177 matches
-
amintirile pe care fiecare le poartă cu sine. Acestea contrabalansează și vindecă atmosfera de apăsătoarele semne ale sfîrșitului: un copil găsit care poate provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai curînd despre gustul dulce-amar al vieții
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
la pândă" cu atrape și chemători admise de lege și prin metoda "la dibuit"; ... C. în baza autorizațiilor de vânătoare colective, la toate speciile admise de lege, cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. A. a). (2) Pisicile și câinii sălbăticiți sau hoinari se pot vâna de către personalul angajat cu atribuții de vânătoare al gestionarului fondurilor de vânătoare, în baza atribuțiilor de serviciu, conform competenței teritoriale, fără autorizație de vânătoare. ... Articolul 10 Termenele de valabilitate a autorizațiilor de vânătoare sunt următoarele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146026_a_147355]
-
vrei să fii ceea ce ești de fapt, cu adevărat, și irevocabil... Cum s-au retras călugării, s-a aflat după aceea, în lăcașul lor din vârful muntelui; cum au zăvorât totul și cum au lăsat să crească 17 câini, legați, sălbăticiți, din care aveau să rămâie opt ori zece numai, câți erau când îi văzuse el, în momentul când, atacat, împușcase doi din ei, numai doi, de mila ce i se făcuse... înalta doamnă n-a țipat, cum țipă muierile, n-
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
umplerea odăii de păianjeni, a fi troienit de zăpadă, a te «desface» în univers, acesta e conceptul”. „De aici vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuințele intrate în putrefacție, surpate de ploi și de mușchi, înăbușite de păianjeni, grădinile sălbăticite, intoarse în starea incultă.” „Acest fel de natură primară, e așa de crudă și de încărcată de seve, încât individul cuprins de mari beții cade frânt, adormit.” „Individul simte o amorțire, se vede căzut în tumultoasa mișcare germinativă și la
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
Tăcutele dimineți). Un poet se joacă cu cuvintele, croind fanteziste anatomii de îndrăgostit. Poate că da, poate că nu. Poate că lucrurile, chemate pe limba lor adevărată - cîtă poezie în numele acestei presupuneri! - așa, de fapt, se poartă. Îmblînzite sau, dimpotrivă, sălbăticite. Desfăcîndu-și, în vis, caiere de legături ascunse. Astăzi, 1 august, cînd termin această tatonare a unui somn cu vise, se împlinesc exact 94 de ani de la nașterea lui Gellu Naum (și aproape 8 ani de la moarte). Poate că nu înseamnă
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
a căror tulpină creșteau generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc ca o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit..." (Eminescu 1982, p.228) în Cezara, cele două mânăstiri pomenite la începutul și sfârșitul nuvelei au curți părăginite - cadru destul de potrivit cu "sălbăticirea" din punct de vedere social a Cezarei și a lui Ieronim (încălcarea normelor impuse din afară, prin refuzul
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
cu bărbatul ales de tatăl ei, prin duelul lui Ieronim, interzis de lege, etc.) și chiar și cu observațiile schopenhaueriene ale lui Euthanasius, despre intelectul care-i doar aparent stăpânul voinței, pe când de fapt e servitorul ei (tot astfel, grădina sălbăticită dovedește victoria naturii asupra formelor impuse, sau a "instinctelor" asupra "rațiunii"). Mânăstirea lui Ieronim e plină de ierburi învălătucite, ca în grădinile lui Eichendorff: "Curtea, ce semăna a părăsită, a mănăstirei, cu pardosala ei de pietre pătrate, pintre cari creșteau
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
de la malul mării, unde se retrage Cezara după fuga lui Ieronim și moartea tatălui ei: aici grădina în paragină, potrivită cu starea de spirit a îndrăgostitei fără speranță, e numită "frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
pe această scenă aproape goală, scenă în care o moarte schimbă deodată totul, conferă tăcerii o gravitate aparte, face puțina gesticulație, rarele cuvintele și privirea fixată ca un cui pe un perete gol să lesteze. Pe geam, Golybin prinde privirea sălbăticită, cu o fixație maladivă a lui Pașa. Ca un câine, Pașa așteaptă un gest. Acesta sosește. Cu capul, Golybin îi face semn să intre. Pe masă se află peștele contaminat și când refuză să mănânce, Pașa îi spune motivul. Golybin
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
inserat într-un epos-mythos personal prin definiție generos cu fantasticul - este supratropul sub semnul căruia stă desfășurarea întregii povestiri. Sierva Maria, devenită eroina romanului, este progenitura unui marchiz dezabuzat și a unei soții consumate de viciu și pasiune, o copilă sălbăticită și crescută de sclavii africani a căror limbă o vorbește mai des decît spaniola, înfricoșîndu-i sau doar alungîndu-i pe cei ce nu o înțeleg. Pentru că fusese la un pas de moarte cînd se născuse, fetiței nu i se taie niciodată
