549 matches
-
genitale și fără mușchii aferenți acestora, iar în cazul femelelor, fără uger și grăsimea mamară; b) semicarcasă - produsul obținut prin separarea simetrică a carcasei , astfel cum a fost definită la lit. a), simetric, prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare, sacrale și prin mijlocul sternului și simfizei ischiopubiene. ... (2) În scopul stabilirii prețurilor pieței, carcasele vor fi prezentate fără înlăturarea grăsimii exterioare și: ... - fără rinichi, grăsimea perirenală și pelviană; - fără pilierii diafragmatici și diafragmă; - fără coadă; - fără măduva spinării; - fără grăsime
EUR-Lex () [Corola-website/Law/163241_a_164570]
-
ducilor. O altă biserică gotica este Madonna dell'Orto ("Chiesa della Madonna dell'Orto") (terminată după 1377, fațadă din secolul al XV-lea). Forme de tranziție la Renaștere sunt deja la biserică Sfanțul Zaharia ("Chiesa di Sân Zaccaria"). Prima clădire sacrala renascentista în Veneția, care a fost executată în principal de Bartolomeo Buon din 1460, este biserică Sân Michele în Isola ("Chiesa di Sân Michele în Isola") (1468-1479) construită de Mauro Codussi. Fațadă bisericii Sfanțul Zaharia ("Chiesa di Sân Zaccaria") a
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
tumoră la coloană. Femeile pot acuza durerea lombară din cauza unor afecțiuni medicale care afectează sistemul reproducător feminin, inclusiv endometrioza, chisturile ovariene, cancerul ovarian sau fibroamele uterine. Aproape jumătate dintre toate femeile însărcinate au acuzat dureri de spate sau în regiunea sacrală în timpul sarcinii, din cauza schimbării poziției corpului și a centrului de gravitate, care provoacă distensia mușchilor și a ligamentelor. Regiunea lombară constă în cinci vertebre (L1-L5). Între acestea se află discuri fibrocartilaginoase, care acționează ca niște perne, împiedicând frecarea intervertebrală și
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
la care au fost supuși. În cadrul unui proces istoric, care debutează spre mijlocul secolului al IX-lea și se termină în primele decenii ale celui următor, rolul hanului începe să fie limitat, acesta rezumându-se doar la exercitarea unor atribuții sacrale, funcțiile de conducător militar și politic fiind preluate de un beg (sau "bek", "bey"). Concomitent, se intensifică procesul de aservire și destrămare a păturii războinicilor hazari. Atacurile susținute ale alanilor, oguzilor și ale „bulgarilor negri”, la care, uneori, au participat
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Tabú (polin. "ta" -sacru, "bu" - foarte mult) este un termen religios originar din Melanesia și Polinesia (introdus în Europa de exploratorul James Cook), însemnând "interdicție absolută" cu caracter sacral, referitoare la comportamentul, limbajul, activitățile și relațiile oamenilor și impusă, în societățile totemice, de căpeteniile tribale (șamani sau șefi militari). La începutul secolul XX s-au deosebit două direcții în definirea noțiunii "tabu". Pentru sociologul Émile Durkheim, tabu era "un
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
ia fața sistemului nervos simpatic, ceea ce produce stoparea eliminării de noradrenalină și permite testosteronului să joace un rol important în acțiunile excitatoare ale TPN. Există dovezi că vezica urinară plină complet poate provoca o „erecție reflex” de stimulare a nervilor sacrali (S2-S4) din măduva spinării. În timpul zilei, această stimulare este în mod normal suprimată la adulți de stimuli contradictorii. Un fenomen similar cu TPN există și la femei - tumescența clitorală nocturnă, în cadrul căruia, în timpul somnului are loc umezirea vaginului.
