728 matches
-
cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare lucește cu ape. In liniștea blândă, o voce se aude: - Yes ... Aici este sălbatec, aici este un nume, aici este pomul cu rădăcinile sale, aici a-și vrea a apune, aici este pădure de viață. Din nordul fiordurilor, din vechea Scoție, un sânge albastru de rege, pe-o piatră dacică, el exclamă și spune
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZAMOLXIS Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ZALMOXIS : Încărunțit sunt, Omenire, iată, De neputința ta, repudiat; Mansarda asta-n rocă dizolvată Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat! Ce-am fost cândva? Ce mai sunt eu? PROFET, TIRAN sau SEMIZEU... Urcând din lingușit în lingușit. Un huiduit! Săpându-mi Zeul, Cu trudă, cu talent și cu zăbavă, I-am picurat din pana mea otravă Și-
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
munților din preajmă, cu irizări argintii și opalescente prelinse peste freamătul complice al codrilor, care-i sunt martori de când se știe și care-i găbjesc truda ca pe un trofeu după care vreme îndelungată atât a alergat. Nostimă și totuși sălbatecă această cromatică a plaiurilor ce zămislesc fapte altfel obișnuite, fir de purpură și rază de soare ca niște pelerini transfigurați dintru-nceputuri și transmițând prin împunsături ideea. Ideea gândului ei de țărancă naivă și calmă, prea calmă, ideea mirosind a
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
rând Nu te-ai zămislit nicicând. Finalul: Din atâta-mperechere și împreunare Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare. Na! ține o țigare! Tinca e proaspătă ca florile din coșul de la șold. „Făptura” ei „împărătească” e de o frumusețe frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” și „sânul ca mura”. „Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
împiedicat să efectuăm această miniincursiune în bazinul marelui sanctuar acvatic al coastei vestice la ocean. Am ales spre compensare, o „vizionare” din mașină a spațiului rezervat „milionarilor” în zona lui „17 mile Dr.” cum mai este cunoscut acest pitoresc și sălbatec perimetru de coastă de-a lungul lui Pebble Beach și în interior, trecând de la „pebble culture” - cum învățam că se numește primul bazin de „resurse de materie primă” de confecționat cele mai simple unelte microlitice de mâna omului preistoric - adică
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte de-aiurea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
meu de suflet Iubirea noastră, e o poezie, Ce s-a născut fără să știm Din peisaje, muzică si fantezie Ce cu drag noi le-mpletim! Mesajele le-ai dat prin cântec, Fără o destinație precisă Și m-ai apostrofat sălbatec, Că ești într-o relație deschisă... Atunci nu bănuiam că-n inimă Se cuibărise-un sentiment frumos, Cu o discretă adiere anonimă, Ma-nvăluit, el Cupidonul faimos! Mă întrebam... o simplă întâmplare Să-mi tulbure cugetul sobru?! Să-mi clocotească sângele
PRIETEN DE SUFLET de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352572_a_353901]
-
a mai rămas de capul meu, simțeau că sunt într-o beznă sufletească din care nu puteam ieși. Stai singur- mi se adresează Căprioara- eu mă duc să fac ceva mâncare cu mama. Priveam pe fereastră. Se înserase. O lună sălbatecă ieșise de după dealuri și-mi făcea cu ochiul, era un cer de sticlă, plin de un bleo spălăcit, se-azeau doar cocoșii cântând, un lătrat de câine și vântul care cânta o melodie zglobie, bătând în tinichelele de fier ale acoperișului
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
o Ea, pe care noi, finduri trecătoare nu o putem vedea și nici nu avem puterea să îi înțelegem cunoașterea însă Ea plânge... el palid se pierde, poetul trecut în cealaltă dimensiune, detașat și curățit de nevoile pământești, Prin târgul sălbatec, sever; / Și pare tabloul acesta / Că-i antic și plin de mister („Toamna”, 1965:121). Și în aceste versuri apar destăinuiri ale poetului privind apartenența sa la o altă dimensiune, la un alt timp, pentru ca în poezia „Frig” să se
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
dansează-n nori de spumă Cu trena-i arămie atinge, doamna, Cuvântul cel de taină. Măiestrește În jarul ei târziu și-n must din vie Încumințește dor și-n armonie Cu-mpletituri de slove-l arămește. Iubirile - ce dans nebun, sălbatec - În toamnă ard pe ruguri și-n amurg Licori de miere peste trupuri curg Iar gândul, rătăcind ca un zănatec Se-oprește pe un colț de foaie albă... Destramă-se, se-nșiră, se deșiră Preface-se-n pian sau poate
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CĂPRIOARA FUGARĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 841 din 20 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Ca o căprioară fugară, sălbatecă Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
Lashante, leul fiind simbolul țării, dar și unul dintre simbolurile budhiste, el reprezentând puterea și forța, calitatea învățăturilor numite uneori "Răgetul Leului". La baza lor, un mic eleșteu este gazdă pentru câțiva pești colorați și a două sau trei gâște sălbatece urmărite cu atenție de pe margine de un crocodil ce așteaptă momentul potrivit să le înhațe. Am așteptat și eu ceva timp sperând că voi face o fotografie demnă de vreun premiu, nu am avut noroc, ați ghicit, crocodilul era împietrit
