6,936 matches
-
poate preface și într-o adevărată gheena. Fiindcă tatăl meu atotputernic și nemuritor e vârât în țărână. Iar aproapele cel mai apropiat, semenul cel mai asemenea mie, vulnerabil, puternic și nemuritor, zace și el în pământ, într-o gaură oarecare, săpată în adâncul humei și acoperită tot cu humă. Și-n care zac de fapt și eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi și imunitatea pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
Tău e-ntreg în ce-ai făcut și zis. Văzută niciodată de la-nceput de sorți Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat pe toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
morți ferecate sub umărul stâng ca un solo de trompetă sfâșiind noaptea acest poem ademenind ca un abur de pâine pustiu despre văzute și nevăzute târziu cânt și eu ca un greiere într-o casă pustie ei nu aud ei sapă cărări în nisipul deșertului parcelează măsoară pun capcane pentru vânt ocupați să lase ceva în urmă o casă un copac o dâră de melc așa cânt eu în zadar despre victoriile de seară și înfrângerile de dimineață despre prietenii duși
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
devenit gazdă? Și în încăperea a patra, a castelului din pom, se zbate și plânge corbul prins în trei cuie pe perete. Calul spânzuratului Dacă îți ridici umbra de pe țărână, găsești sub ea urma unei litere din numele tău; dacă sapi sub ea, până la capătul puterii, dai peste-o cifră din șirul de numere, al tău. După nouă zile și nopți, un om se cațără pe șirul de numere, ca pe-o funie, urcă dintr-o creangă în alta a pomului
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
miezul nopții, joacă nouă flăcări cu nouă cuvinte scrise pe fiecare. Frazele nouă ai vrea să le citești ca să treci din încăpere în încăpere, dar pânza de întuneric nu poți s-o sfâșii decât cu ochiul vulturului însoțitor. Cei ce sapă în mormintele de deasupra cu iarba și florile de flăcări pârlite, scot din fiecare câte-o plăcuță de aur, cu câte nouă cuvinte gravate. -Să fie una și-aceeași limbă în care le-a tâlcuit pasărea însoțitoare cu limba în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
se desfac. Le pune în traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în mâna stângă și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-a aruncat cu capul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
în fiecare câte o parte din corp: nouă învelișuri în nouă încăperi. Copil, visase un copac cu nouă crengi: în fiecare câte un cuib cu câte un ou. Să așteptăm, ce va ieși? Pasăre sau reptilă? - O, tu ce ai săpat copcile, ai văzut un om! Care a fost odată asemenea cu tine.
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
rupt podurile și a nenorocirilor care-i pîndesc la tot pasul, drumul se prelungește la nesfîrșit. Cînd totul părea că s-a terminat, tatăl ticăloșit și mîndru în ticăloșia sa va merge să înapoieze cele două cazmale împrumutate pentru a săpa groapa și va întîrzia mai mult decît era de așteptat. Apoi va mai pleca încă o dată, iar cînd se va întoarce copiii săi vor constata că și-a pus dinții a căror lipsă l-a obsedat pe tot parcursul dramei
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
și fără nor, Un duh de-al meu cu pietrele de-un fel, Trăindu-și neființa ca un zeu, Topit în sine și-n cuprinsul mut, Doar însetat de pacea lui mereu Și de lumina fără început; Dar boala îndoielii sapă-n trup, Cu fiecare gând sunt în răspăr, Poate-ntr-o zi coloanele se rup, Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
de ușor încălcate; și, recunoscând dreptul la diferență al coropijniței și al râmei, să participe la o largă coaliție a Binelui. Cârtița, nevăzătoare, membră a unei categorii defavorizate din naștere, trebuie adusă în prim-plan, transformată în protagonist. În loc de a săpa, bezmetică, galerii subpământene, ea va întruchipa și propaga valorile adevăratei democrații, scoțându-le la lumină - prin multiple mușuroaie făcute în pământul tare al prejudecăților noastre. Plasat într-o poziție secundă, cartoful va rămâne - într-un sens - adevăratul erou al acestei
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
înțelegem că primii moldoveni ai lui Dodon au coborât direct din copaci? Oare nu este aceasta o insultă adusă unuia dintre cele mai vechi popoare ale Europei. De fapt trebuie să-l înțelegem pe acest Dodon. El își merită solda. Săpând puțin mai adânc ar fi dat de slavii ruși care au apărut prin secolul IX, dar moldovenii nu pot fi mai vechi ca slavii (rușii) „de la care am provenit” - vă mai amintiți probabil despre aceste teorii smintite din perioada sovietică