Tumescență peniană nocturnă () [Corola-website/Science/334488_a_335817]
-
lucru dovedește o rupere voită de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Cei chemați la refacerea acestui lăcaș au dat formă nu încă unui spațiu de cult ci unui model demn de remarcat în arhitectura sacrală de lemn, unic între bisericile de lemn cunoscute în Oltenia. Tradiția constructivă la bisericile de lemn a stat secole de-a rândul încuiată în tipare rigide, limitate față de nevoile comunităților mai mari din secolele 18 și 19. Arhitectul Constantin Istrătoiu
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
de nuiele prinsă în nervuri de lemn. Dacă aceste soluții constructive ar fi fost introduse mai devreme, pe vremea lui Brâncoveanu, ar fi schimbat probabil în mare măsură tradiția dulgherilor de biserici. La sfârșitul secolului 19 arta dulgheriei în arhitectura sacrală era deja în decădere, și, cu toate înoirile aduse la Șirineasa și la Măgureni, nu s-a mai revitalizat în concurență cu arhitectura de zid. Este semnificativ faptul că atât biserica din Șirineasa cât și cea din Măgureni au fost
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
ci prezența invizibilului; este aici, în toate, în cele mai mici din acele miniaturi care par că reiau caligrafia vechilor miniaturiști și până la lucrările mari. Nu numai în simbolistica crucii, ci în toate lucrările, în care plouă cu aur - culoarea sacrală - vedem esența icoanei, care este prezența sacrului, pentru că icoana nu numai figurativ figurează, produce chipul sacru, ci ne aduce prezent transcendentul, sacrul”. (Nicolae Balotă) „Îmi place pictura lui Oravitzan pentru unitatea ei de concepție, cu o bază evident creștină, de
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
au canini. Premolarii și molarii mari, cu tuberculi mici pe suprafața de masticație (bilofodonți). Particularitățile masticației este asemănătoare cu cea a rozătoarelor. Craniul masiv, turtit. Numărul vertebrele la vombații cu peri aspri ("Vombatus"): 7 cervicale, 15 toracice, 4 lombare, 4 sacrale și 10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri ("Vombatus") au 15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
din care sunt cunoscuți 27 de mari regi. Hattușa avea însemnătate majoră și pe plan religios, ca oraș al zeilor și templelor. În orașul central de sus au fost descoperite resturile mai multor temple. Porțile orașului erau ornate cu figuri sacrale, lei, sfincși și figura în basorelief a unei zeități. Arheologii presupun că fragmentele făceau parte dintr-o instalație concepută ca stradă reprezentativă dedicată unor procesiuni rituale. Până în prezent, suprafețele rezidențiale și ale atelierelor meșteșugărești explorate arheologic sunt mici. Descoperirile arheologice
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar care nu a fost în măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
cult au fost ridicate mai mult sau mai puțin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură, au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a lemnului în arhitectura noastră sacrală se datorează atât bogăției naturale, în codrii altădată nesfârșiți, cât și unei puternice tradiții în arta lemnarilor. Odată cu închegarea structurilor statale, în evul mediu, arhitectura de zid a concurat și înlocuit progresiv pe cea de lemn. În Țara Românească și
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
biserici de lemn cu cele de zid a luat amploare în toată țara. În jumătatea de secol de comunism procesul a fost mult frânat însă a explodat și mai puternic după 1989. În secolele de coexistență și chiar concurență, arhitectura sacrală de lemn și cea de zid s-au împletit și influențat reciproc. Datorită statutului mai ridicat acordat celei din urmă, meșterii de lemn au preluat și adaptat, în timp, unele elemente formale și decorative din modelele de zid. Acest fenomen
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
din România se pot împărți în câteva grupe principale: cu structură în cheotori, în căței, în furci și bordeie. Bisericile de lemn în cheotori domină în toată țara și prezintă un grup valoros și semnificativ, cu caracteristici distincte în arhitectura sacrală de lemn din Europa. Circa 12-13 biserici în căței se mai păstrează în vestul țării, îndeosebi în Banat. În Ținutul Pădurenilor se distinge o biserică ridicată într-o tehnică arhaică pe stâlpi, asemănătoare cu cea în căței. Trei biserici în
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
