375 matches
-
apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
ca scriitor pe St. O. Iosif, care își publică în V. versurile de început și traduceri din Heine și Pet˝őfi. Altă prezență impusă în V. este tânărul publicist ardelean Ion Gorun, care își va lega ulterior numele de publicațiile sămănătoriste, ca și Constanța Hodoș, Vasile Pop, C. Sandu-Aldea. Lui Duiliu Zamfirescu îi apare idila Culcate-s romanițe, iar lui Coșbuc poeziile Vântoasele și Ispita, se tipăresc versuri postume ale lui Ion Păun-Picio. Exceptând un lung și monoton studiu al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea”, „desăvârșirea” ș.a.). Se simte, la C., o acerbă voință de a-și reprima, în stanțele pe care le elaborează, impulsurile de sentimentalitate în beneficiul îndoielnic al unei sintaxe îndelung cizelate, meșterită cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
de smerenie, a mușuroiului de isprăvi prin care ortodoxia oficială s-a făcut de rușine. Pentru că adevărul istoric ne-ar putea incomoda prea des, folclorul mitologic stă mereu ca soluție la îndemână. Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un rând de colinde, prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai sus se cuvin citite nu atât ca reproșuri, ci ca deziderate. Să recunoaștem că aceste principii ecleziologice patristice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comitet are următoarea componență: N. Bănescu, Șt. Braborescu, D.N. Ciotori, C.Ș. Făgețel, G.C. Ionescu-Sisești, N. Vulovici. Alte nume de redactori: Elena Farago, Emil Gârleanu, I.M. Marinescu, C.D. Fortunescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Încă din primii ani periodicul intră în confreria grupării sămănătoriste, al cărei program îl susține și și-l însușește. Articolul-program Credințele și gândul nostru, semnat de D. Tomescu, face elogiul direcției literare conduse de Iorga, acesta fiind considerat un adevărat „împărat al gândirii”, iar „Sămănătorul” reprezentând „direcția cea cuminte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș Ioniță, Râvna părintelui Man, Lumea bătrânilor, Legământul diavolului, Baba Ilina se pregătește de drum, Se-mpacă doi dușmani, Pocăința neamului). Alți prozatori cu afinități sămănătoriste sunt Emil Gârleanu (Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea căpitanului Lazăr, Omul din vis), Caton Theodorian (De închiriat, În paraclisul iubirii), Al. Lascarov-Moldovanu (O vizită), Ion Ciocârlan, Eugen Boureanul, Petre Partenie, Tiberiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
ANALELE LITERARE, POLITICE, ȘTIINȚIFICE, revistă lunară apărută la București din ianuarie 1904 până în aprilie 1905, sub redacția unui comitet. Publicația se află în descendența „Literatorului”, dar e apropiată, prin program, și de mișcarea sămănătoristă. De la numărul 3-4/1904, se află sub direcția lui Th. D. Speranția (partea literară), N. Cosăcescu (partea politică) și G. T. Buzoianu (partea științifică). Conform articolului-program Prima vorbă, „numai o literatură națională ne poate asigura o individualitate etnică”, în interiorul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
talentul său nativ, dar și de un anume deficit de forță creatoare, și-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca poeta artifex. Văzând creația ca o aventură personală, petrecută în solitudine, el nu se va recunoaște nici sămănătorist, nici simbolist, cu toată predilecția mărturisită pentru simbol. Curând după debut, se sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
e de natură simbolistă, în linia lui Albert Samain, simbolul aproape că lipsește; în schimb, paralelismele, asimilările între regnuri, corespondențele apar frecvent. Nu sunt rare însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. Totuși, poetul reușește imagini surprinzătoare, prevestindu-i pe Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Deși tind la rigoarea prozodiei clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
