209 matches
-
produci. Mai ieși și să te mai aerisești. Îmbini utilu’ cu plăcutu’, ca să zic așa. Ai înnebuni să stai toată ziua lângă ea ca s-o ții de povești. Să-i faci conversație, înțelegi, atâta bucurie i-a mai rămas, sărăcuța de ea, și dac-ai ști cât de sucită și de mofturoasă, de nu poți să-i intri-n voie... N-ai ce să-i faci, așa-s bătrânii, mai rău ca copiii, iar Rafael că știe și el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-ai ce să-i faci, așa-s bătrânii, mai rău ca copiii, iar Rafael că știe și el cum e la copii, se mai pricepe, că a lucrat... Era rândul lui Mărgărit să nu-l audă. Păi, mă-sa, sărăcuța, ar mânca de toate, tot ce mișcă, da’ nici ea nu știe ce vrea. Numai ce-o auzi că dă comandă serioasă: din kilu’ ăla de carne să-i facă mărgăritaru’ mamii nește chefteluțe marinate și nește sărmăluțe-n foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o am, și-altceva nimica. De op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
produce scandal, și nenorocita ar fi ostracizată. La mănăstiri, același fapt trece drept foarte natural. Măicuța își exercită un drept: "Are musafiri în gazdă". Considerațiilor mele etico-sociologice, puțin cam acre, Adela le-a pus o concluzie de o indulgentă ironie: "Sărăcuțele!" Eram așteptați cu prânzul. Am fost serviți aparte, dar maica arhondară ne ceru învoirea să mai aducă, "dacă nu ne supără", încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu o Întrece pe a lui Moise, Întrucât Căpitanul a intrat În veșnicie prin moarte trupească de mare mucenic. Mai mult, nutresc necontenit convingerea nestrămutată că multă vreme nu va mai trece până ce pleiada noastră de sfinți sărăcuță În acest veac satanic se va Îmbogăți cu marii mucenici Ioan I. Moța, Vasile Marin, Corneliu Zelea Codreanu și Valeriu Gafencu, care, asemenea Brâncovenilor, și-au dat viața pentru Sfânta Cruce, pentru Țară. Cât timp va curge Dunărea și va
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
câteva pense, da i-am luat și din tiv. Am stat noi amândouă singure, numa cu nemțoaica dumitale, și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi, m-am gândit io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă ca un palat, da uite, că e și ea amărâtă ! Că io știam ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană ! Cum zic asta, parcă și văd iarna când a murit mămica. Odat-aud
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ascultă-mă pe mine, așa că n-ai risipit degeaba ! Spui că ți-au trecut destui bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat-o s-o scoată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-a fost ușor ! Am fost teribil de prost impresionată că Muti s-a coalizat cu Niki și, când am rămas între noi, pentru prima oară în viață am ridicat glasul la ea... Mai târziu mi-a părut rău, pentru că, sărăcuța, era atunci în prag de pneumonie, dar eu de unde să fi știut ? N-am știut decât când a venit doctorul, dar și atunci m-am înfuriat pe ea, ca pe copiii care îți fac pozne... — Pneumonia e boală de bătrâni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părând șocat. Barul e deschis până la două. —Genial! exclamă Clodagh și trânti paharul cuiva. Paharul se lovi de masă și aruncă un jet de bere peste pantalonii lui Bicycle Billy. —Scuzescuzescuzescuzescuze, insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză Ted. La unison, întreaga masă cântă: —Nu prea iese. Mark Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să se remarce la cină ca o hămesită. Era numită „Ficăței“, fiindcă suferea de halenă. Sărăcuța. Era leită eu, știi? Avea exact aceeași mutră și același trup de la munte, mai curînd slăbănog. Un doctor din Cáceres i-a spus odată maică-mii că noi, cei din neamul Romero de Torres, eram veriga lipsă dintre om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Te previn că am doi ani de seminar. — Eu vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa, sărăcuța, Îngerașul meu. Alfați că intențiile mele sînt oneste, don Gustavo. — Intențiile dumitale vă privesc pe dumneata și pe Bernarda, care e deja majoră. Și acum, să vedem. În ce dandana v-ați băgat? — Dumneata ce i-ai povestit, Daniel? