433 matches
-
Om „și din corpul său tăiat în bucăți se nasc animalele, elementele liturgice, clasele sociale, pământul, cerul, zeii...”. Acest sacrificiu avea o funcție exemplară. În Rig Veda se spune: „Zeii au jertfit jertfa prin jertfă”. Adică Purușa era, totodată, victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului; c) creația plecând de la o unitate- totalitate care era deopotrivă ființă și nonființă. „Nu era decât principiul nediferențiat «unu» (neutru).” respira fără suflare, mișcat din sine însuși. căldura provocată de asceză, tapas, a dat naștere „unu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cunoașterea sacră conținută de vede. Ea s-a transmis din generație în generație. Vedele cuprind patru categorii de texte (secolele XV-X Î.Hr.): a) Rig Veda, rugăciuni, incantații, ritualuri, laude, texte filosofice etc. - „veda strofelor”; b) Yajur Veda - „veda formulelor sacrificiale”; c) Săma Veda - „veda melodiilor sacrificiale”; d) Atharva Veda - „veda descântecelor magice”; * Brahmanele („comentarii brahmanice”) sunt scrieri în proză care descriu ritualurile sacrificiului, în special ritualul focului sacru. * Aranyaka („textele pădurii”) sunt studiate în spații izolate, asociale. Studierea lor în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
s-a transmis din generație în generație. Vedele cuprind patru categorii de texte (secolele XV-X Î.Hr.): a) Rig Veda, rugăciuni, incantații, ritualuri, laude, texte filosofice etc. - „veda strofelor”; b) Yajur Veda - „veda formulelor sacrificiale”; c) Săma Veda - „veda melodiilor sacrificiale”; d) Atharva Veda - „veda descântecelor magice”; * Brahmanele („comentarii brahmanice”) sunt scrieri în proză care descriu ritualurile sacrificiului, în special ritualul focului sacru. * Aranyaka („textele pădurii”) sunt studiate în spații izolate, asociale. Studierea lor în spațiul social rural sau urban civilizat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și jungle. Este „domnul fiarelor sălbatice”, fiind reprezentat cu părul de culoare brun-închis, cu pântecul negru și spatele roșu. Este exclus de la sacrificiul soma: primește doar resturi de ofrande alimentare și oblațiuni sacrificiale vătămate. Acest zeu „simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil”. Din rudrá-ŚIVa vedic, el va deveni Zeul Suprem, așa cum apare în Upanișade. are un rol social cu totul special: este stăpânul yoghinilor. Este deopotrivă și „amantul divin”, fiind venerat sub
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nici cultul suveranilor, ci determină un efort de definire și de categorisire a diverselor forțe supranaturale (Hesiod instituise cu succes patru categorii de ființe divine: zeii, eroii, demonii și morții, față de care cei vii au diverse obligații).42 În ritualul sacrificial al grecilor, care plasează și instituie umanitatea la mijlocul distanței dintre animale și zei, actorii nu se confundă, iar omul nu participă la un eveniment ancestral, precum în ritualurile arhaice din majoritatea zonelor globului terestru, el nu este smuls din ordinea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
calchiată parcă după o tragedie antică, personajul real istoric dispărând în fața unui "Che popstar" de consum,350 generalul de Gaulle, creatorul propriei sale mitologii suprasaturate simbolic 351, familia Kennedy, cu același destin tragic 352, sau lady Diana, întrupare a "mitului sacrificial dublat de tragedia damnațiunii"353), fie din sfera divertismentului (Elvis Presley, considerat "americanul cel mai reprezentativ al vremii sale"354, Marilyn Monroe, copilul martir care prin moarte a căpătat tinerețe veșnică și forță mitică inegalabilă,355 sau James Dean, simbolul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că Trupul Domnului e alcătuit din recunoștința celor care se roagă Lui pentru întreaga lume - buni și răi, lași și curajoși, victime și chiar călăi. Am descoperit că Biserica este în primul rând nevăzută, fiind stâlpul și temelia unei etici sacrificiale. Am înțeles că sursa demnității este libertatea cuvântului. Cei care îndrăzniseră să protesteze împotriva cultului personalității arătaseră temeritate în fața morții. Jertfa celor puțini așadar este ceea ce, în chip nevăzut, le dă celor mulți sensul supraviețuirii. „Vom muri și vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exemplar al umanității. De aceea mi se părea important ca dialogul cu veteranii dreptei