375 matches
-
în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții satului, procedee narative, conflicte și situații care, peste un deceniu, la scriitorii sămănătoriști, vor constitui o manieră. R.Z.
REVISTA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
REVISTA NOASTRĂ, publicație apărută la Pitești, lunar, din octombrie 1931 până în iunie 1933, sub direcția Floricăi D. Ionescu. Bine structurată, revista cuprinde, pe lângă articole de pedagogie, istorie și știință, o secțiune intitulată „Literatura”, unde se publică versuri de factură sămănătorista și proza scurtă (mai ales schițe) de aceeasi coloratura. Colaborează cu poezie G. Leurdeanu, Mihai Rădulescu, Petre Popescu-Olt, G. Dumitrașcu, iar cu proza sunt prezente Lucreția Petrescu și Florica D. Ionescu (sub pseudonimul Florion). Directoarea revistei semnează și cronicile literare
REVISTA NOASTRA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289239_a_290568]
-
și-a înălțării neamului acestuia”. Reluând orientarea „Daciei literare” (1840), nu și exclusivismul junimist, aceeași perspectivă culturală e prezentă și în intervenția lui G. Coșbuc intitulată Uniți (2/1901), care fixează direcția militantă a ceea ce va rămâne valabil în ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine noi să mai sporim averea; și dacă nu putem spori lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult aceea pe care o avem”. Un tradiționalism asumat
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
E vorba de revistele „Făt-Frumos” de la Bârlad (1904-1909), de „Junimea literară”, editată în 1904 la Cernăuți ș.a., dar mai ales de „Ramuri”, care apare în 1905 la Craiova, primii ani din îndelungata sa existență fiind întru totul dominați de ideologia sămănătoristă. Demisia lui Iorga, anunțată într-o scrisoare din 15 octombrie 1906, nu va reprezenta, în aceste condiții, un moment de cotitură în evoluția curentului. St. O. Iosif, D. Anghel și Natalia Negru rămân în fruntea plutonului de poeți ai revistei
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
nevinovate, La schitul Brătești. Se traduce proză de Guy de Maupassant, Pierre Loti (Pescar de Islanda, în versiunea lui C. Sandu-Aldea), Bj/ornstjerne Bj/ornson, teatru de Shakespeare (Iuliu Cezar). Odată cu instalarea lui Aurel C. Popovici ca redactor politic, ideologia sămănătoristă se radicalizează, publicația intrând într-un lung șir de polemici, cea dintâi cu „Viața românească”, dar și cu „Luceafărul” de la Sibiu (Idei anarhice. În chestia d-lui Tăslăoanu, Revista generală: Pentru d-l Stere de la Iași). Poeți ai noii etape
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Pribeag (1920). Nuvelele, multe publicate anterior în gazete, sunt reunite în volumele Într-un sat de contrabandiști (1920), Oameni care nu vorbesc (1923), Seara a 13 (1927) și Lucrătorul viei (1929). Un roman bazat pe elemente autobiografice, cu evidente influențe sămănătoriste, Miron Grindea (1921), constituie doar parțial o reușită. Cu mai mult interes va fi primit de critică Vadul hoților (1926), pseudocronică a vieții dintr-un sat de graniță în anii războiului, roman distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „C.
