424 matches
-
ascunși în mânecă...aruncă pe masă, cărțile...chintă royală. Jucătorii rămân participanți neputincioși, privind de pe margine ca niște marionete dezarticulate, cu sforile rupte. Existând, ești saltimbancul vieții tale. Evoluezi periculos, în multe cazuri fără plasă de protecție. Te strecori printre sălbăticiuni, încerci să le strunești. Uneori, jonglezi cu șanse minime de reușită, te joci cu focul. Viața...o arenă de circ, o ruletă care învârte nepăsătoare drumul imprevizibil al norocului ... Triplu salt ... Moartea ..o hologramă a vieții, proiectată nicăieri ..adică pretutindeni
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
Lumina Minunii. Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei. Cu capul spre pământ și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. UN LOC Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Lumina Minunii. Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei. Cu capul spre pământ și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. Un loc Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
deșertul ignoranței și involuției au fost trimise să ne lumineze pădurile nepătrunse ale nesiguranței, neștiinței și slăbiciunilor. Misiune ingrată plină de capcane. Cu pași nesiguri înaintăm, șovăind. O junglă de contradicții ne înconjoară, ne împleticim în hățișuri unde pândesc răbdătoare sălbăticiuni flămânde. Căi anevoioase se întind în fața noastră, greu de ajuns în lăcașului cald, armonios din vârful muntelui. Dincolo de materie se deschid alte dimensiuni infinite, ne conectăm la fire invizibile... Riscul...o aventură asumată. Camelia Constantin Noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Dincolo
DINCOLO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359850_a_361179]
-
de bipezii cu instincte reptiliene ca pe niște legi de hîrtie, pe care le spulberă vîntul angoaselor?! Thomas era barbarul lăuntric, precum credința cu ideile și filososfia ei morală, era apărătorul patriei, sclavul refuzat la tîrg, nu vrem o așa sălbăticiune în ograda noastră în care cresc zece curcani, nouă găini care fac ouă, în prezent fulguite, și două cățele ... Știți ce ucide iubirea, animalelor dotate cu cojones? Neîncrederea! ne-a lovit sub centura dialecticii frumoasa și languroasa și delicata Licurișca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
eu. Și nu c-aș fi complet lipsit de scopuri, deși în viață nu le-am prea urmat cu cerbicie. Totuși, sintagma din titlu n-ascunde detalii motivaționale: sunt, pur și simplu, omul fără telefon mobil (dacă o astfel de sălbăticiune mai poate fi numită om). Cunosc, din auzite, cel puțin încă un exemplar al speciei: pe Alexandru Andrieș, muzicianul. I-aș da un apel, să-l întreb dacă-l pot pomeni aici. Dar n-am cum. Răstălmăcind incipitul de poveste
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
de la nimic din ce îi stă în putință. Iar oameni le stă în putință și să ucidă. Am început să scriu în Republica pentru câinii mei. Se încerca suprimarea libertății mele de a avea câini care să contribuie la libertatea sălbăticiunilor. Am scris cu gândul la cei 5 urși și 2 pui de urs cu care conviețuiam vară de vară în Roșiile. De ce am continuat să scriu? Intenția „Poveștii” mi-a fost să(-mi) arăt devenirea. Nu să mă dau atoateștiutor
Povestea ca viață: Scripta manent. Primul lucru pe care tata mi l-a spus despre Noul Testament: „N-ar fi trebuit scris” () [Corola-blog/BlogPost/338528_a_339857]
-
și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se acoperă cu piele de capră și răspândește un iz amestecat de sălbăticiune și pipă ce-a pătruns în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când trage o lulea mai încolo la soare, de-l pierd, nu știu a-i da de urmă, că-i de-o culoare cu ferigile pârlite. Mai urcă
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
reîntineririi, repercutată benefic în planul poeziei blagiene. Sentimentul culpabilității morale este soluționat uneori prin întâlnirile onirice cu Elena, nutrite de reînvierea imaginilor copilăriei lor rustice. Devenită “pădureancă” sau „greierușă”, ea se regăsește alături de iubitul ei într-o „lume frustă, a sălbăticiunilor”, unde „Într-o podgorie stropită vânăt/ să ne întâmpine o piersică pe creangă/ ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare.” („Andante”). Adesea versurile pasionate împrumută tonalitatea și simplitatea ritmului popular, pe care perioada profesională de bibliotecar i-a dat
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă anterior în patria lui Homer (pentru că muzica desfășoară veșnicia). Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția sa, nimfa Euridice, moare mușcată de o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul întoarcerii din infern
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi la glezne, Lumină, gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
să mângâie petalele florilor ori să-și îndulcească sufletul cu cântecele fermecate ale păsărilor. Se zice că avea chip de înger, iar vocea ei avea ceva aparte, o vibrație parcă venită din cer, reușind să îmblânzească mereu cu ea orice sălbăticiune a pădurii. Toți oamenii locului o iubeau și se rugau pentru ca Dumnezeu să facă un miracol și să-i redea vederea. După un timp, într-o frumoasă zi de florar, când Constantina ieșise iar în pădure, rătăcind printre tufele înflorite
