139 matches
-
femei, copii, bătrâni, supuși). "Simbolismul ancorat într-o semiologie religioasă" nu cred că transformă doar politicul "într-o zonă a sacrului", ci și manifestarea puterii (medievale) în ansamblu. Întregul câmp social intră sub incidența controlului persuasiv exercitat de puterea oficială sacralizată (negociată deseori între biserică și palat); spațiile și "timpii" din zona privatului sau din viața comunitară ne-instituțională sunt la rândul lor întru totul influențați de politica de guvernare creștină. Producția intelectual-imaginativă, ca și cea "fantezistă", spiritualitatea religioasă, cu dogma
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dioclețian) și posterioare existenței obiectului (mitul Sfintei Elena, mama autocratului, consacrată prin analogie cu Fecioara). O ultimă serie se poate constitui prin raportare la obiect și la areal: mituri universale (referitoare la cosmos, ființă-neființă), zonale (ale civilizațiilor sau ale orașelor-capitale sacralizate - mitul întemeierii Romei, spre exemplu), comunitare (etnii − etnogeneză) și individuale (modele/tipuri). Al treilea nivel al sistemului este cel în care putem grupa unitățile morfologice, caracterizate fiecare de o figură de stil, sub raportul funcției sale. Codurile, de orice tip
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
codificate arhetipal, fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte activ în structurile de mentalitate ale medievalității românești, prins într-un "reglaj" continuu între trecut, realitate și imaginar, dar și între acesta și mozaicul istoric (când se blochează timpul și narațiunea, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pre dânsa ... ; ... dând la mâna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând mâna ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spațiul în care se desfășoară investitura trebuie să fie, în mod necesar, sacralizat, pentru a conferi legitimitate ceremonialului și pentru ca noua lume instituită să își poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către locul de înscăunare, aducându-i-se un prim omagiu de către alaiul care îi iese în întâmpinare (spre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în societățile liberale de astăzi, nici politicul, nici religia nu mai constituie un orizont care domină existențele individuale, care și le subsumează. A te dedica binelui public, țării tale își păstrează desigur noblețea, dar obiectul acestei dedicări nu mai e sacralizat, ci e resimțit ca proiect al indivizilor care își afirmă și își organizează existența-împreună. Biserica însăși a renunțat în genere la ideea că are de asigurat o hegemonie normativă asupra întregii societăți, pentru a recunoaște în schimb, din interiorul doctrinei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
jurămintelor de credință față de un regat sau un alt fel de mediu etno-cultural mai vast. În ceea ce-i privește pe locuitorii obișnuiți ai satelor și ai orașelor, o astfel de ipoteză este imaginabilă, chiar dacă nu și verificabilă, întrucît ascendența persoanei sacralizate a monarhului era adesea mai puternică asupra oamenilor simpli decît asupra marilor seniori. Supunerea cestora din urmă, deseori, era contrabalansată de sentimentul solidarității de castă și de ambițiile politice. În plus, lipsa unor dovezi care să susțină aceste prezumții lasă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Prusia. Fără frica de a profera o monstruozitate el afirmă chiar că dragostea nu poate avea altă justificare decît aceea de a furniza luptători patriei. Și el va cădea în primele lupte din 1914, transformîndu-se astfel în martir al naționalismului sacralizat al Marelui Război și în model venerat de multe generații de ofițeri ce se aflau în căutarea unui ideal marțial. Cu totul altfel stau lucrurile în noul Imperiu german care va consolida un naționalism de stat menit să unifice granițele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comunitate); e) negative sau pozitive: după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de sacru a obiectului acelui act ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea); P. Smith (1979, p. 145) afirmă că riturile pot fi periodice sau ocazionale (după o axă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a regelui, celei a ordinii politice care domină edificiul relațiilor sociale. El justifică privilegiile legate de pozițiile sociale superioare: dreptul de a revendica bogății, servicii, femei, simboluri ale prestigiului. ș...ț Sub forma lui cea mai desăvârșită și cea mai sacralizată, nam este garantul legitimității, deoarece atestă faptul că puterea primită provine de la strămoșii regali și că va funcționa spre binele poporului mossi. (G. Balandier, 1998, pp. 126-127) Cele două exemple dezvăluie capacitatea riturilor și protocoalelor politice de a fagocita alte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat de un „loc sacralizat” (mantèion, hrestèrion), din punct de vedere formal oracolul era un spațiu În care erau cerute și apoi rostite răspunsurile, care aveau ca obiect evenimente extraordinare sau neobișnuite, vise, boli sau preziceri finalizate cu orientarea acțiunii umane, atât individuală, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]