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale ... Citește mai mult în această lună atât de verdeți-ai dilatat conturulprin care îți respir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
așezat să asculți cum cresc rădăcinileca niște gânduri mustind de iluziimâna eternă cioplind în chipul lumiidin aschiile rămase îmi construiesc o retinăcu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surpareatu sapi egal înainte egal înapoiporți după tine tot ce e al tău și al morțiipe partea cealalat e răsăritulsau pivnițamasacrul speranțelor tale... V. SAU POATE O ALTĂ IPOTEZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii și-au început ospățul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului și totuși sunt același eu cu luminile dimineții în ochi încă nu am plecat dincolo încerc să adun toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
punct minuscul de luminădin sufletul meuzăgăzuităîn neputință de a mă aflade a Te regăside a Te simțide a Te aveafără îndoielifără să-Ți dau un chipfără să Te strig cu un numeînvățat în colțul meu de lumeo briză ciudată îmi sapă în gânduriîi vezi viermiiși-au început ospățulîn trupul înjunghiat de timpîn oase sunăfrigul alb al catafalculuiși totuși sunt același eucu luminile dimineții în ochiîncă nu am plecat dincoloîncerc să adun toate umbrele la răsăritsă echilibrez balanța între mine și lutam să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce mai am pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic un gânds-agață de pământCând inima-și sapă în urmămormânt.La orizont, plutesc visede-o clipă,Torță aprinsă pe neagră aripă.Cu suflet îngenuncheatde țărână,Voi naște oare din altăfântânăSau nimicul nimicaflă din mineCând alte simțiri vor curgede mâine? Până atunci,mușc lupoaică flămândăInima caldă din orice secundă, Până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească-n noaptea coborâtă în tăceri // Caut în singurătate întâmplări din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” să n-ajung la servitute! / Caut să găsesc cuvinte să cutremure pământul / În vreme ce omenirea-și sapă singură mormântul // Ca să-mi fac curaj adesea alerg după-mbrățișări / Să-mi aline din supliciul nefireștilor dureri / Ignorând eternitatea zilnic scrijelesc în piatră / Sentințe de condamnare pentru-o lume idolatră”. De fapt, care e soarta poetului? Aceea de a se
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
prin care mai respiră este ura, fără ea s-ar sufoca. Treptat ura se înscrie definitiv în datele lor fundamentale și exersată neîntrerupt și cu forță, ura devine o fibră puternică și începe să funcționeze de la sine. Cu timpul, ura sapă tot mai mult, tot mai adânc, cu tot mai multă înverșunare, se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat. Ura se transformă într-o plăcere, devine o hrană a sufletului și ca o urmare firească, omul începe
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Intră hotărât pe ușa cârciumii și nu se lăsă intimidat de mirosul de mahorcă, obiele, sulf și motorină. Părea în largul său, așa că se îndreptă spre tejgheaua slinoasă scoase un pumn de bancnote din buzunar și, în liniștea mormântală care săpa dungi inestetice pe fețele consumatorilor, dădu, ferm, comanda: - Broacaca, zvâârt, tzuuu, tzuuu! Doar cârciumarul, un gras cardiac, căzu grămadă în spatele tejghelei. Ceilalți se porniră pe un râs nestăvilit nici măcar de dorința fierbinte de a-l bea pe nenorocitul de Lirică
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
mă coborâi iute în uliță. Când colo, ce să văd? In loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen! Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Cu seceta asta... și, știți, le ud dimineața, în zori, când pământul este ceva mai rece. Seara, de le-aș uda, s-ar opări!. Crdeți că ar fi arătat așa, dacă nu le udam? Apă am, am în curte fântână. Săpată de mine și adâncă de nu seacă peste vară așa cum se mai întâmplă la unii dintre vecini. Se reazemă de ghizdurile fântânii simțind că îi face bine răcoarea apei din adâncuri. De fapt vrea să ne atragă atenția asupra unui
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
un "Ha Long pe uscat" și anume Tam Coc. Tam înseamnă și trei și opt, după accent. Aici înseamnă trei. Tam Dao - trei piscuri în munții dinspre Himalaia, Tam Coc - trei peșteri. De fapt este vorba de trei tuneluri naturale, săpate de apă în calcar, prin care am trecut cu barca pe un lac, nu albastru, dar încărcat cu flori de lotus. Despre acestea voi povesti poate într-un episod viitor. În drumurile noastre am simțit adesea parfumul minunat al lanurilor
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]