208 matches
-
cristelniță. Misionarul sus-amintit menționează că biserica avea în proprietate o casă cu pivniță și cinci vii. În afară de aceasta, se mai afla în afara orașului o altă biserică de zid, închinată sfântului Petru; aceasta fusese ruinată din vechime și se slujea în sacristie. Comunitatea catolică din Baia era formată la acea dată din 44 de case cu 215 credincioși și era păstorită de preotul Gheorghe Gross. Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), a vizitat și el
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
26 august 1671 la un chestionar al Congregației De Propaganda Fide, intitulat "Despre misiunea din Moldova" că ""la Baia, biserica principală care este în mijlocul orașului, este de piatră, alta de cărămidă a fost arsă de tătari și a rămas doar sacristia care e de piatră și s-a făcut o capelă și se slujește a doua zi de Paște, la Sf. Marcu și de rogațiuni"". Comunitatea catolică din Baia s-a redus tot mai mult, iar misionarul Giovanni Ausilia scria într-
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
decorative ale lui Zurbarán. Nu numai că s-au păstrat în întregime toate pânzele, dar ele au rămas în același loc. Prin urmare, ele pot fi admirate în același interior și context arhitectural pentru care au fost create. Scenele din sacristie îi prezintă pe frații ieronimiți. Printre ei se află și "Fra" Gonzalo de Illescas, episcop de Cordoba, unul dintre cei mai străluciți învățați spanioli ai secolului al XV-lea. Termenul de "las bodegones", desnează în pictura spaniolă tablouri care reprezintă
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
30 iulie 1585 Christian Schesaeus a murit bolnav de ciumă. Osemintele sale au fost depuse în incinta Bisericii "Sfântă Margareta" din Mediaș. Cu ocazia restaurării monumentului, în pereții corului au fost încastrate cele opt pietre funerare păstrate până atunci în sacristie. Prima din stânga este piatră funerară a lui Christian Schesaeus. Lespedea are o formă dreptunghiulara cu o bordura înaltă pe care există o inscripție în limba latină. În interior, câmpul central este mărginit de un decor renascentist din frunze acant răsucite
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
fabrică, rămâneau până seara târziu să lucreze la construirea bisericii și a casei parohiale. În anul 1993 s-a început ridicarea turnului, lucrare terminată în 1995. După câțiva ani de muncă s-a reușit construirea unei biserici cu turn și sacristie, precum și a casei parohiale cu garaj. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 10 noiembrie 1996 de către episcopul Petru Gherghel, în prezența a peste 30 de preoți și diaconi și a unui număr mare de credincioși din Pașcani și
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost terminat în preajma anului 1481. În interiorul capelei se păstrează cele mai însemnate fresce ale bisericii. Capela poartă numele lui Gregorius Schleunig, care a fost pleban al orașului între 1450-1481. Tocul ușii sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, și realizat de către un meșter german. Altarul neogotic, operă a meșterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziția Mondială din 1873, care
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
cealalaltă mână are un steag pe al cărui corp este aplicată o cruce de culoare roșie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită. În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală și sacristia și-au păstrat stilul gotic. Bolțile în stil gotic au fost distruse și înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică. În biserică se află trei altare de dată relativ recentă
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
adus o adevărată inovație tehnică, armătura metalică, tehnică de construcție foarte avansată în epocă, întrucât nu a fost redescoperită decât în secolul al XX-lea. La origine, o mică clădire anexă fusese ridicată în apropierea absidei. Nivelul inferior servea de sacristie, în timp ce încăperea situată la nivelul capelei de sus primea actele și pecețile regale. Această anexă a dispărut în 1777, în perioada reconstrucției curții celei mari. Pe vârful acoperișului se găsește o statuie a Sfântului Arhanghel Mihail. Capela de jos, dedicată
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
de Parohia "Sf. Dumitru", și în cele din urmă biserică misionară dependentă de Mitropolia din Iași (1951-1956). Începând din anul 1957 ea a devenit biserică parohială. În 1957 au fost efectuate o serie de restaurări, cu această ocazie fiind demolată sacristia construită de catolici. Lucrările de restaurare și conservare din anii 1982-1989 au avut ca scop readucerea bisericii la forma inițială, fiind demolat un fronton în stil baroc amplasat pe acoperișul bisericii, deasupra intrării. Lipsită de pictură până atunci, biserica a
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
altarele laterale și picturile, consacrarea altarului fiind fixată pentru 9 mai 2010. Totuși, în dimineața zilei de duminică, 21 martie 2010, înainte de a celebra liturghia în limba polonă din biserica din Suceava, părintelui Babiaș i s-a făcut rău în sacristie și a făcut stop cardio-respirator, murind la ora 8.30, după ce s-a încercat zadarnic resuscitarea sa. Prin decretul episcopal nr. 712 din 1 mai 2010, pr. Iosif Doboș (paroh emerit de Rădăuți) a fost numit ca paroh de Suceava
