea aprigă și seacă A clopotelor sure pe turlele răbdării Când foșnitori, caișii, iubirii se apleacă Pe tâmpla-mi săgetată de pasărea uitării... TE-AM CĂUTAT ÎN VIS Te-am căutat în visul meu azi-noapte Tu hoinăreai prin spații insipide Și astre reci clipeau pe cer, timide, Când marea învelea nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
coapte, Lereru leru! Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru! Și când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru! Crăcani așezară, copoi urma-i luară Lereru leru! Cerbul că ieșiră dalba-i curmătură, Lereru leru! (Nume vânător)-l săgetară, (Nume)-l săgetară. Lereru leru! Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară: Lereru leru! - Săgeată mugeată, fire-ai blestemată! Lereru leru! Tu de-ai fi pocnit, eu te-aș fi auzit Lereru leru! Și aș fi făcut două, trei sărite, Lereru
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru! Și când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru! Crăcani așezară, copoi urma-i luară Lereru leru! Cerbul că ieșiră dalba-i curmătură, Lereru leru! (Nume vânător)-l săgetară, (Nume)-l săgetară. Lereru leru! Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară: Lereru leru! - Săgeată mugeată, fire-ai blestemată! Lereru leru! Tu de-ai fi pocnit, eu te-aș fi auzit Lereru leru! Și aș fi făcut două, trei sărite, Lereru leru! Peste vârf
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Leul plaiul ține Hoiler hai dalerui Rău plaiul s-a înstrăinat Hoiler hai dalerui De baci și de păcurari Hoiler hai dalerui Și de dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Cine magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui (Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Iar la el ce își luară Hoiler hai dalerui O tăbliță pestricioară Hoiler hai dalerui Plină cu săgeți ușoare Hoiler hai
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
și de păcurari Hoiler hai dalerui Și de dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Cine magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui (Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Iar la el ce își luară Hoiler hai dalerui O tăbliță pestricioară Hoiler hai dalerui Plină cu săgeți ușoare Hoiler hai dalerui Și pe plai că-mi apucară Hoiler hai dalerui Pe la baci la păcurari Hoiler hai
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Hoiler hai dalerui Nu știa din ce-a murit Hoiler hai dalerui Scoase atunci un șuierat Hoiler hai dalerui Leul că s-a deșteptat Hoiler hai dalerui Și din gură așa a grăit Hoiler hai dalerui Stai (Nume vânător) nu săgetară Hoiler hai dalerui Că ți-o da de surioară Hoiler hai dalerui Turtureaua câmpului Hoiler hai dalerui Iubeața voinicului Hoiler hai dalerui (Nume vânător) acestea n-ascultară Hoiler hai dalerui Leul că mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Și lui
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
dalerui Stai (Nume vânător) nu săgetară Hoiler hai dalerui Că ți-o da de surioară Hoiler hai dalerui Turtureaua câmpului Hoiler hai dalerui Iubeața voinicului Hoiler hai dalerui (Nume vânător) acestea n-ascultară Hoiler hai dalerui Leul că mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Și lui ca să-i fie fală Hoiler hai dalerui Frumos capul i-l tăiară Hoiler hai dalerui Și în suliță-l puneară Hoiler hai dalerui Și înapoi că se-ntorceară Hoiler hai dalerui Prin brădete negurete Hoiler hai
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
probă. Voia să se asigure că nu am nici o șansă de câștig? Săgețile lui cu coadă roșie și vârful stelat, îmi ofereau destule indicii asupra preciziei de care era în stare, pentru că nu aveam să uit prea curând cum îl săgetase arătarea sferei, direct în ochi, de la o distanță care ieșise din raza mea vizuală în acel moment. Ținta? Cam departe, ca să nu spun mult prea departe pentru mine. El era cel mai bun, eram sigură de asta! Trebuia să mă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
-se în jurul lui.” El se îndrăgostește de o altă fată și aceasta simte că între ei se află o ființă amenințătoare. Când cei doi vor să se căsătorească și el încearcă să-i dea iubitei sale inelul de la Onda, este săgetat de o durere sfâșietoare și în timp ce cade are impresia că în oglinda din perete vede „niște ochi adânci, mânioși, care îl ținteau și un braț alb, ridicat, amenințător.” Leonhard înțepenește bucată cu bucată, Onda îi apare în vis mângâietoare la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]