interbelice - strânși la monumentul Calvarului Aiudului - să fie legat de plânsul din pustie al Sf. Siluan Atonitul. Înțelegi mai greu rolul matematicilor după ce ai descoperit etica sacrificială din Filocalii și Sinaxare. Fiind atașat de pravilă, tolerezi foarte greu nuanțele oricărei medieri hermeneutice sau complexitatea peisagistică a modernității. Când un monah ca părintele Sofian Boghiu de la Antim decide să vorbească cetății despre lucrarea isihiei, este imposibil ca rugul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spațiul, soarele, focul, luna, aerul, apa și pământul), (2) microcosmosul (adhibhüta) viețuitoarelor și în primul rând al omului, alcătuit din trup și sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului și (3) realitatea sacrificială (adhiyajña), mezocosmosul care mediază între macroși microcosmos, creînd armonia și stabilitatea întregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectuează (nota 87). 22 Cartea a șaptea numită Yoga cunoașterii și a înțelegerii Filosofia indiană în texte, antol. cit., p. 67
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii ficși”), nu lipsește G. Bacovia, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
actelor lor. Că aceste "accidente", comparabile între ele prin căderea ca un trăznet, implacabilă și de necontrolat, sînt, în subiacent, semne ale unei latente predestinări, se va înțelege treptat. Ele anunță însă o revelație, o deșteptare în lumina unei întîmplări sacrificiale care, în ambele cazuri, i-a avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți aceasta este intrarea pe care și-o fac în roman Apostol Bologa și Puiu Faranga. Primul apare drept exponent temporar, dar probant, al unui sistem la ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
melodramatic și reacțiuni ale protagoniștilor considerate triviale. Să nu lăsăm, totuși, deoparte, amănuntul că expresia disprețuitoare este a lui Ștefan Gheorghidiu, un personaj în situația vulnerabilă a bărbatului care se crede înșelat. Evident rămîne faptul că schema legată de iubirea sacrificială, secretul atotdistrugător, abandonul în defavoarea sinelui apare tulburător în ambele romane. Chiar Ela, fără să fie ea prototipul, trece la rîndu-i printr-o asemenea situație, de vreme ce alege să renunțe la justificarea absenței incriminatoare, care declanșează scena despărțirii dintîi. Că modelul a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre parafraza mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine a castelelor în lună, promisă doar lui. A "construi în lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exprimă compătimirea pentru pierderea suferită de Ioanide. În ordinea evenimentelor, aceasta trădează măcar o dată ironia traseului: coincidența, fatalitatea, "conspirația detaliilor". Proiectat de Ioanide, fostul cavou al familiei Hagienuș devine la propriu mormîntul Picăi. Simetric, "biserica lui Ioanide" impune acceptarea paradigmei sacrificiale: "severă, este pentru mine un fel de Curte -de -Argeș în care am zidit umbra a doi copii. Sînt un Meșter Manole dublu". Aparent empatică, însemnînd a te pune în locul, a suferi cu cel aflat în durere, Bietul Ioanide răscumpără
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
anticipare, o semnificație pentru suferințele celor care vor trece mâine prin încercări asemănătoare. Răspunsurile biblice la distrugerea Primului Templu în 586 î. Hr., care a urmat nimicirii regatului lui Iuda, nu sunt numai teologice. Ele sunt și politice. Odată cu dispariția cultului sacrificial și pierderea unității naționale care rezultă din această distrugere, poporul evreu trebuia să-și regândească relația cu Dumnezeu. Înțelegând enormitatea dezastrului și a tribulațiilor pe care acesta le provocase, autorii biblici se tem și de efectul lui coroziv asupra identității
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un sens, de datoria memoriei. Era prin ea însăși un ordin integrat în agenda practicantului, inseparabil de studiul Torei, impus evreului în exil mai ales după distrugerea celui de-al Doilea Templu, studiu care preia într-un fel ștafeta cultului sacrificial întrerupt. Această gestionare foarte particulară a amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