În satele de azi se văd case, grajduri, șuri, cotețe ridicate în cheotori altădată bisericești. Bisericile de lemn din România sunt adevarate tezaure de cultură românească, cele mai multe dintre ele puțin documentate și cunoscute. Prin ele se păstrează o artă constructivă sacrală cu rădăcini adânci în istoria românilor, păstrată până în timpurile moderne prin meșteri de biserici itineranți specializați. Pe pereții interiori și uneori exteriori ai bisericilor s-au păstrat picturi murale, documente vii sau spălate de vremuri și uitare ale credinței poporului
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
ecleziastică a Transilvaniei a debutat probabil în secolul al XI-lea în teritoriile anexate de statul maghiar, situate în partea de vest a provinciei. Din primul pătrar al secolului al XI-lea datează prima biserică romano-catolică, cel mai vechi monument sacral maghiar din Transilvania, și anume catedrala catolică din Alba Iulia. Cele mai timpurii atestări documentare ale primelor comitate maghiare din Transilvania, cele cu sediul în cetățile regale Alba, Turda, Cluj și Dăbâca, datează însă abia din secolul al XII-lea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cm, iar grosimea de 4-5 cm. În timpul înotului, coada are rol de timonă. Scheletul videlor de mare este adaptat pentru o suplețe pronunțată. Coloana vertebrală este alcătuită din 50-51 de vertebre, dintre care 7 cervicale, 17 toracale, 6 lombare, 3 sacrale și 20-21 codale. Apofiza spinală are o poziție puțin înclinată la vertebrele lombare, ceea ce asigură o flexibilitate suplimentară. Cavitatea toracică este alcătuită din 14 perechi de coaste, dintre care 10 perechi se mișcă împreună cu pieptul (în timpul respirației). Construcția oaselor din
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri. În dreapta și stânga lui Iisus, pe coama zidurilor, sunt chipurile apostolilor, în mărimea statului de om. Ansamblul de la intrare în incintă își găsește paralele atât în arhitectura fortificațiilor moldovene cât și în monumente sacrale similare din Ucraina de vest și Polonia. Sculptura poartă caracteristicile artei baroce. Corpul bisericii este format din bârne de lemn încheiate în cheotori netede, bisericești. Structura de lemn stă pe o fundație de piatră care preia denivelările terenului, în partea
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
pentru prima oară din anonimat. După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino edificiul reprezentativ a continuat să fie palatul. Domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au remarcat însă și prin numeroase ctitorii de biserici și mănăstiri. Inițial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica Mănăstirii Dealu, având drept caracteristici planul triconc și sistemul decorării fațadelor cu arcaturi. Deja acel edificiu de la începutul secolului al XVI-lea denotă predilecția pentru siluete elansate care va caracteriza apoi arta
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot fixa pe frunzele și ramurile arborilor. Centura scapulară este arciferă; maxilarul superior prevăzut cu dinți. Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele transverse ale vertebrelor sacrale sunt dilatate. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie cu substratul, astfel brotăcelul ("Hyla arborea") pe vegetație are culoarea verde intens, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Familia
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicala C1 până la vertebra lombara L2. De acolo, are o formațiune terminală numită "fillum terminale". "Fillum terminale" împreună cu rădăcinile nervilor spinali sacrali și lombari formează „coadă de cal”. Măduva spinării are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motori
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
renume, își împodobea hainele cu perle, iar baldachinul patului și acoperișurile palatului erau de asemenea acoperite cu perle. Perlele erau considerate un simbol al lacrimilor, iar în Japonia ele însemnau noroc. În Evul Mediu li se va atribui un simbol sacral, ca semn al dragostei față de Dumnezeu, ele fiind menționate în Noul Testament. Perlele naturale sau „sălbatice”, sunt accidentale și foarte rare (rata fiind de 1 la 1 000). Perlele sălbatice au în general dimensiuni mici și neregulate, cele mari și sferice
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
amestecul de grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități românești din zonă au fost puternic influențate de calvinism. Din această privință inscripția apare drept un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
prin structura de lemn bine păstrată, ridicată în tehnica în căței, una dintre puținele de acest fel rămase în Muntenia. Bolțile sunt formate din structuri ușoare de lemn și împletituri de nuiele, caracteristice epocii. Altarul semicircular este unic pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]