REVISTA NOASTRĂ, publicație apărută la București, bilunar, de la 15 martie 1905 la 22 aprilie 1907 și de la 1 iunie 1914 la 1 iunie 1916, sub direcția Constanței Hodoș. De orientare sămănătoristă, R.n. își propune să fie o „oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național” (1/1905), să demonstreze și să susțină ideea emancipării femeii, a egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. În articolul Ce voim, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
margine de lac, o cruce înălțată peste semănături, o casă de țară cu cerdac, un drumeț cu toiag, un ciobănaș cu turma, doi câini de vânătoare, felurite motive decorative vegetale. O notă patriarhală și provincială - pe alocuri de pronunțată nuanță sămănătoristă - dau publicației și unele titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt în sufletu-mi ceva, Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă, literatura de aici nu e decât parțial de factură sămănătoristă și tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian Blaga, D. Karnabatt. Dintre aceștia, doar Ecaterina Pitiș și (în parte) George Voevidca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
o oroare de viața citadină, care, atunci, în plină Renaștere, sînt semnul unui romantism blînd, în limitele clasicismului, caracterizat printr-o ușoară mizantropie și prin setea de liniște. Cartea, care face satira vieții de la oraș, ridică satului un imn curat sămănătorist (...). La țară, dacă-ți vine gustul să mergi cu mîinile la brîu sau la spate, numai în cămașă ori cu un băț în mînă, mergi cum poftești. Acolo-i libertatea. La oraș, pîinea e rea, tare, nesărată, neagră, nedospită, acrită
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
boierilor (Petra) ș.a. Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul Mălurenii, în care sunt adunate multe dintre creațiile în proză publicate anterior în presă, cât și celelalte nuvele și schițe rămase în diferite ziare și reviste susțin orientarea sămănătoristă al cărei adept a fost C. SCRIERI: Mălurenii, București, 1916; Luchian, București, 1924; Grigorescu, București, 1925. Repere bibliografice: I. Scurtu, Furtul de la „Ateneu”, „Sămănătorul”, 1908, 4; Pincio, „Pictorul Luchian”, T, 1924, 303; Const. D. Ionescu, Însemnări, D, 1924, 5; Sextil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
va alătura orientării pe care o inaugurase „Vatra” lui I. Slavici și G. Coșbuc și pe care o vor continua, după 1900, revistele lui N. Iorga. Prin literatura promovată, chiar și în timpul când Antemireanu o conduce, F.-a. precedă foile sămănătoriste. Aici apar nuvele cu subiecte din mediul rural, scrise de G. Madan și I. Adam, sau schițe ușoare, aparținând lui Toma Florescu și Eugen Herovanu; se tipăresc, alături de poezia fantezistă, parnasiană, a lui Antemireanu, versurile de diletant ale lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
simbolico-religioase diferite care s-au suprapus în timp, sfârșind prin a fuziona în puncte de convergență arhetipală și cognitivă” (Neagota, 2003 : 7). Eruditul poet George Coșbuc, în încercarea sa de abordare mitologică a literaturii noastre populare, realizată sub influența cercului sămănătorist, aduce în discuție dubla natură a femininului în studiul „Babele sfinte în mitologia noastră”. „Sfintele reprezintă în mitologia noastră noțiuni concrete (s.m.), personificări lămurite. Sfânta Vineri reprezintă principiul binelui, blândă și gata să ajute, celelalte trei, Joi, Marți și Sâmbătă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
e realismul necruțător. Prezentând fapte cotidiene în ordinea succesiunii lor, cu obiectivitatea unei camere de luat vederi, naratoarea dezvăluie un mod de viață primitiv până la sălbăticie, crâncen, abrutizant. Sătenii nu numai că nu au nimic din puritatea morală a țăranilor sămănătoriști, dar sunt răi, cruzi până la ferocitate, suflete dure, insensibile, neîncercate de milă, dominate de instincte. Unicul mobil al comportamentului lor e calculul economic. Voica, protagonista romanului, nu îi poate dărui moștenitori lui Dumitru, dar el are, la București, un băiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
