943 matches
-
în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept. Cuvintele țâșneau ca dintr-o pâlnie de difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un vraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o pauză înainte de-a adăuga cu răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea îi întoarse privirea sfredelitoare. — Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Vă scriu adresa. Veniți în seara asta la ora nouă. — O să vin la opt, replică Mma Ramotswe. Nu toate femeile fac ce le spuneți, să știți. Plecă din biroul lui și, în drum spre dubița albă, își ascultă propria respirație sacadată și simți cum îi bate inima gata-gata să-i sară din piept. Habar n-avea cum de avusese curaj, dar curajul fusese acolo, ca apa de pe fundul unei cariere părăsite - nespus de adâncă. CAPITOLUL OPTSPREZECE La service-ul Tlokweng Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine în manifestările ei exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil. Paradoxal, tuturor celor de aici, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori mai degrabă era imaginea sa în fața oricărei mulțimi care îl asculta?, începu să cuvînteze ritmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care le aveam, aș fi În stare să fac ceva. Dar nu sunt. Nu mai e ca-nainte. Mick n-a zis nimic. A urmat un moment de tăcere. În dupăamiaza aia lipsită de aer, singurul zgomot era țăcănitul sacadat al mașinii la care bătea Rudy. Margaret și-a plecat privirea spre foaia de ziar Împăturită din poală. Literele Începeau să se șteargă, hârtia se fleșcăise și devenise unsuroasă din pricina umidității aerului și a degetelor ei transpirate. A vrut să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele cu greu reușeau să-l facă să râdă la masă. Pe urmă observa, ca trezit din somn, noul aranjament floral din vasul de sticlă așezat pe măsuța dintre fotolii, o îmbinare de culori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
rostirea comunitară neaoșă ar echivala, În mintea țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta unui val mic. Lumea ideilor și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-a înălțat deodată vocea mea puternică și elocventă, ce clar nu putea fi vocea mea, și ea anunța sacadat ca și cum ai recita o orație că "Povestea 'ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor din lume, oricine i-o fi spus așa, dacă nu chiar Creangă. În timpul acesta, eu mă sufocam lent, aerul era insuficient. Îmi vizualizam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar reflecta ea în oglinda de la capătul patului, înaltă până în tavan și îngustă. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de altul, dar nu le ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care autorul speră să dea impresia că este copleșit de emoție, că se înăbușă de prea multă trăire, nu reușește decât să ne agaseze (sau, dacă suntem dinainte binedispuși, să ne amuze). Prefațatorul cărții, Th. Parapiru, susține că narațiunea aceasta sacadată este „o bijuterie narativă“ și că „Ion Avram scrie artizanal, cu profund simț artistic“. Același prefațator mai pretinde că „fraza este supusă [de Ion Avram] unei operații de selectare, comunicarea obișnuită intrând firesc în universul metaforei prin sugestie, dintr-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inventat, dar între timp a și fost folosit excesiv, de nenumărați autori, astfel încât și a pierdut capacitatea de a emoționa și a fost abandonat. Nefiind la curent cu evoluția poeziei, Costin Grigoraș dezvoltă o retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
psalmul“ și „calmul“ etc. etc. Adrian Munteanu nu este lipsit de sensibilitate și talent. Dar preocuparea sa permanentă (asemănătoare cu o manie) pentru perfecțiunea formală distruge emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]