192 matches
-
punctuală, legată de anumite evenimente istorice sau trimițând la acestea. Ea revalorizează timpul istoric până acolo încât Mircea Eliade va spune că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ființe, anatomii, obiceiuri, forme de organizare socială etc. Foarte rar - în special în mottouri, unde adie puțin umor - se creează impresia că ar fi vorba de o comedie a existenței, de o relativizare a ceea ce tindem în mod curent să sacralizăm: „Diferența fundamentală dintre un fril și o friliră nu este de sex, cum se vehiculează ideea în ultimul timp, ci într-adevăr așa cum au susținut strămoșii noștri, diferența e gastrofilică. Frilirelor le lipsește tocmai gastrofiza, lobul pereche care atârnă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autori mai puțin cunoscuți sau înțeleși nu este condamnabil. Ion Roșioru nu știe însă să-și regleze tonul și adoptă în monografiile lui stilul solemn extatic al unui hagiograf. Făcând, de exemplu, biografia lui Arthur Porumboiu, el începe prin a sacraliza momentul nașterii poetului, în fraze de un irezistibil comic involuntar: „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
extins, așa, cam pe trei sferturi din trup. Poate tocmai de aceea, pentru că mă simțeam atât de vulnerabil am început să vorbesc atât de mult despre speranță. Și, cum să vă spun, nu vorbeam pur și simplu despre speranță. O sacralizam. Aveam în fața vieții atitudinea unui mistic de fapt. Mă emoționa lumina și-mi spuneam că nu e chiar o vorbă goală religia simțurilor. Îmi plăcea să visez chiar că e posibilă un fel de atitudine vegetală în fața lumii. Visam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach, Mozart, Beethoven, Schubert Aceștia au văzut că aparent paradoxal armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de mare puritate și vibrație, întâlnim la Rabindranath Tagore. Pe de o parte, concepția panteistă hindusă, în sensul că toate sunt în Unul, confundate prin iubire advaitam=anandam datorită unei armonizări existând din eternitate și, din acest motiv, poetul indian sacralizează și transfigurează poetic viața. Pe de altă parte, într-un poem deosebit de semnificativ din volumul Balaka Lebedele, poetul vorbește de zborul durând veșnic al unui stol de lebede însetate de un Dincolo indiscernabil, dar intens râvnit, luând pe aripile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a sacralizat-o, cum și Pindar și Hölderlin o mai făcuseră, a ridicat-o la sublim. Pe de altă parte, a imaginat modalitățile de transcendere a acestei lumi în care fără voia lui, a fost coborât în "corpul cel urât", și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe plan internațional și care va pune bazele noii mișcări în arta vizuală Fluxus. Opoziția față de arta serioasă, unul din principalele obiective urmărite, continua ideiile dada, dar valorifica și etapa happening. De aici încolo nu mai putea exista nici un obiect sacralizat prin denominarea arta, nici o categorie fixă precum teatrul, muzica sau plasica, ci o bază comună de idei, acțiuni ce făceau referire la aceste discipline. Fluxus devenea mai mult o stare de spirit și o atitudine care ataca “funcția simbolică a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
dispărea în cazul restabilirii unor proporții și relații (mai) corecte între SN și SB. De altfel, orice activitate, sentiment, domeniu, știință, individ, colectivitate din care lipsește Dumnezeu (IUBIREA) este satanică. Din acest motiv și din multe altele este bine să sacralizăm toate activitățile noastre: somnul, mersul la servici, concediul, cititul cărților, 45 ACTUL NUTRIȚIEI, exercițiile fizice, TOATE. Apostolul Pavel spunea: ”Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți!”. Rugăciunea influențează SN care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemână; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încă libere. Sunt înlănțuite cu aur, argint și mărgele. Se poate trăi fără nevastă, dar mult mai ieftin. Englezii se minunează că românii fac sex și când nu sunt beți. Iubirea poate face din orice Figaro un Romeo. Marile iubiri sacralizează sublimul. Iubirea ar putea să mai fie încă gălbenușul de ou care încheagă aluatul. Iubirea ar fi putut fi Marea Stea Fixă a existenței noastre. Ne-am separat cu totul. Pentru că vrem ca această căsnicie să dureze. Când iubesc, toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi, zicea Ilici: una a exploatatorilor, alta a exploataților. Și ce firave erau rezervele față de "cultura cu sens unic" atunci cînd am trecut eu prin facultate! La cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi declarat normalitatea acestui lucru atunci ar fi mărturisit implicit că este un idolatru. În ochii evreilor acel tributum capitis, taxa personală, era semnul specific supunerii complete față de puterea împăratului roman, din moment ce dinarul avea reprezentată pe o parte efigia împăratului, sacralizată de înscrisul Tiberius Caesar divi Augusti filius Augustus, iar pe cealaltă erau gravate cuvintele Pontifex Maximus. Isus reia problema în alți termeni. Arătând o monedă spune: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Mc 12
