180 matches
-
numărul de sclavi eliberați testamentar Legea Iunia, adoptată în anul 17 î.Hr., acorda un statut de semicetățean sclavilor eliberați neoficial Lepidus, Marcus Aemilius - consul în 46 î.Hr., formează în 43 î.Hr. primul triumvirat împreună cu Octavianus și Marcus Antonius; obține multrâvnitul sacerdoțiu de Mare Pontif în urma unor alegeri trucate și îl păstrează până la moartea sa, în 12 î.Hr. livră - unitate de greutate de aprox. ½ kg Lollius, Marcus - consul în anul 21 î.Hr.; guvernator în Galatia (dată incertă), în Macedonia (19-18 î.Hr.) și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza, sfaturile finale alcătuiesc morala fabulei: „și acum, copiii mei, iată ce vă poruncesc: Temeți-vă de Domnul Dumnezeul vostru din toată inima și înaintați în simplitate, după Legea Sa. Învățați-i și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e un sacerdoțiu. ― Mă închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce ți-a venit? ― Nu știu... Poate că tocmai eu sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
departe de a fi rezultatul unei alegeri gratuite și primejdioase, Îi apar ca manifestările naturii sale. Dar cum e vorba altminteri de o societate de aleși, de o asociație monahală, această natură de scriitor apare, de asemenea, ca exercițiul unui sacerdoțiu. Fiecare cuvânt pe care Flaubert Îl așterne pe hârtie este ca un moment din comuniunea Sfinților. Prin el Virgiliu, Rabelais, Cervantes Încep să retrăiască și continuă să scrie cu pana lui; astfel, prin posedarea acestei ciudate Însușiri, predispoziție și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Fiecare cuvânt pe care Flaubert Îl așterne pe hârtie este ca un moment din comuniunea Sfinților. Prin el Virgiliu, Rabelais, Cervantes Încep să retrăiască și continuă să scrie cu pana lui; astfel, prin posedarea acestei ciudate Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut - de îndată ce a trecut de Porto Ferrea - drept singura care îl putea consola de paradisul pierdut al sacerdoțiului în Santa Comba. Atât de mult s-a îndrăgostit Salazar de Coimbra, încît n-a mai părăsit-o de atunci, decât ca să ia în mâini destinele Portugaliei. Întâlnise aici geografia ideală pentru spiritul său meditativ și cercetător în același timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
educației, pregătirii morale și mentale a tineretului. Acest om care visase să fie preot în Santa Comba și devenise profesor la Coimbra pentru că se convinsese că funcția de pedagog e mai urgentă lumii moderne și tot atât de grea ca și a sacerdoțiului - avea acum putința să-și împlinească vocația de pe treapta de conducător al vieții publice. Evident, dictatura militară nu făcuse apel la el ca la un reprezentant al spiritualului - ci pur și simplu ca la un expert financiar. Dar Salazar avusese
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care și-a trăit copilăria. Puținele lui ceasuri de odihnă și le petrece la Santa Comba, între ai lui. Și e emoționant de știut că acest om, care a renunțat la singurul preț al vieții, familia, pentru că renunțase cândva la sacerdoțiu, a adoptat un copil pe care-l crește singur, găsind timp, în fiecare seară, să-l învețe să scrie și să citească. Antonio Ferro, în admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fericit; nu aveam decât douăzeci și opt de ani, dar mă simțeam deja mort. Victor s-a născut În decembrie; Îmi amintesc botezul lui la biserica Saint-Michel, era tulburător. „Cei botezați devin cărămizi vii pentru Înălțarea unui edificiu spiritual, pentru un sfânt sacerdoțiu”, a spus preotul. Victor era roșu și zbârcit În scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul, ne face mădulare ale trupului lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la o decădere de nestăvilit a sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică a cultului zeiței Cybela au început să pătrundă în Roma și divinitățile orientale, contribuind la distrugerea religiei romane antice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult mai discrete. Senatul hotărâse ca, pentru meritele împăratului față de Imperiu, să i se acorde acestuia consecratio (sacralizarea) sau introducerea printre divinități; îl primise deja printre ființele cerești pe Cezar, ca Divus Iulius, acordându-i un cult special cu un sacerdoțiu propriu, introducând astfel cultul religios al dinastiei Iulia. Fără îndoială influențele orientale din Roma și-au adus aportul ulterior în această direcție. Octavian a putut să accepte titlul de Augustus, care avea în sine ceva sacru. Trebuia să se aducă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sînt chemați să le conducă: "Forțele umane, scrie Comte, nu pot fi puse în ordine decît așezînd deasupra diverselor autorități politice o aceeași influență, menită să subordoneze activitățile izolate providenței care domnește peste tot, activități al căror interpret sistematic devine sacerdoțiul. Principala sa atribuție [a acestei puteri spirituale] este direcționarea supremă a educației, fie generală, fie speciala; dar în primul rînd a pri-meia, luînd cuvîntul în accepția sa extinsă, adică înțelegînd prin educație întreg sistemul de idei și de obiceiuri necesare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
puternică decît cea a trecutului [...]; că religia nu numai că va domina politicul, ci că politicul va fi în întregul său o instituție religioasă." Nu e cazul să continuăm cu astfel de citate. Există ceva, azi, care să nu fie sacerdoțiu?", ricanează Baudelaire. Mai mult profetică decît curioasă apare această frază pe care Auguste Comte a scris-o într-o perioadă cînd mulți credeau numai în viitorul unui naționalism triumfător: "Omul devine din ce în ce mai religios..." Curios e doar faptul că această căutare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
