248 matches
-
avea să împiedice repetarea acestuia. Această teologizare în definitiv clasică se îmbogățește cu elemente noi, extrase de astă dată din realitatea politică a momentului, printre care exigența securității. Totodată, genocidul începe să fie prezentat teologic ca un mister impenetrabil. Ideologizarea, sacralizarea și consolidarea lecturii teologice merg de acum împreună, justifică politica dusă față de palestinieni și se repercutează asupra manierei în care evreii din diasporă se percep pe ei înșiși. Ca urmare, istoria evreilor iese din istoria globală, și tocmai atunci lucrările
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului din Golf din 1991, cele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dintre abordările sale pot face obiectul criticilor 11. Chiar și în 2006 putem citi, sub pana universitarului Elhanan Yakira, că volumul lui Arendt despre procesul Eichmann a fost un "eșec moral"12. Însă ea pusese degetul pe un proces de sacralizare deja în desfășurare, un proces care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar se știe că suveranul era uns cu ulei, îmbrăcat cu un costum special și încoronat; în cele din urmă el primea un nume regal. Suveranul era și mare preot și singur, ori cu regina, el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fel de o crimă. Avem aici de-a face cu un tip special de dialectică a sacrului: "profanul" nu numai că e transmutat în "sacru", păstrându-și structura sa dintâi (o piatră sacră nu încetează de a fi piatra), dar "sacralizarea" nu este sesizabilă de către inteligență: infanticidul nu este transformat într-un ritual vizând un anumit efect specific (cum se petreceau lucrurile la aceia care își sacrificau primii-născuți). Avraam nu îndeplinea un ritual (pentru că el nu urmărea nici un obiectiv și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spontaneitatea vieții și maiestatea lumii. Ca atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela de a exploata comorile, de nebănuit la prima vedere, ale clipei trăite. Sacralizarea finitudinii existenței umane și a "banalității" vieții "obișnuite" constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor. Dar mai ales în China și în Japonia primului mileniu al erei noastre, sacralizarea "limitelor" și "împrejurărilor" - de orice natură - a atins desăvârșirea și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exploata comorile, de nebănuit la prima vedere, ale clipei trăite. Sacralizarea finitudinii existenței umane și a "banalității" vieții "obișnuite" constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor. Dar mai ales în China și în Japonia primului mileniu al erei noastre, sacralizarea "limitelor" și "împrejurărilor" - de orice natură - a atins desăvârșirea și a influențat profund culturile respective. Ca și în Grecia veche, această transmutare a "datului natural" s-a tradus și prin apariția unei estetici particulare 33. 33 Vezi partea a IlI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale lucrurilor decît ideile. Psihanaliza era caracterizată drept "embriologia sufletului"; mediologul visează la o embriologie a credințelor și a miturilor. Dacă el consimte să privească nou-născuții, primele momente ale diseminării, ale fecundării in vivo îl vor captiva și mai mult. Sacralizările se transformă, dar sacrul social nu pare niciodată relaxat (chiar dacă a cunoscut eclipse, de la Sfîntul Lenin la Sfînta Rusie, de exemplu). În Zair, odată cu vaccinarea populației împotriva ciumei, s-a pregătit terenul pentru SIDA. SEMIOLOGIA Fiindcă ne ocupăm de semne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu au fost "cenzurate", ci recondiționate de către autoritățile Vaticanului (care a reafirmat întruchiparea, în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al tiparului a putut facilita, în toată Europa, transferul mesianismului biblic către materialismul istoric. Mistica evreiască a scriiturii s-a reorientat către cultul textului împărtășit de cele două comunități (cel puțin pînă la sionism). Universalismul este imposibil în oralitate, și sacralizarea cuvîntului scris, preferat cuvîntului rostit, este cea care a facilitat trecerea de la comentarea Legii Divine la cea a legilor istoriei, sau, dacă doriți, de la filacteră la banderolă și de la Tora la Capitalul. Rolul decisiv jucat de evrei în cultura socialistă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Există diferența dintre "savanți" și "profani", conducători și conduși ("pro-fanus" fiind cel care rămîne în afara templului științei, transmutat în spațiul tabu de către incinta școlară, apoi sectară). Există metamorfoza lui magister în dominus. Autoritatea intelectuală ca argument al dominației politice. Există sacralizarea, prin închiderea discursului licit sau întărirea unui proiect de disciplină cum este materialismul istoric, în doctrină închegată ca "marxismul", concomitent cu împrejmuirea unui teritoriu fizic sau politic (țară socialistă sau partid comunist). Există naționalizarea științei, fiindcă o doctrină, ca un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu rareori sunt niște alibiuri pentru a permite intelectualilor să se sustragă misiunii pedagogice de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a orașului. În tradiția creștină, perfecțiunea se aflala origine, Înainte de păcat, Întotdeauna În trecut, iar viitorul era conceput nu ca o continuare a timpului trăit, ci ca un alt timp, cel al veșniciei. În schimb, ca o reacție a acestei sacralizări a timpurilor inexistente de fapt, modernitatea Înseamnă să iei partea prezentului Împotriva trecutului. Prezentul se rezumă la „calitatea sa esențială de prezent―. Însă, văzându-se depășită de Încurcăturaunor concepte Îngemănate și contradictorii, „vechi - modern―, „ideal - actual―, modernitatea găsește soluția salvatoare