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
care-l vedea zilnic la poarta lui; cum s-ar fi milostivit asupra altora? Și apoi, oricine, oricât de aspru ar fi, când îi merge bine se face mai blând, mai prietenos, dar acel îmbuibat a rămas ca o fiară sălbatecă. Căci una este ca un lipsit să nu ajute pe un alt lipsit și alta este ca un bogat să nu ajute un sărac, cu atât mai mult să-l vezi de multe ori pe un sărac și să nu
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
cu îndărătnicia de a refuza un cămin călduț, gata confecționat. Probabil, între timp, stimulii de curaj și încăpățânare m-au părăsit, nervii s-au tocit. Nu am în plan sătraduc nimic. Vorba poetului: ”privind fărăde țintă-n sus/într-o sălbatecă splendoare”... Am doar plăcerea de a o face, cine știe când, poate într-o după-masăcu „soleil couchant”...într-o clipăde răgaz. Poate se va întâmpla din nou și atunci va fi o plăcere. - Din câte știu, Consuela Stoicescu este și
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
ne-o demonstrează (poeții sunt atât de inventivi! - ei pot scrie pe orice, chiar și pe albastrul de zare): „ți-am scris pe-un evantai poeme de dragoste / crezând că astfel o să-ți plac mai mult / am sosit din vestul sălbatec cu steaua de șerif / la piept (e și asta o decorație nu ? ) din mările / mediterane ți-am adus marfă de contrabandă / ți-am adus cactușii tăi iubiți papagali / colivii muzicale dar ce nu ți-am adus / chiar o ureche de
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
zăpadă gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
sărăcie Dar eu te simt, comună de pe zare. Luceafăr înălțat în veșnicie Cu Dumnezeu în frunte și altare. ----------------------------------------------- Publicată în „ZARATHUSTRA”, ianuarie 1941, Buzău, placheta 3 și „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10, din 7 martie 1942 PORTRET Eu sunt sălbatec ca un vis Ce noaptea liniștea sugrumă, Ca un profet păgân închis În carapacea mea de humă. Eu sunt înalt ca un stindard Ce-i ros de umbră și de glorii, Ca un păcat spălat de nard În patruzeci de
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și Domnul e veșted. Meschin se dărîmă, rece coboară Visul în cripta bolnavă. Rîme băloase, neguri omoară Fruntea suavă. O! naiv jucător în azur, Flamura, slava, cocorii ucide; Drept se ridică, sălbatec, impur Lupul uitării cu dește livide. ----------------------------------------------- Publicată în „VREMEA”, an XVI, nr. 695, Paști 1943 LEIT-MOTIV Simt toată vremea care curge hău Cu Dumnezeu de mână prin oraș Și-o prinde omul, hoț ca un geambaș, Ca s-o anime
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
mărturisea gândurile sale privind Șarpele de Aramă. Își însușise linia principală a poveștii și acum, trăindu-i succesiunea nefastă a elementelor imaginate de Druțu îi adâncea și mai mult misterele. Aproape nu mai făcea diferența între răceala imaginarului și pulsul sălbatec al realității. „Îi simt parcă solzii înghețați, mărturisea el. Privitul în ochii săi m-ar salva de teama căderii în ispita morții. N-are nici o legătură cu faptul că soția m-a părăsit și nu-mi pot vedea copiii. Cred
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
care-l vedea zilnic la poarta lui; cum s-ar fi milostivit asupra altora? Și apoi, oricine, oricât de aspru ar fi, când îi merge bine se face mai blând, mai prietenos, dar acel îmbuibat a rămas ca o fiară sălbatecă. Căci una este ca un lipsit să nu ajute pe un alt lipsit și alta este ca un bogat să nu ajute un sărac, cu atât mai mult să-l vezi de multe ori pe un sărac și să nu
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Mircea, bărbatul de care abia se despărțise și care îi alintase cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
țară, și au fost multe, dar acum încerc să mă bucur de splendoarea locului în care mă aflu. Aici, în Statele Unite, multe case se află în păduri, printre copaci, uneori aproape nici nu le zărești trecând pe autostrăzi. Este ceva sălbatec, dar fascinant! Casa în care locuiesc are o grădină, nu prea mare, cu copaci - brazi, stejari, ziua ascult uneori cântul păsărilor, diferit de cel al păsărilor noastre, văd poposind pe crengi, dar și țopăind prin iarbă, Pasărea Colibri, Pasărea Cardinal
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
asigurată de bătrâni. Forța fizică impune un respect în special asupra celor care se cred capabil de orice. În acest scop fiecare tânăr nou maturizat era obligat, un fel de examen de reușită în viață, să supraviețuiască singur în mediul sălbatec care înconjura colectivitatea umană, un timp bine determinat. Acțiunile eroice efectuate în această perioadă precum vânarea unui animal feroce, găsirea unor noi plante comestibile sau cine știe ce altă acțiune considerată deosebită de comunitate, puteau să-i determine o poreclă iar acțiunile
ISTORIOARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354154_a_355483]