425 matches
-
mergând pur și simplu pe picioarele proprii. Octombrie 2006 Emblema iraționalului O amintire de acum câteva bune decenii: un grup de țigănci tinere, în fustele lor crețe, viu colorate, în roșu, galben, verde, cu mersul lor suplu, grațios, iute, de sălbăticiuni, cu bănuții din cozi și vorba lor ascuțită, fiecare cu un fel de traistă prinsă de gât în care atârna un baloțel lunguieț, înfășurat în cârpe la fel de colorate. Lăsam joaca și ne luam după ele, cu un amestec de curiozitate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să se întindă, Mihnea stropea repede animalul cu apa dintr-un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta, că lupul ar încerca să intre-n casele oamenilor? Cum de-ți trec prin minte asemenea baliverne? Îmi sperii copchilul cu poveștile iestea! Ai mai auzit vreodată, să-ncerce lupul să intre-n casa omului? Nici pomeneală! Au și sălbăticiunile iestea mai multă minte decât îți închipui netale! Apoi, întorcându-se spre mine, biata mamă îmi zice: Du-te, măi băiete și te-nchină, fă cruce și bate măcar zece mătănii și culcă-te! Că nu-s pentru tine aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Marți, 31 iulie 1974 (Cincisprezece zile de la...) Gabriela, mon cœur. Da, e adevărat; iubesc corpul tău și emanațiile lui, esențele și mirosurile lui, căldurile și fricile lui, sudorile și neliniștile lui. Iubesc de asemenea casca ta de războinic, ochii de sălbăticiune și mâinile de „compagna” - aș vrea să uit picioarele tale de Vișnu, dar asta nu e posibil. Da, iubesc toate astea și chiar mai mult decât atât. Dar iubesc mai ales suflul tău, solida, indiscutabila ta naivitate, felul tău de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a vrut, lăsând vegetația, animalele și păsările să se bucure de soare și de ploile tropicale, dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla o nenorocire. — Asta îmi întărește hotărârea de a te duce acolo, sălbăticiune mică ce ești! am spus. O să ne facă bine, îți spun eu. Am nevoie de aer, Georgie. Simt nevoia să-mi redobândesc sentimentul de libertate. Prezența ta acolo va deschide o lume nouă. Chiar în clipa în care rosteam aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a îndreptat sentimentele spre un bărbat și mai în vârstă, de care eu eram deja legat printr-o relație cvasifilială, s-au creat toate premisele pentru ca eu să intru în rolul de copil. Însă copiii, după cum știm, sunt niște mici sălbăticiuni, iar dragostea lor imatură pentru părinți uneori cu greu poate fi disociată de ură. Unei asemenea uri și violențe i-ați căzut dumneavoastră victimă nevinovată, deși nu întru totul întâmplătoare. Deși nu am față de dumneavoastră nici un fel de sentimente, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Jim Thorson: ― All right, Gosseyn, aruncă-ți armele și lasă-te percheziționat. Nu era nimic de făcut. Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare, sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace. Mititelu, prostănac și cu gura mare, se apucase să se laude cum Înghite el În fiecare zi carne de cerb lopătar, adusă de tată-său care se lupta cu dăunătorii sălbatici ce făceau prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
GRETE: Ce-i cu mintea ta, tu, Mariedl? Ce înțelegi tu din natură? Porumbeii fac praf tot într-o colivie pusă în fereastră. Porumbei mănâncă până și pui de pițigoi. Și Lydi e dată peste cap când e deranjată de sălbăticiunile alea împuțite. Ar trebui să vezi cum bate inimioara lui Lydi când se enervează pe porumbei atunci n-ai mai spune atâtea trăznăi. ERNA: Eu zic că pe lumea asta toate ființele trebuie bine tratate. Eu sunt prima care se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și mereu o mașină utilitară în spiritul unei egalizări între noapte și zi pentru un defileu nervos. Trebuie să fie culoare, sunete cârpăcite, muzică... pentru pradă un cuvânt important, un stingător de flăcări. Mecanic, fără măsură, fără fereală se uită sălbăticiunea sugrumată în locul căderii, și noi, și așa suntem toți, uităm de noi așa de ușor în toate locurile în care se cade, uităm de următoarea strângere de mână pentru viitoarele fapte de o frumoasă ticăloșie, cei care vor să aibă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
serafism, de reverie ori de subțire melancolie. Ego-ul lui Grigore Vieru se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și dragi", aroma pâinii calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
