877 matches
-
cu stafii care rămân insolitate între lumi. Walter Salles a reușit să-și construiască povestea pe fondul dramatic al dezmembrării unei familii, dezmembrare care-o pune pe soție într-o reală dificultate, silind-o să se refugieze într-un cartier sărăcăcios unde plouă tot timpul. Seria de griuri și decupajul unui cotidian mohorât are ceva pencilensian de Bleak House și Londră vizitată în cartierele rău famate precum White Chapel. Salles știe să creeze tensiune nu numai cu efecte spectrale ale intruziunii
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
curate și uscate, îl adăpostește în pivniță, încearcă fără succes să-l scoată din țară, apoi îl va așeza la masă și va juca biliard și cărți cu el. El și soția sa, Florica (Elvira Rimbu), trăiesc modest, totul este sărăcăcios în locuința lor de oameni necăjiți. Cumnatul îi reproșează starea în care se află soția, soția îi reproșează că este prea moale, duritatea ei este aproape reflexă, acumulare de nemulțumiri și subînțelesuri, intervențiile abrazive, tăioase. Marian Crișan nu vrea să
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
Tango și alte dansuri (1989), Piața Tien An Men II (1990), Visul vine pe scara de servici (1991), Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000) și Vizita maestrului de vânătoare (2002). Oricât de substanțială, selecția aceasta e, prin forța lucrurilor, sărăcăcioasă. Până la începutul deceniului al nouălea, Petre Stoica publicase totuși paisprezece volume de versuri. Datorită lor se impusese în generația lui. Din ele, Polifonia nopții nu reține nici un rând. Traiectoria operei apare, deci, dintru-nceput, înjumătățită. Nu e un reproș. E
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
cocliți, joacă cărți, unul îl trimite pe un băiat să-i cumpere țigări promițându-i 20 de lire dacă vine mai repede decât se usucă scuipatul lui în țărână. Încurajat de toți ceilalți, puștiul începe o goană nebună pe străzile sărăcăcioase ale unui mic oraș sicilian, Bagheria, Baaria, și accelerând, își ia zborul asemeni unui avion plutind peste orașul care i-a dat viață. Mai târziu, copilul devenit adult îl contemplă de pe o înălțime și nu spune decât atât, „Ah, Baaria
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
menit să ne ofere atât un tablou de gen cât și o felie de viață siciliană împachetată în ziare vechi și nostalgie. Tocmai această nostalgie și perspectiva inocenței împrumutată de la copilul Peppino relevă nuanțele și deschiderea spre mitologia acestui pământ sărăcăcios, stâncos, prăfos, vizitat de vânturile fierbinți ale Africii. Nu cuvintele vorbesc în film cât gesturile, ele sunt memorabile; intrat în magazinul măcelarului Don Carlo Mina, potentat local, însoțit de un anturaj de bărbați la costum, prefigurare a mafiei siciliene, ridică
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
dus cele mai crâncene lupte. Când traversăm podul deasupra Nistrului, trecem pe lângă un post de pază cu militari ruși. Militarii ruși se numesc trupe de menținere a păcii. Un militar rus dă zăpada în fața Hotelului „Prietenia”, care lasă o impresie sărăcăcioasă. Oare restul Regimentului Paisprezece al Armatei Rusești, care se află pe teritoriu transnistrean, o fi încartiruit aici? Directorul, Vitali, ne primește cu entuziasm și fără suspiciuni, de parcă de luni întregi așteaptă investitori din Occident. Poartă blugi și are un început
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
sălbatic Și miros de roze din sere cu putregăios pământ - Unde sub cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt, Lumea de fier vibrează atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
le-a spus că e la serviciu și are treabă. Ziariștii, neavând nimic rău de scris despre român, au venit în România, unde au scris despre logodnica acestuia. Nimic de rău. Muncitori amândoi, au reușit să-și cumpere o casă sărăcăcioasă, pentru care au plătit 2.500 de euro. Când românul credea că presa britanică a uitat de el, un articol publicat în edițiile online ale cotidienelor Daily Mail și The Sun demonstrează că ziariștii au scormonit în trecutul lui Victor
Daily Mail și The Sun, atac la românul care a invadat Marea Britanie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51287_a_52612]
-
primirea acestei cărți vă va face măcar pe jumătate atâta plăcere câtă îmi face mie să v-o trimit, tot va fi un succes.” (pp. 72 - 73) E cuceritoare interpretarea pe care o dă Antoaneta Tănăsescu acestor cuvinte, în aparență, sărăcăcioase. Cheia de boltă a acestei interpretări o reprezintă accentul apăsat pe care Lewis Carrol găsește de cuviință să-l pună asupra datei. Solstițiul de iarnă ar fi, așadar, un moment „cu puternice urmări nu doar în plan cosmic, ci, aici