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
un drept patrimonial asupra pământului pe care albul cuceritor nu e dispus, deocamdată, să i-l recunoască decât asupra deșertului australian. A evoluat societatea? Cu siguranță, da. A recunoaște valorile spirituale ale aborigenilor, considerați cu numai câțiva ani în urmă sălbăticiuni, dreptul lor de a se manifesta nestingheriți pe pământul strămoșilor este un semn clar al evoluției unei societăți. Doar un exemplu: pictura punctiformă practicată de aborigeni din timpuri imemoriale este protejată de legea australiană la nivel federal și este inclusă
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
-i moș Crăciun generos și milostiv, că-ndurase-ntreg Ajunul foamea și gerul cumplit. Câteva zile de-a rândul Mitică l-a tot hrănit, șoricelu-a prins putere dar moșul l-a izgonit. Mătușica mea, Olguța, adoptă un pisoiaș, o mică sălbăticiune - gri-vărgat, un cercetaș. Motănelul sta la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
i se întâmplase ceva neplăcut. Nu, nu era acasă, era și ea prin oraș. Da, problema era serioasă... nepotul... Da, din păcate era ceva grav, foarte grav. Vocea Angelei ezită o clipă, apoi cuvântul porni, smucindu-se cu furia unei sălbăticiuni până atunci priponite și ascunse într-un loc tainic. Ca și zumzetul unui bondar ce dă roată geamului și se aude mai întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare, de parcă ființa ce îl produce, pe măsură ce se apropie își
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
locul lui din secție, împărțind cu degetul, după obișnuință sarcini de lucru laminoriștilor săi. În cele din urmă, amorțit de atâta nemișcare am ieșit din ascunziș și m-am îndreptat prin iarba înrourată încă spre locul unde se ivise mândra sălbăticiune. Am privit cu împăcare în jur, ca de fiecare dată când simțeam că făcusem o faptă bună. Era timpu să plec, moșu Klesch, mă gândeam, o fi desprins o învățătură din toată treaba asta, poate că tocmai se gândea la
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CA-NTR-O CĂDERE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Referință
CA-NTR-O CĂDERE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342719_a_344048]
-
jumătate din comoară? - Pentru bună pază. Eu n-am făcut pact cu el. Vrăjitoarea e negustoarea și deține miracolul vrăjitoriei numai prin puterile diavolului, iar după moarte sufletul îi ajunge în fundul iadului. Undeva în apropiere se auzi un urlet de sălbăticiune. - Să ne grăbim până nu-și pierde răbdarea. Dacă până în zori nu suntem în pat putem da de dracul! - Ce să mai dăm că este lângă noi, încercă să glumească Preda și ca drept răspuns o creangă de stejar îl
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
universului, morala mi-a rămas tăinuită. Citește mai mult: Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele Povestea ca viață. Sisif Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
sau transfigurată; modul de viață mi-a prilejuit bucuria de a-mi însuși această lume, întocmai cum un șaman invocă și se lasă posedat de un spirit. De 8 ani de zile trăiesc permanent în lumea oilor, a câinilor, a sălbăticiunilor, a duhurilor și a ciobanilor adevărați. Prin cele ce vă voi povesti mai departe nu vă voi desluși un mister; vreau doar să vă dezvălui profunzimile sale. Iată misterul: România are cea mai mare populație de carnivore mari din Europa
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
ani, nu și-au mai găsit locul și în care nimeni nu vrea să le mai facă loc. Asta deși, spre deosebire de România, statele occidentale oferă crescătorilor de oi despăgubiri de zeci de milioane de euro anual pentru stricăciunile produse de sălbăticiuni. Marcu Jura, cioban Astăzi, aceeași problemă se ridică și la noi, pe fondul unei legi a vânătorii care, în loc să protejeze ceva, a declanșat un adevărat război pe care păstorii se văd nevoiți să îl ducă pe două fronturi: pe de
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
a păstoritului românesc. Poporul român și-a creat un sistem religios aparte numit de Mircea Eliade creștinism cosmic. Acesta a supraviețuit în comunitățile tradiționale de păstori mai mult decât oriunde și el reprezintă cheia înțelegerii profunde a subiectului dezbătut acum. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai mediul în care trăiește ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sălbăticiuni, de spirite și ființe mitice care veghează asupra lor, impunând o lege a naturii căreia ciobanul trebuie să i se supună pentru a fi acceptat. Lupii și urșii, șerpii, furtunile cu grindină și fulgere, pădurile, pășunile au zeități, spirite ori
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului. Spiritele, ființele mitice care populează natura îl ajută pe cioban să supraviețuiască în mediul ostil numai și numai dacă face totul după rânduială; de îndată ce încalcă rostul, ele devin violente și răzbunătoare. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Iată de ce, de câte ori
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]