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
trei tipuri:scurtă - mijlocie - lungă. Lordoza scurtă se poate întâlni mai frecvent în două situații. Prima se referă la compensarea lombară a unei cifoze lungi și are un cacracter funcțional, fără modificări structurale. Cea de a doua, se întâlnește în sacralizarea vertebrală L5. Trebuie subliniat faptul, că o lordoză scurtă va fi totdeauna dublată de o cifoză lungă. Lordoza mijlocie, considerată și tipică, se înscrie pe un segment cuprins între ultima vertebră dorsală și prima vertebră sacrată. Lordoza lungă, așa după cum
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
materială (a locuinței, a hainelor, corectitudinea limbajului) necesară activității de slujire a zeilor. De la acest termen derivă verbele: a consacra, a sacraliza, a rezerva. El precizează că terminologia sacrului se concentrează în jurul lui šuppi-, prin el fiind desemnate rituri de sacralizare, instrumente sacre și obiecte de cult . Un alt autor, Alfred Berthelot, în Dicționarul religiilor, ne semnalează că „sacrul este un concept ce aparține sferei cultice”, intrat ulterior și în etică, desemnând ceea ce este încărcat cu o forță magică deosebită și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai detașat de trecut și de viitor. Invadând cotidianul, dominând ansamblul activităților umane, ordinea timpului precipitat face să dispară, ni se spune, distanța și reculul necesar reflecției, distruge universurile simbolice, îl închide pe om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mare. O etapă nouă este depășită începând cu anii ’20. În vreme ce suporturile se multiplică, anunțurile exploatează tematici și registre inedite, încă în vigoare și astăzi: elogiul femeii moderne, machiate și seducătoare, cultul realizării în viață, al confortului și al distracțiilor, sacralizarea tinereții. Dacă publicitatea apare ca un instrument capabil să crească cifra de afaceri a întreprinderilor, i se atribuie și funcția de a obișnui masele cu exigențele societății de consum pe cale de a se naște, difuzând un nou mod de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și poeme, cântece și piese de teatru o pun în scenă 3; până și cadrul de viață (locuință, interioare, grădină, mobilier, bibelouri, decorațiuni) concretizează noul primat recunoscut plăcerilor și vieții împlinite 4. Secularizarea lumii a mers mână în mână cu sacralizarea fericirii aici, pe pământ. Cea mai mare parte a speranțelor au fost plasate în progresul științelor despre care se crede că n-au un scop strict speculativ, ci unul utilitar. Cu începere de la Bacon și Descartes, proiectul prometeic al modernilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Sistemul sportiv reprezintă un sistem, care funcționează pe baza unor relații cu un grup avizat de adjuvanți sportivi format din: organizatori, antrenori, sportivi, arbitri, finanțatori: sistemul cultural sportiv utilizează numeroase structuri de tip sacru, care se observă în procedeele de sacralizare specifice simbolurilor sportive: jurăminte, vestimentație, laude, premieri, public, insigne, logouri. Adeseori, importante pentru rezultatul sportiv sunt reacțiile sportivilor și ale publicului, reacții, care depind de un conducător, depind de comportamentului unui lider, persoană, care își poate exercita influența în cadrul unor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
reducere a anxietății reprezintă una dintre cele mai importante acțiuni ale mișcării ordonate prin acțiunea de joc; magia, religia și sportul sunt instrumente de reducere a anxietății în situațiile, care depășesc posibilitățile efective de control ale omului, sportul reprezintă o "sacralizare a crizelor vieții umane", un răspuns la tragediile vieții umane, la conflictul dintre proiectele umane și realități. Noțiunea de societate contemporană se opune aceleia de comunitate, care trimite la o existență a indivizilor, familie, biserică și la o existență care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
interiorizeze, la modul simbolic, lumea vechilor locuitori ai acestor clădiri. Așadar, întorcându-ne la istorie sau cultura populară, se regăsesc câteva repere de cult ale vechii arhitecturi și ale noii arhitecturi, în plasarea locului acțiunii sportive (elemente de ritual, ceremonii, sacralizare). Gesturile din ritualurile sportive, din viața socială, din teatru, de la televiziune, din întâlnirile politice au diferite trepte de fixare teatrală, deschisă sau nu codificării prin regulamente, studierea jocurilor sportive depind de loc, de timp și de acțiune (competiția spațiul, tipul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Olimpiada din 1936 au devenit modele pentru viitoarele reclame, pentru echipamentul sportivilor și non-sportivilor, pentru deschiderea nudismului și a corpului perfectibil prin exercițiu fizic. Imaginile sportivilor lumii de la Olimpiada din 1936, prezentate în alb/negru au devenit idealuri estetice al sacralizării sportive, masculine și feminine: Ca simbol al construcției trimițând spre rectitudine, legitimitate și legalitate, pe stadionul mare, emblemele echipelor sunt preluate în bijuterii, în talismane, pe haine și în obiectele prezente în embleme, în culoare precum la cursele de cai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
are timp să gîndească și se mulțumește cu prefabricate intelectuale servite de-a gata pentru a-și explica ceea ce consideră că ar fi, totuși, de explicat. M-am întrebat de ce și cred că fenomenul îl însoțește pe cel de de-sacralizare, de dezîncîntare a lumii (Marcel Gauchet), cu toată invazia sa de ateisme, pe care Occidentul continuă să le producă cu o ritmicitate demnă de o cauză mai bună și care, mai nou, vin preponderent dinspre științele exacte, spre deosebire de perioada anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]