carne, deci hrană obținută pe cale violentă și sacrificiere, preparată, demitificată, „desubstanțializată”. Hrana conservă starea ființei în primitivitatea ei, din zilele genezei; sau produce schimbări, făcîndu-l pe om de nerecunoscut. O ilustrare o găsim în Epopeea lui Ghilgameș, în pasajul următor: Sălbăticiunile-l hrăneau cu lapte, Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă. Nu știe ce e pîinea, Enkidu! Nici cît e vinul, cînd îl guști, de dulce. Harimtu, preoteasa, însă-i spune: Enkidu, gustă pîinea, nu uita Că ea e viața însăși
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de aici, la germ. Hotzing. A fost mai puțin luată în seamă, nemotivat, credem noi, legă tura pe care a făcut-o Hasdeu cu apelativul romînesc hațeg („pădure măruntă, tînără, tufiș, hățiș, hățaș“), cu varianta hățoagă, hoțoagă („cărare bătută de sălbăticiuni“), bazate probabil pe hățaŭ, hățău (u > g, ca în magh. hadaró > hădărău, hădărof, hădărag, hădarg, bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele a hăți, a înhăți, a înhăța (< interjecția haț!), printr-o motivare situațională plauzibilă, dar care nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar putea să aibă aceste semne? Explicația ipotetică e următoarea: troglodiții, desemnând sau modelând aceste chipuri, le credeau identice cu animalele, pe care doreau să le vâneze, și țintindu-le cu săgeata, erau siguri că au ucis în același timp sălbăticiunile reprezentate. Ca multe alte fantezii debitate în numele științei, aceste explicații sunt neverificabile. Toate aceste așa-zise științe, ca paleontologia și preistoria, ce trec dincolo de documentul exact sau de experimentul științific propriu-zis, reprezintă astăzi vaste domenii de refugiu al închipuirii, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
disparate, momentul inoportun e-mprejmuit cu un "zid" de către cel ce-l va întâlni, parcă anume spre a nu-l scăpa. În neolitic, astfel de construcții ample și joase, funcționând după modelul digurilor, conduceau vânatul înspre capcana pregătită de vânători; pentru sălbăticiunea aflată în același plan cu el, unghiul cu deschidere largă de dinainte-i se confunda cu linia orizontului. O linie de gonaci închidea triunghiul fatidic îndărătul animalului. Nu e nevoie de multă imaginație pentru a vedea în laturile unghiului brațele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
diversitatea structurilor ritmice și a formulelor de rimă), uneori prin recursul la versul liber, temele predilecte. Conformismul social-politic e mult atenuat. Convingătoare sunt, și aici, tentele de prospețime, viziunea contemplativ-baladescă, crochiurile elementelor de faună și floră, peisajele animate de foșnetul sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
acela și Agață? Ce ascundea privirea cenușie, fără sclipire de viață, opaca? Ce rețea nevăzuta de întâmplări risipite în viața mea, fără nici o legătură aparentă, isi lămureau apropieri tainice, se strângeau acum tot mai aproape, ca șforile unei curse pentru sălbăticiunile pădurii, în jurul meu și al acestui om, strigoiul din visurile copilăriei? Și pentru care sfârșit aceasta?" O stranie dorința de a triumfă asupra posibilului rival în dragoste pune stăpânire pe (ceea ce a mai rămas din) conștiința protagonistului. El nu intuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea s-a așezat modest Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare decență. Oamenii se uitau la Început unul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gândirea sa nomadă și care îl dezgolește pe om de orice este schițat într-o scrisoare asupra căreia a atras atenția Carl Schmitt: Ultima sa tresărire și-a exprimat-o într-o scrisoare în care spune: vom redeveni atunci ca sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Aceasta este adevărata nostalgie a unui seamăn posedat de eu. Acesta este noul paradis. Acestea, natura și dreptul natural, eliminarea alienării și înstrăinării de sine într-o corporalitate fără probleme. Fericirea adamică a Grădinii desfătărilor pe
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Acestea, natura și dreptul natural, eliminarea alienării și înstrăinării de sine într-o corporalitate fără probleme. Fericirea adamică a Grădinii desfătărilor pe care Hieronymus Bosch a zugrăvit-o ca pe o goliciune albă pe pânză. Dar la acestea se adaugă sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Zborul musculițelor în bătaia razelor de soare. Natura pe de-a-ntregul naturală și dreptul natural al sferelor mai profunde ale existenței telurice. Ciripitul cu totul lipsit de griji al coțofenei hoațe a lui Rossini. Pura identitate
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]