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
ca o plutire. Da, sau nici plutire. Îi zărea clar, îi vedea, îi auzea și-i simțea în ea dureros de vii pe toți trei și pe bărbată-su, pe fiecare în parte, ca o întregire a lumii, ca și cum lumea, sălbăticită și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă și postularea nimicniciei naționale, Radu Paraschivescu ne pro voacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea și etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că are dreptate. Din afară, rânjetul sălbăticit al scepticismului valah mă copleșește. Noroc cu câte-o întâmplare ca asta. După ce te demolează, te lasă pe gânduri și-ți dă un dram de optimism. 1 septembrie 2011 Cu alți ochi spre interbelic O spun iarăși, că nu strică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în ziua sosirii la București, așa cum poruncise vodă, oamenii lui de legătură au pornit spre Istanbul. La două zile după plecarea femeii spre București s-au răsculat ienicerii din gărzile orașului. Nu-și mai primiseră solda de un an și, sălbăticiți, au înroșit cu sânge omenesc pavajul vechiului Istanbul. Răscoala s-a întins și a cuprins bună parte din oștire. Marele vizir și seraschierul s-au pregătit să-i înfrunte pe răsculați, dar soarta încă nu fusese hotărâtă. Umblă vorbe cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia cu bufnița, privighetoarea cu ciocârlia și cu ciocănitoarea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai mult ceea ce ar trebui să simt decât ce simt cu adevărat (cu adevărat simt o dorință de a râde cu lacrimi, totul mi se pare un carnaval, o farsă comică). M-au așezat aici, între Elisabeta și o bătrână sălbăticită rău, cu pareză facială. Tanti Laura are un colț al gurii lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se prelinge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
1) ca să vinzi o carte trebuie să apari la Andreea Marin în „SS“; (2) cartea trebuie să fie neapărat o poveste de dragoste imposibilă și (3) Occidentul decadent fuge după masculinitatea potentă și animalică a celor care mai sunt încă sălbăticiți și știu să reziste... (incorectul) Codruț 22 decembrie 2005 Mă plângeam pe vremuri, atunci când eram în Canada, de extrema comercializare a sărbătorilor de iarnă, cel mai sigur semn al secularizării extreme a societății. România se găsește în aceeași situație, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind viața aventuroasă și plină de mister a prințului Pangratty. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în minte cîte o frîntură de amintire mai adevărată decît ziua care trecuse, stuful, mirosul bălții în care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hățurile și dădu din cap în semn de înțelegere. Suiam acum o costișă lină, lungă, fără sfârșit parcă; târgul, într-o înfundătură, rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De la adăpostul chioșcului de vară, Jim se uită În sus spre ferestrele verandei. Un avion care trecu pe deasupra lui Îl făcu să-și spună că nu trebuia să alerge prea brusc pe pajiște. Deși neclintită, grădina părea că Întunecată și sălbăticită. Iarba netăiată Începuse să se legene În bătaia vîntului, iar rododendronii erau mai sumbri decît Îi ținea el minte. Ignorată de grădinar, bicicleta lui zăcea pe treptele terasei. Jin merse prin iarba deasă spre piscină. Apa era acoperită cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de biscuiți de cocktail și destul sifon care să-i ajungă pînă la sfîrșitul războiului. Urcîndu-se pe bicicletă, Jim părăsi Concesiunea Franceză și străbătu Columbia Road. Bulevarde rezidențiale liniștite se Întindeau printre copaci, iar casele goale se Înălțau În mijlocul grădinilor sălbăticite. Ploaia spălase cerneala de pe sulurile japoneze, iar dîre roșii se scurgeau pe panourile ușilor de stejar, de parcă americanii și europenii și-ar fi vărsat sîngele pe ușile de la intrare. Forțele japoneze erau prea ocupate cu preluarea puterii În Shanghai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aparținînd unei văduve americane pe care părinții lui o cunoscuseră Înainte de plecarea ei la San Francisco. De acolo, se mută mai departe, stînd În fiecare casă cîteva zile, adăpostit de orașul Îndepărtat și urît de zidurile Înalte și de iarba sălbăticită. Japonezii confiscaseră toate aparatele de radio și pe cele de fotografiat, dar În rest casele erau intacte. Majoritatea erau mult mai elegante decît propria lui casă - deși era un om bogat, tatăl lui Jim fusese Întotdeauna un singuratic -aveau cinematografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă se puteau număra pe degete. Cât despre palate... Consulul le reducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]