gazetăria ocupa un loc de seamă, prescris ca atare și de știința politică a epocii. Ea înregistrează schimbările produse în corpul națiunii, jocul de interese, aporiile sistemului, ideile, mentalitățile, veghind la echilibrul ansamblului. Seismograf social, ea constituie totodată și un "sacerdoțiu" (Emile Augier) ce reclamă aptitudini speciale, îndeosebi comprehensiune, curaj, abnegație. Ceea ce fusese altădată, până la un punct, salonul, ca loc de întâlnire a ideilor, atitudinilor etc., a ajuns presa în secolul XIX, cu tendința clară de a constitui un factor armonizant
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-lea constatăm moartea Erosului într-o societate ce devine tot mai pragmatică, iar puterea dragostei asupra femeii nu mai primează. Nici femeia pariziana nu-și mai complică viața cu dimensiunea ideală. Supraevaluarea dragostei se întâlnește tot mai rar, dragostea că sacerdoțiu s-a sfârșit 294. Femeia pariziana trăiește mai mult prin decât pentru dragoste. Existența să confortabilă este adesea teribil de monotona, incitând-o la lovituri de pasiuni clandestine, utilizând armele în puterea să, mai cu seamă cele ale seducției. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spre individualism, egoism și izolare, nicidecum spre comunicare, comuniune și înțelegere ce caracterizează caritatea creștină. Dar cu siguranță cea mai importantă latură comportamentală a preoțimii este aceea de a se opune cu toată vigoarea patimilor ce derivă din instincte, pentru că sacerdoțiul (predica, sacrificarea și judecarea) nu pot fi săvârșite dacă cel chemat să le săvârșească este pătat de vicii. Urmând exemplul apostolilor ei ar trebui să se abțină prin voință și convingere de a gusta din plăcerile naturale ale instinctelor. Ideal
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și Mihai al IV-lea, punând în locul ultimului pe Isac Comneanul în anul 1057). În același timp, și ca o sfidare la adresa curții imperiale, își arogă dreptul de a purta stema împărăției, afirmând trufaș că „dacă e vreo diferență între sacerdoțiu și imperiu aceasta este în favoarea celui dintâi’. Reacția împăratului a fost una foarte dură, exilându-l pe patriarh în insula Imbros din Arhipelag, unde acesta moare subit în 105. De numele acestui prelat se leagă dezbinarea definitivă a celor două
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Protestantismul apare ca fiind corolarul acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător, dar și aceasta din urmă prin interpretarea deliberată a bibliei. Contextul istoric favorizează evoluția ereziei și răspândirea ei, pentru că în această epocă formarea națiunilor și tendința de emancipare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
reprezintă continuarea misiunii apostolice a sfinților părinți și a sfintei tradiții, aspecte ce nu pot fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prognosticul bolii sale. Psihologia medicului După P. Le Gendre „Medicina este ansamblul de noțiuni relative la cunoașterea bolilor, a mijloacelor de a le preveni și de a le trata”. Dar medicina, ca profesiune, nu exclude nici știința, nici arta nici sacerdoțiul. Din acest motiv, pentru a-și exercita profesiunea medicul trebuie să posede aptitudini intelectuale și morale care caracterizează deopotrivă savantul, artistul și preotul (P. Le Gendre). Rezultă de aici faptul că pentru a putea exercita profesiunea de medic sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice studiu închinat culturii în sens larg. Eseurile despre „vârste” (Adolescența. Proiecție subiectivă, 1926, Solidaritatea vârstelor și viața socială, 1926, Greșeala adulților, 1927, Bătrânețe și sacerdoțiu, 1929, Noua generație, 1936 ș.a.) învestesc acest concept cu semnificații noi, datorate unei contextualizări particulare: vârstele devin expresii ale relației cu dimensiunea metafizică, iar sinteza („solidarizarea”) lor poate să ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere „realității metafizice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
exigențe spirituale și pastorale. Tot așa și cu «caritatea pastorală» ce trebuie să ocupe viața preotului diecezan: ea este însăși forma vieții sale; este răspunsul la chemarea Bisericii care l-a făcut păstor după chipul lui Cristos, nu după principiile sacerdoțiului păgân, ci așa cum trebuie să fie «preoții Noului Testament». «Carisma», pe care o simțim înăuntru și care este recunoscută de Biserică în momentul profesiunii, nu este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Biserica, deja protectoare a mișcărilor de pace în secolul al XI-lea; Capețienii au știut să accepte în Franța reforma gregoriană și i-au susținut pe papii angajați atunci într-un mare conflict Cearta Investiturilor și, mai tîrziu, lupta dintre Sacerdoțiu și Imperiu cu împărații germanici, ostili reformei și dornici să controleze Italia. Strînsa alianță dintre rege și Biserică apare în timpul lui Ludovic al VI-lea, al lui Ludovic al VII-lea și al lui Suger. Abate de Saint-Denis din 1122
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate avantajele legăturilor de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și în care regele Angliei este discreditat prin pierderea "imperiului angevin", regele Franței se comportă ca arbitru al creștinătății; pentru că personalitatea însăși a regelui, model al virtuților cavalerului, creștinului și cruciatului duse pînă la consecințele lor extreme, a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
castelul d'Amboise pînă și pe ușa camerei regelui. Doi ani mai tîrziu, Jean Calvin publică în latină Institutio religionis christianae, lucrare pe care o traduce el însuși în limba franceză în 1541 și în care reia ideile lutherane ale *sacerdoțiului universal, autorității exclusiv a Bibliei și a *justificării prin credință care postulează, după părerea lui, predestinarea. Începînd din 1534 și mai ales după 1540 și după răspîndirea protestantismului aproape numai sub forma calvinismului, măsurile represive se înmulțesc și sînt accentuate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]