împotrivire, așa cum făcuse Isaac 11. Această scriere a suferinței este legitimă și unește comunitatea. În zorii războaielor religioase, ea va căpăta la protestanți o funcție comparabilă. Martiriul va servi la încadrarea noii Biserici reformate și la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mare fusese ars de viu într-o sinagogă incendiată de germani, își exprimă durerea în termenii sacrificiului adus lui Dumnezeu: "Este un dor de la Dumnezeu că am putut să ofer un sacrificiu personal"6. Suferința ar fi astfel un proces sacrificial continuu, un act de evlavie religioasă început cu sacrificiul lui Isaac, care înalță sfințenia lui Dumnezeu și-l răscumpără pe om. Ea ar fi un fel de "bunătate ascunsă"mmmm a lui Dumnezeu, pe care rugăciunea și studiul Torei o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
greacă și în diverse limbi europene, pentru redarea ebraicului ola, care în Leviticeeeee desemnează un anumit tip de ofrandă adusă lui Dumnezeu, în general un animal "ars în întregime". În franceză și italiană, "holocaust" își păstrase până foarte târziu sensul "sacrificial" și nu apărea decât în aceste contexte religioase. În engleză, în schimb, cuvântul cunoscuse o evoluție deosebită în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1833, Oxford English Dictionary dădea următoarea definiție: "distrugere completă, mare omor sau mare masacru". Atunci când este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
termeni precum "catastrofa evreiască", "marea catastrofă", "Soluția finală"). Începând din 1960, cuvântul este introdus în Statele Unite prin intermediul presei evreiești americane cu mare difuzare. Scriitorii evrei îl folosesc și în dezbateri și conferințe, înainte să fie adoptat de presa generalistă. Nuanța sacrificială atașată cuvântului nu a fost, cu siguranță, străină de popularizarea lui dincolo de Atlantic, chiar dacă unii susțin că anglofonii nu vedeau în el nimic mai mult decât distrugerea asociată cu războiul și focul. Dar a-i considera martiri pe evreii exterminați
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar inconștientă, a evenimentului făcea mai acceptabil masacrul, plasându-l în linia dreaptă a lanțului dezastrelor care-i loviseră pe evrei? Elie Wiesel a revendicat ulterior paternitatea cuvântului în sensul admis astăzi și golit, pentru majoritatea utilizatorilor, de orice conotație sacrificială. Fapt este că acest scriitor a jucat un rol important în propagarea lui. Și că el îi cunoștea, bineînțeles, foarte bine rădăcinile biblice. Cum însuși explică, la el utilizarea acestui termen derivă din comparația pe care o stabilise între sacrificiul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și cofondator al revistei Yad Vashem Studies, contribuie la impunerea cuvântului englez Holocaust ca traducere oficială a ebraicului Shoah în dezbaterea parlamentară din 1953 despre proiectul de lege dedicat comemorării Shoah-ului și a Eroilor și sarcinile atribuite Yad Vashem-ului. Dimensiunea "sacrificială" rămăsese totuși străină versiunii laice susținute de ministru. Proiectul de lege stabilea o legătură indestructibilă între genocid, statul Israel și Ierusalim. Numele ebraic al locului consacrat acestei comemorări este preluat din Isaiahhhhh. În discursul său, Dinur retrasează istoria persecuției și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lumea anglo-saxonă. În America de Nord el se regăsește peste tot, în nume de catedre universitare, titluri de cărți, desemnări ale raioanelor de librărie (Holocaust Studies), fără a uita celebrul United States Holocaust Museum din Washington. În engleză, cum am văzut, conotația "sacrificială" a termenului dispăruse complet. Or, nu era pe deplin cazul francezei, unde această reminiscență nu putea să nu stingherească. Dar impactul considerabil, în Franța și în alte țări, al filmului lui Claude Lanzmann a fost cel care a impus în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numită "Mama zeilor" (§51); ea naște șaptezeci de fii divini. Cu excepția lui Baal, toți zeii descind din prima pereche, El-Așerat. Și totuși, în ciuda epitetelor care-1 reprezintă ca pe un zeu puternic, adevărat "Domn al Pământului", în ciuda faptului că pe listele sacrificiale numele său este întotdeauna menționat în frunte, El apare în mituri ca fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț, în fine, cele două soții, Așerat și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în același mod, se poate concepe că regele, despre care se știe că juca un rol important în cult, îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]