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opune o politică a bunului-simț și a interpretării. În ce univers ne aflăm, așadar? Un univers science-fiction, unde mașinile vorbesc și oamenii comunică prin proteze artificial conectate pe circuite anonime? Unde își face loc devoțiunea, iar tehnica îmbracă forma religiei, sacralizează idoli, idola, imagini? Religie însoțită de toate ortodoxiile, paradoxurile, heterodoxiile, de secte și clanuri, ba apare chiar fenomenul "excomunicării"? Bunul-simț Am putea să ne mirăm, să ne întrebăm: Dar ce rol joacă toate acestea în viața noastră obișnuită? Găsim aici
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată, poetul se îndoiește de posibilitatea cunoașterii absolute, însă trăirile le realizează la temperaturi înalte. Lirica se angajează într-o dezbatere teribilă a condiției umane. Se sacralizează universul, Marele Orb este răspândit în lumea din jur: "El pare duh pentru că nu-și arată corpul", dar pământul se înfiorează de prezența lui. Dumnezeu își răspândește sămânța: "Doamne, unde arunci sămânța ta,/ Doamne, eu sunt aici la ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fundamentale ale Monarhiei franceze. Dar nu există familie politică azi care, în mod necesar, atunci cînd se pune problema să-și afirme legitimitatea sau să-și asigure continuitatea, să nu facă apel la exemplul sau la lecția unor "mari strămoși" sacralizați de legendă. În numele devotamentului pe care aceștia 1-au impus, în numele instituțiilor pe care aceștia le-au fondat, se răspunde la interpelările și la refuzurile prezentului. Uniformizate într-un același tip de reprezentări, avînd capul ridicat și grav, fruntea senină
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este personificată în mama care hrănește și pe care copiii săi au datoria s-o iubească și s-o apere. Statul capătă chipul tatălui, fiind înzestrat cu acea Autoritate mereu îndreptățită care cheamă la arme și la înde-plinirea îndatoririlor. Fuziunea sacralizată dintre elementul matern și elementul patern se manifestă în însuși numele, masculin-feminin, de Patrie, sau în expresia "Patria-Mamă". Cetățenii devin "vlăstarele Patriei", iar această filiație îi înfrățește. Religia statului-națiune este de substanță matri-patriotică. Observăm că pornind de la acest complex mitic
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
istorice, marxismul, pentru ca avatarul socialist al democrației să dea naștere unei religii a Mîntuirii pămîntești. Totuși, însăși mișcarea care instaurează Adevărul socialismului științific în inima sistemului distruge democrația. Este așadar necesar să înțelegem că lucrul pe care trebuie să îl sacralizăm în democrație este absența adevărului, adică regula care permite diferitelor adevăruri să se înfrunte. Astăzi toată Europa dominată de totalitarism a înțeles minciuna Adevărului oficial care îi este impus. Experiența totalitarismului o face să simtă în mod profund nevoia vitală
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ani va fi abordată cu adevărat tema violenței. Această cecitate față de violența specifică mediului școlar se explică mai ales prin rațiuni ideologice: școala franceză s-a vrut o școală pentru toți, o școală a egalității șanselor. Puternica tradiție republicană a sacralizat-o în asemenea măsură, încât acest rol nu mai putea fi pus la îndoială. În acest caz, în mod logic, violența nu poate veni decât din afara școlii, iar școala nu poate fi decât "fortăreața asediată", "școala agresată" (Dumay, 1994). În
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cazul violențelor sexuale săvârșite de adulți asupra copiilor, la școală și în alte părți, sau al întregului arsenal punitiv care mult timp a fost normă educativă și care este, încetul cu încetul, interzis în dreptul internațional. Nu-i vorba de a sacraliza victimele sau de a face din anumite categorii sociale (fetele, imigranții, copiii) victime obligatorii, alt mod de a le reifica, ci de a ști să le ascultăm punctul de vedere. Așadar nu există nici un motiv de a opune o definiție
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muză avânt: unul ditiramb, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios 6. Ulterior, Romantismul, după cum știm, a "sacralizat" poetul și l-a consacrat drept "preot al acestei religii eterne [artă]"7: Poetul-gânditor: un purtător inspirat atât al luminilor moderne cât și al misterului, arătând oamenilor, însoțind-i în drumul lor, spre un scop îndepărtat și pur. [...] Poetul-gânditor ar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a adoptată de Ministerul Educației Naționale în 1999 prevedea obligativitatea de a trata tema " Unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român - punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]