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca niște coșciuge, pecetluind cei douăzeci și doi de ani petrecuți de ea la Barcelona. CÎnd a citit scrisoarea semnată de Penélope pe care Jorge Aldaya i-o predase lui Miquel, Sophie a vărsat lacrimi de furie. — Ea știe, șopti. Sărăcuța de ea, știe... — Ce știe? Întrebă Miquel. — Eu sînt vinovată, zise Sophie. Eu sînt vinovată. Miquel Îi ținea mîinile, neînțelegînd. Sophie nu a cutezat să-i susțină privirea. — Penélope și Julián sînt frate și soră, a șoptit ea. 3 Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o zi liberă - la naiba, poate chiar două - așa că am sunat chiar la prima oră, conștientă fiind că, la ce mincinoasă jalnică sînt, mi-ar veni mult mai ușor s-o mint pe secretară, Penny, decît pe șeful meu. — Vai, sărăcuța de tine, se auzi vocea ei plină de compasiune. Dar nu e de mirare, avînd În vedere chestia asta cu nunta. De la stres ți se trage. Ai face bine să te Întinzi puțin undeva, Într-o cameră Întunecată. — Așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încercă să deslușească despre ce era vorba. Un animal. Dumnezeule, era un șobolan? Ba nu, era o pisică și, în aparență, era și rănită. Se uită în jur și nu văzu niciun semn că proprietarul s-ar afla prin apropiere. Sărăcuța! Calvert nu era un mare iubitor de animale, dar își aduse aminte că acum un an avusese grijă câteva zile de terrierul unui vecin și acesta îi spusese că cel mai apropiat cabinet veterinar era chiar după colț, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zic, ți-o fi ea dragă d-tale, fata, dar și eu sunt om bătrân și am pățit multe și cu lingura cea mare am înghițit necazurile și de aceea cred că nu-i pentru dumneata fetișcana noastră... Că ea, sărăcuța, nici avere n-are, nici învățată nu-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent! ― Fiindcă mi-e dragă, ne potrivim, murmură Apostol tulburat, ca și cum n-ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ripley luă ceașca pe jumătate plină. ― Ei, a fost bună? O să mai bei peste un minut. Nu știu ce ai mâncat și ce ai băut până acum și nu vreau să te îmbolnăvesc cu mâncare prea bogată (Îi mai descâlci părul blond.) Sărăcuța. Nu prea ești vorbăreață, așa-i? Dar dacă nu vrei să vorbești, n-ai decât. Și eu sunt cam tot așa. Am observat că majoritatea oamenilor vorbesc fără să spună nimic. Le place să pronunțe cuvinte, dar nu asculta răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de primul - cel vechi, zicea el, „e tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu eram sigur de nimic... Da, știam de o poveste de dragoste, dar nu mi-am imaginat vreodată că ar putea fi ea în centrul atenției. - Da... Oricum, sunt fericită. Stai să dau mamei telefon. Cred că este tare îngrijorată, sărăcuța de ea. Îi dai și tu mamei tale? - Că bine zici... Mulțumesc! După convorbirile telefonice, nu a mai trecut prea mult timp. Abia apucaseră să-și mai vorbească puțin și să-și bea cafeaua, când a venit asistenta Mariana Neacșu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat Elenei, s-a săturat și ea, sărăcuța să stea într-o singură rochie, îi șoptea și-i zâmbea dulce, e drept, mai stă cu pijamalele lui Ștefănel dar când vin băieții de la școală, gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari de acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
recupera pisica. Devenită brusc mult mai amabilă, doamna a exclamat: - O, domnule, nici nu știu cum să vă mulțumesc, știți... - Lăsați, doamnă, nu este cazul să-mi mulțumiți - a răspuns domnul și si-a văzut de drumul lui. - Vai, ce jalnic miaună sărăcuța - a mai adăugat doamna, însă fără ca domnul s-o mai audă. Nu a trecut prea mult timp și a apărut o mașină a Pompierilor. Oameni cu experi- ență, profesioniști, cei trei pompieri au cer- cetat copacul cu privirile și au
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în zilele ei de revenire și liniște, dar și în cele de chin. Și Cecilia, bineînțeles, dar ea mai avea și casa ei de îngrijit, încât matale ai fost acela care ai văzut-o tot timpul cum s-a chinuit, sărăcuța de ea, și cât a suferit, bine c-a reușit Mioara s-o ducă la clinica aceea nemaipomenită. Trebuie că-ți este greu, îți era ca o bunică, nu-i așa? E tare tristă casa asta fără ea! A naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lume. N-am spus nimănui dintre cunoștințe că divorțez. La grădinița aia unde lucrez, mai ales, n-am suflat o vorbă. Am impresia idioată că port un stigmat și c-o să mă arate lumea cu degetul. Uită-te la ea, sărăcuța, a lăsat-o bărbatu-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o zi m-am trezit că mă frecam de zor sub duș, după ce îmi imaginasem ce-o să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aia unde lucrez, mai ales, n-am suflat o vorbă. Am impresia idioată că port un stigmat și c-o să mă arate lumea cu degetul. Uită-te la ea, sărăcuța, a lăsat-o bărbatu-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o zi m-am trezit că mă frecam de zor sub duș, după ce îmi imaginasem ce-o să spună gura lumii. M-a pufnit râsul, dar nu reușesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda europeană, destul de subțirică, chiar sărăcuță după gustul bucureștenilor, consulul primea urările boierilor care veniseră însoțiți de neveste, de fii și de fiice. În toate sfeșnicele ardeau lumânări albe, înalte și groase, comandate de doamna Ledoulx special pentru această seară de sărbătoare la cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]