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
dirijoral al producției, aduceau garanții importante. Din punct de vedere muzical spectacolul era absolut valabil; lipsea, poate, savoarea vieneză a muzicii. Din punct de vedere scenic, regizorul Christian Pade a încercat o translație în contemporaneitate; realizarea se dovedește a fi sărăcăcioasă, stearpă, lipsită de imaginație. Mai mult decât atât, momentele centrale ale spectacolului, balul oferit de prințul Orlofsky, feeria muzicală a mișcării valsului vienez... se petrecea de această dată într-o sordidă discotecă animată de membrii unei trupe de dansatori rapp
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
bugetare. E trist de constatat faptul că evenimentele muzicale de nivel absolut mondial pot fi întâlnite la București doar o dată la doi ani, în săptămânile începutului de toamnă. Criza economică mondială nu are nimic de-a face cu această situație. Sărăcăcioase, și astăzi și ieri, bugetele instituțiilor de concert pun la grea încercare imaginația direcțiilor manageriale. în rest, viața muzicală se descurcă cum se poate. Și se descurcă! De departe, evenimentul important al primei jumătăți a acestei luni îl reprezintă serialul
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
mâinile cresc în liane, prinse de barele de metal. Piața George Enescu. Trafic deviat. Probabil că este 15:20, n-am ceas. Știu însă că parada ar trebui să înceapă. E puțină lume. Pe margine, văd carele pentru defilare. Sunt sărăcăcioase. Un car/cuvânt. Literele spânzurate de o bară, niște material verde și două steaguri răstignite pe lateral. Unul românesc, celălalt irlandez. Arată românesc - mult să fie, nu contează ce. Cum vine românul la parada de Saint Patrick's Day? Obligatoriu
Cum au sărbătorit românii Ziua Națională a Irlandei - FOTO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64749_a_66074]
-
tot neagră, la tîrgul de Sfînta Mărie de pe malul Ialomiței, lîngă podul de vase, de unde trei țigani în cămăși de noapte scoteau crucea din apă la Bobotează. Voisem s-o plătesc? Basmaua pe care o purta mi se păruse prea sărăcăcioasă?... Parcă îmi vine totuși să cred că fusese, în mod inconștient, un dar bărbătesc. Să fi fost băiatul unui sultan, i-aș fi deschis în bazar o simigerie cu munți de covrigi, halviță, susan și colivii de aur în care
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
adevăr dureros ascuns într-o minciună pioasă, moartea propiei mame. Realizând minciuna, copilul extrem de cuvincios și calm până atunci răstoarnă farfuria pe jos. Însă moartea apare cu adevărat într-o scenă de o mare putere de evocare. Într-o cameră sărăcăcioasă, femeia care a murit în urma unui accident de muncă este spălată de către o altă femeie. Trupul e gol, dar nu vedem decât o parte a lui, decorul pauper al casei țărănești îl scoate în evidență și îi conferă acea impresie
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
etnie romă, care provin din România, se întâlnesc în Italia și se întreabă unul pe altul: - Câți bani ai strâns azi? - 6 euro... - 6 euro?! Ce ai făcut de ai strâns doar 6 euro? - Am faăcut de toate - îmbrăcat ponosit, sărăcăcios, față de milog, am și scris pe o plăcuță de carton că am o nevastă și patru copii de întreținut. Dar tu cât ai câștigat? - 6.000 euro! - Ce?!?!? Cum ai făcut de ți-au dat așa de mult? - Am pus
Bancul Zilei: Cum fac bani romii cerșetori în Italia by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63301_a_64626]
-
jos valiza și privind spre ușa luminată. Horacio ridicase ochii de pe timbre și o privise fix. Era foarte tânără (nu avea probabil mai mult de șaisprezece ani), cu aspect modest și timid, mai degrabă slabă, îmbrăcată cu haine de doliu sărăcăcioase, o fustă și un jerseu care începuseră deja să se decoloreze. Era pentru prima dată când se angaja ca slujnică. Venea dintr-un sat vecin, cu o scrisoare de recomandare din partea preotului, care dădea asigurări că era o fată cuminte
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
la Sologne, dar nu ne-am mai întors niciodată pe acele meleaguri. Iată de ce mama îmi repeta adesea: „Nu mai avem niciun sprijin...“ Mă asculta și câteodată lua notițe, iar eu încercam o senzație nouă pe măsură ce-i dădeam aceste amănunte sărăcăcioase; mă simțeam despovărată de o mare greutate. Toate astea nu mă mai priveau în niciun fel, vorbeam de cu totul altcineva și eram ușurată când vedeam că el își lua notițe. Dacă totul era scris negru pe alb, însemna că