M. Eminescu (1927), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1928), I. Creangă (1930), Alexandru Hasdeu și Academia Română (1932), Activitatea publicistică a lui B.P. Hasdeu (1932). „Sufletele stinghere” din nuvelele și schițele adunate în cartea de debut se disting întrucâtva de inadaptabilii din proza sămănătoristă, în parte și datorită unei influențe venite de la scriitori germani și ruși. Personajele nu au însă un relief pregnant, prozatorului lipsindu-i atât puterea imaginativă, cât și acuitatea observației. Cu totul rar, câte o notație relevă ceva din polimorful mediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
Quichotte RĂSFOIND PRIN COLECȚIA NOII REVISTE ROMÂNE DIN 1911, des copăr cele dintâi colaborări ale scriitorului ardelean Emil Isac, care au surprins prin „modernismul“ lor, nemaiîntâlnit la nici un alt scriitor de peste munți, toți pe atunci de calitate și in spirație sămănătoristă, adică tradiționaliști, naționaliști, autoh toniști, iorghiști. Amintind la chip și morgă pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
articole, notițe sau tradu ceri din scrii torii străini, unii cunoscuți la noi numai În cercuri inițiate, evoluate. S-a făcut astfel un real serviciu de infor mare a publicului nostru cititor hrănit pe acea vreme cu produse autoh tone sămănătoriste, poporaniste sau ale ofici nei dogmatismului universitar, iar Nae Davidescu, poetul, pe atunci, al „panterelor morfinate“, a stat permanent ală turi de secretarul de redac ție În această campanie literară a ferestrelor deschise larg, cola borarea lui, În acest sens
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Noii Reviste Române În prima apariție, de la 1900- 1902, eseist, critic literar, antropolog și colaborator de seamă În a doua apariție, a revistei; apoi criticul literar atitrat al revistei, Ion Trivale, respectat până și de cafeneaua literară Încă cu reminiscențe sămănătoriste pe acea vreme; apoi I. Brucăr, credincios filozo fiei, cea atât de puțin darnică și de atentă cu slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei și cu Duiliu Zamfirescu; apoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Scriitorilor Tineri pentru Infirmii (1936) și pentru Nunta de argint (1937), Premiul „Al. I. Brătescu-Voinești” al Ministerului Artelor pentru Casa amintirilor (1942). Semnează și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
transformă. Contribuția personală stă mai degrabă în „rescrierea” textului cu mijloacele autorului cult decât într-un spor de fantezie. Linia acțiunii, structura personajelor, semnificațiile de natură morală rămân cele caracteristice literaturii populare. Sunt de semnalat și accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
și misterios, mama era nervoasă, abătută, îngrijorată, întrebându-se continuu de n-a pățit ceva fugarul, iar eu încercam cu râvnă s-o liniștesc. La examenul de admitere în clasa întâi de liceu, la „Gheorghe Barițiu“, unde director era scriitorul sămănătorist Alexandru Ciura, tata a trecut prin mari emoții, deoarece se prezentaseră foarte mulți candidați și proba s-a anunțat extrem de riguroasă. Fără să ne prevină, s-a dus la școală înainte de afișarea rezultatului și l-a rugat pe secretar, un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
criteriul estetic, nu mai e nevoie s-o spun. Dacă în deceniul 4 al secolului XIX slovele chirilice păreau țapoșe și cârligate, asemeni chipurilor de draci zugrăvite în tinda bisericii, după 1900, într-o ambianță favorabilă evidențierii specificului autohton (curentul sămănătorist, promovarea stilului românesc în arhitectură etc.), vom asista la o arhaizare cu intenții estetice a alfabetului latin, prin imitarea formelor caracteristice ale vechiului scris chirilic. Frontispiciile atâtor reviste - Luceafărul, Convorbiri critice, Floarea darurilor, Neamul românesc literar, Cumpăna, Cosânzeana, Flacăra, Ramuri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]