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Grindea, roman cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Observațiile, corecte, pornesc de la o realitate incontestabilă, dar perspectiva de ansamblu se dovedește simplistă, schematică, dominată de o percepție sămănătoristă, deja vetustă. Personajele rămân simple eboșe, lipsite de viață. Nici protagonistul nu este creionat convingător. Mai aproape de o reușită, paginile în care se urmărește relația dintre Miron Grindea și tatăl său capătă, în cele din urmă, aceeași notă de proces-verbal
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
caz, literatura viitorului imediat va fi clasicismul burghez [...], în care, firește, eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă vreme cronicar dramatic fiind Liviu Rebreanu. Alte rubrici vor fi „Revista revistelor”, „Însemnări”, „Poșta redacției”. Printre poeți se numără la început personalități deja afirmate, unele în publicații de orientare sămănătoristă sau simbolistă: Elena Farago, D. Nanu, Victor Eftimiu, Maria Cunțan, Corneliu Moldovanu, alături de G. Rotică, Al. T. Stamatiad, Ion Sân-Georgiu, Eugen Relgis, Alfred Moșoiu, Claudia Millian, N. Davidescu, Alexandrina Scurtu, Ion Al-George. Aici lui A. Toma i se publică în
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
SCRISUL ROMÂNESC, revistă apărută la Craiova, lunar, din noiembrie 1927 până în februarie 1928. Redactor: D. Tomescu. Adeptă a direcției sămănătoriste în literatură, publicația se pronunță împotriva școlii moderniste. Se afirmă că sămănătorismul, „departe de a fi o mișcare consumată”, oferă posibilități de înnoire literară printr-o „continuă înaintare spre regiunile încă neexplorate ale fondului național” (D. Tomescu, Înnoirea literaturii, 1
SCRISUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289582_a_290911]
-
Scriitorilor Tineri pentru Infirmii (1936) și pentru Nunta de argint (1937), Premiul „Al. I. Brătescu-Voinești” al Ministerului Artelor pentru Casa amintirilor (1942). Semnează și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc.
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Familia”, „Clopotul”, „Tribuna”, „Presa”, „Muzica”, „Arta și tehnica grafică” ș.a. Conduce, ca redactor, revistele „Îndreptar” (ianuarie-aprilie 1936) și „Da și nu” (martie-decembrie 1936), e redactor-șef la „Orfeu”, revista studenților de la Conservatorul bucureștean. Cărții de debut a lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se ferește în mod declarat „să intre în domeniul critic”, i se reproșează „un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puțin cu strictețea istoriografului”, de asemenea o „oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil” (Perpessicius
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
sau din secolul al XIX-lea (Nicolae Bălcescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mihail Strajanu). S. este și autor al unor scrieri cu caracter memorialistic sau numai evocator, care pun în lumină figuri din spațiul istoric ori cultural-literar românesc. SCRIERI: Mișcarea sămănătoristă, pref. Nicolae Iorga, București, 1933; Organizarea națiunii, f.l., 1940; Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma și Vasile Dinu), București, 1964; Fantastica aventură, București, 1969; Drumurile lui Ion Neculce, București, 1984; Convorbiri cu
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
muzicieni români, București, 1955; Octavian Goga, Poezii inedite, București, 1973; Portrete și autoportrete. Cântăreți români, București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă”, „România literară”, 1933, 72; Dragoș Vrânceanu, Sămănătorismul, CRE, 1933, 1971; Șerban Cioculescu, O pledoarie sămănătoristă, ADV, 1933, 15 263; Mihail Ilovici, Negativismul tinerei generații, București, 1934, 185-187; I. Răducanu, Istoria unui curent literar, DEP, 1935, 2 296; Zaciu, Bivuac, 108-118
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă”, „România literară”, 1933, 72; Dragoș Vrânceanu, Sămănătorismul, CRE, 1933, 1971; Șerban Cioculescu, O pledoarie sămănătoristă, ADV, 1933, 15 263; Mihail Ilovici, Negativismul tinerei generații, București, 1934, 185-187; I. Răducanu, Istoria unui curent literar, DEP, 1935, 2 296; Zaciu, Bivuac, 108-118. V. V. G.