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
a și păcălit-o. Nu numai prin poezia curajoasă a Marianei Marin sau prin necruțătorul poem Budila Express, al lui Alexandru Mușina. Ci și prin aspectul îngrijit, artistic, al volumului, care contrasta vizibil cu cărțile tot mai urâte și mai sărăcăcioase care apăreau în mod obișnuit. De asemenea, coperta, sub pretextul unor colaje fotografice, găzduia fotografiile celor 5 autori, într-o perioadă în care „tovarășa” interzisese explicit publicarea, pe coperte și în reviste, a fotografiilor scriitorilor. Nu e un amănunt, este
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
USL nu reușește să îl suspende pe președintele Băsescu. Reacția pe blog a lui Preda vine după ce Ponta a scris tot pe blog despre Cristian Preda "un fel de <Lenin exilat în Elveția> al zilelor noastre - sigur, dacă înlocuim exilul sărăcăcios cu statutul prosper de membru al Parlamentului European, stânga cu dreapta și Elveția cu Belgia". Ponta mai spusese că își propune să demonteze, printr-o polemică moderată, argumentele pedelistului că niciun stat important din Europa nu e condus de socialiști
Cristian Preda: Ponta ar trebui să demisioneze din fruntea PSD dacă suspendarea eşuează () [Corola-journal/Journalistic/46772_a_48097]
-
că l-am și zărit. Era exact așa cum îl văzusem în nenumărate poze, părea doar puțin mai scund și ciudat de nehotărât și sfios. Ca un sărman, ca un cerșetor stătea Tolstoi în fața ușii. Avea o manta veche, uzată și sărăcăcioasă, fruntea și ochii îi erau ascunși sub o căciulă mare, de sub care i se zărea doar nasul gros, urât, neregulat și roșu-înghețat, iar de-a dreptul ciudată era impresia pe care o lăsa gura lui știrbă. Mâinile și le vârâse
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
poate că există persoane cu un dar special de a le detecta și locui. Există oameni care trec neobservați și poate că la fel se întâmplă și cu aceste locuri, care se apără pentru a nu fi ocupate, prefăcându-se sărăcăcioase și ușor inospitaliere. În astfel de locuri se fofilează uneori soția mea. O chemi și poate că sunetele ajung la ea, dar la fel de bine poate că nu ajung. În locul în care se află, poate că vorbele din jur se confundă
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
Covrig Roxana În general, ne-am închipui că președintele oricărei țări are un standard de viață ridicat. Excepție face „cel mai sărac președinte din lume”. El locuiește la o fermă sărăcăcioasă și donează cea mai mare parte din salariu. Dovadă stă chiar reședința lui- rufele sunt agățate în afara casei, iar în jurul fântânii sunt buruieni. Așa trăiește seful statului Uruguay, Jose Mujica, în vârstă de 77 de ani. Potrivit Unimedia, citata de
Cum trăiește cel mai sărac președinte din lume by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56483_a_57808]
-
de televiziune Euronews prezenta un amplu reportaj despre Sarajevo, orașul ieșit la propriu dintr-un război devastator. Acolo, tocmai se concretizează un impresionant proiect de renovare: orașul vrea să renunțe la „zestrea” perioadei comuniste, care urbanistic a însemnat o sobrietate sărăcăcioasă și dorește să redobândească dimensiunea barocă, pe care a avut-o cândva. Drept care arhitecții, inginerii și artiștii au proiectat și au construit deja zeci de imobile și de statui în stil baroc. Ceea ce, previzibil, a atras valuri de turiști. Când
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
era una oarecare, era sărbătoarea lui Ioan Teologul, sărbătoare frumoasă, cerul era însorit, era neobișnuit de cald, pentru vremea aceea. Iar își puse Zinaida capotul ca flacăra focului și bluza frumoasă, iar n-o duse mintea să se îmbrace mai sărăcăcios. Își legă basmaua roz care nu ținea de cald și traversă, legănându-se, bulevardul. În apropierea bisericii era mai multă lume decât data trecută; cât despre cerșetori, erau o mulțime, înșirați în linie dreaptă. Zinaida merse mai aproape de ei, dar
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
simțiri alese trupul și mintea îți vor stăpâni. Versul acesta are pentru Kavafis, păstrând, firește, cu mare atenție proporțiile, importanța pe care o au în evoluția lui André Gide Roadele pământului. Este punctul care arată tipul sensibilității lui eliberate. Discursul sărăcăcios al lui Kavafis se salvează prin două elemente: exactitatea și sensibilitatea care constituie un amestec indisolubil de sentiment și meditație. Limba lui, așa cum s-a configurat în cele din urmă, ciudată pentru obișnuința și tradiția noastră, rezistă fiindcă este adăpată
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]