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
mai folosit pseudonimele Cheptea, S. Dancu, Stan Pârjol. Afirmându-se ca prozator îndeosebi prin colaborările la „Sămănătorul”, seria de sub conducerea lui N. Iorga, unde din 1906 figura și ca redactor, S.-A. a fost considerat un reprezentant tipic al curentului sămănătorist, apreciere doar parțial justificată, deoarece scrierile sale nu se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri, schițele și nuvelele lui S.-A. nu mai sunt tributare decât în mică măsură tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Teatrului a avut, totuși, darul să înspăimânte vârfurile conducătoare ale statului, care s-au grăbit să îl atragă pe N. Iorga în rândul celor ce dirijau sau aveau să dirijeze cursul politicii naționale. O chestiune rămâne esențială: a fost literatura sămănătoristă o emanație a doctrinei care a susținut-o sau, dimpotrivă, doctrina e o emanație a acestei literaturi? Se poate spune că programele tuturor publicațiilor sămănătoriste sunt axate pe ideea de continuitate și cheamă la preluarea moștenirii, la reînvierea tradițiilor, deplângând
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dirijau sau aveau să dirijeze cursul politicii naționale. O chestiune rămâne esențială: a fost literatura sămănătoristă o emanație a doctrinei care a susținut-o sau, dimpotrivă, doctrina e o emanație a acestei literaturi? Se poate spune că programele tuturor publicațiilor sămănătoriste sunt axate pe ideea de continuitate și cheamă la preluarea moștenirii, la reînvierea tradițiilor, deplângând lipsa de pietate pentru valorile trecutului. „Culegeți și însuflețiți din nou vorbele acestea mari!...”, își îndemna Vlahuță confrații în numărul inaugural al „Sămănătorului”. Coșbuc, în
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
pe ideea de creație, ci pe aceea de transmitere. Vestind, în 1903, „o nouă epocă de cultură”, N. Iorga nu numai că nu înțelege înnoirea ca o rupere de tradiție, dar manifestă pentru trecut un adevărat cult. Prin urmare, doctrina sămănătoristă a pornit de la o literatură care exista, și nu de un deceniu-două, ci mult mai înainte. Sămănătoriștii se voiau continuatorii acelei direcții literare, dominantă în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, care se bizuia pe cronici, pe folclor
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
orientări, doctrinarii s. nu aveau nevoie să caute argumente noi, pentru că acestea se aflau în articolele lui Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, ale altor scriitori din același secol. Reluând idei ale precursorilor, declanșatorii mișcării sămănătoriste le-au insuflat o vigoare sporită, le-au încredințat o nouă funcție formativă. Principala preocupare ce și-a aflat expresia în literatură, ca și în ideologia literară ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici vinul nu e vin în lege, / Nici inimi nu mai sunt, nepoate!”. În genere, „vremurile acele” sunt descrise de poezia și proza sămănătoristă în culori trandafirii, ele reprezentând o eră de pace socială, de fericire pentru toți. Chezășia acestei binecuvântate stări o constituie prezența unei boierimi înțelepte, legată de pământ, înfrățită cu țărănimea. De aici, regretul pentru surparea așezărilor patriarhale, pentru stingerea vechii
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Beldiceanu. Nostalgia trecutului e punctată uneori de accente xenofobe. Acțiunea romanului Două neamuri al lui C. Sandu-Aldea e construită pe un conflict atavic, generat de o pretinsă dușmănie fatală între români și greci. Atitudini șovine apar și în alte producții sămănătoriste (Într-un an de Emil Gârleanu, Am scăpat și Un învingător de Ioan Adam, Pământ și apă sau Martirii de Constanța Hodoș ș.a.). Prin orientarea lui ideologică fundamentală, s. a fost un curent ce a favorizat, pe un fundal de
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
1926, 16; Aderca, Contribuții, II, 9-15; I. A. Bassarabescu, Două epoci din literatura română, București, 1928; Nichifor Crainic, Sensul tradiției, G, 1929, 1-2; Constantinescu, Opere, 154-159, 187-188; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, 1932, 197-237, passim; Dan Smântânescu, Mișcarea sămănătoristă, pref. Nicolae Iorga, București, 1933; Dragomirescu, Scrieri, 199-221; N. Iorga, O viață de om, așa cum a fost, I, București, 1934, 104-147; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 49-82; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 75-88, 187-190, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
realism, cititorul dă pe alocuri de punctări romantice, de felul celor din proza lui Delavrancea, ori de transpunerea unor anomalii psihice (Ca frații) sau fenomene paranormale (Spiritele). În romanul Sângele Solovenilor (1908) T. abordează o temă naturalistă cu mijloacele prozei sămănătoriste. Procedeul narativ nu e, ca în compunerile scurte, relatarea neutră, ci istorisirea pătrunsă de lirism, diluată de sentimentalisme, încetinită prin descrieri artificioase, incluzând dulcegării și reflexivitate banală, șubrezită prin intervenții auctoriale naive (aprecieri, caracterizări, comentarii omnisciente), prin sfătoșenie, prin dialoguri
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]