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
ajuns să goliți până la fund visteria împăratului și să-i prădați pe toți, de la mic la mare, voi ați întins mâinile spre averea bisericilor și, ceea ce e și mai rău, spre sfințenia lor, smulgând plăcile de argint din altare, spărgând sacristiile, însușindu-vă icoane, cruci și relicve, pentru ca Biserica greacă să refuze să se întoarcă la tronul apostolic, văzând numai sălbăticii și fapte diavolești din partea latinilor, și să fie în drept să aibă, față de aceștia, o atitudine plină de dezgust, ca
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în prima perioadă se observă schimbări fonetice specifice limbii maghiare, de exemplu [s] intervocalic > [ʒ] ("basalicum" > "bazsalikom" „busuioc”, "musica" > "muzsika"), [s] în altă poziție > [ʃ] ("aprilis" > "április", "sacristia" > "sekrestye"), [g] + [e] sau [i] > [ɟ] ("angelus" > "angyal" „înger”, "gingiber" > "gyömbér" „ghimbir”). La împrumuturile din secolul al XVI-lea și ulterioare se simte pronunțarea așa-zis clasicizantă a latinei, inițiată de Erasmus din Rotterdam, adică în loc de , și se aude [z
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
au ajuns în raza de acțiune a muschetelor lor. În acest moment, liniștea a fost ruptă cu strigăte de "„¡Viva Santa Anna!”" și de sunetul goarnelor. Texanii s-au trezit. Majoritatea necombatanților s-au strâns și s-au refugiat în sacristia bisericii. Travis a sărit la post strigând: „Haideți, băieți, mexicanii vin peste noi; să le dăm!” și, spre un grup de Tejanos, ""¡No rendirse, muchachos!"" („Nu vă predați, băieți!”). În momentele inițiale ale asaltului, mexicanii erau în dezavantaj. Formația pe
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
praf de pușcă, dar a fost omorât de un glonte de muschetă cu torța la doar câțiva centimetri de pulbere. Dacă ar fi reușit, explozia ar fi distrus biserica și ar fi ucis femeile și copiii ce se ascundeau în sacristie. Când soldații se apropiau de sacristie, unul dintre fiii texanului Anthony Wolf s-a ridicat să-și tragă o pătură peste umeri. Pq întuneric, soldații mexicani l-au confundat cu un adult și l-au omorât. Ultimul texan care a
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
omorât de un glonte de muschetă cu torța la doar câțiva centimetri de pulbere. Dacă ar fi reușit, explozia ar fi distrus biserica și ar fi ucis femeile și copiii ce se ascundeau în sacristie. Când soldații se apropiau de sacristie, unul dintre fiii texanului Anthony Wolf s-a ridicat să-și tragă o pătură peste umeri. Pq întuneric, soldații mexicani l-au confundat cu un adult și l-au omorât. Ultimul texan care a murit în luptă a fost probabil
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
Ultimul texan care a murit în luptă a fost probabil Jacob Walker, care a încercat să se ascundă după Susannah Dickinson și a fost înjunghiat cu baionetele în fața femeilor. Un alt texan, Brigido Guerrero, s-a refugiat și el în sacristie. Guerrero, dezertor din armata mexicană din decembrie 1835, a fost cruțat după ce i-a convins pe soldați că a fost luat prizonier de texani. Pâna la 6:30 a.m. bătălia de la Alamo se terminase. Soldații mexicani au inspectat fiecare cadavru
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
Petru Gherghel de Iași a participat la liturghia în biserica din Hârlău și s-a întâlnit cu credincioșii filialei. Biserica a fost consolidată și renovată în perioada iunie-iulie 2010 cu fonduri de la un donator din Germania. S-a construit o sacristie, s-au consolidat pereții exteriori, care au fost izolați termic cu polistiren, s-a modificat forma turlei (inițial era octogonală, în prezent este pătrată), s-a înlocuit învelitoarea de tablă de pe acoperișul bisericii și al turlei și s-a montat
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
era construită și prima linie de metrou a Londrei. Zona urbanizată a continuat să crească rapid, întinzându-se înspre Islington, Paddington, Belgravia, Holborn, Finsbury, Soreditch, Southwark și Lambeth. Pe la mijlocul secolului, sistemul de administrare locală învechit, care consta în parohii și sacristii deja antice, se lupta să țină pasul cu creșterea rapidă a numărului de locuitori. În 1885 a fost creat Metropolitan Board of Works (MBW) ca instrument de administrare care să îi asigure Londrei infrastructura adecvată dezvoltării. Una din primele sale
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
frânt. În anul 1625, ferestrele naveiau fost tranformate în formă rectangulară, au fost ridicate portalurile laterale ce au arhivolte în arc frânt și s-au construit contraforții care sprijină pereții bisericii. Într-o cu totul altă etapă s-a alipit sacristia pe latura nordică a corului, pentru ca în anul 1838 să fie adăugat portalul nordic cu portic. Fortificația este construită din piatră de râu și de carieră, înaltă de 6 metri și este prevăzută cu două rânduri de metereze. De asemenea
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
biserică, el este împodobit cu o pictură ale cărei influențe vin din Renania sau are caracteristici flamande. Sala bisericii este lungă și îngustă și a fost prevăzută cu un tavan plat. Pe peretele nordic al corului se face intrarea în sacristie, corul fiind boltit cu nervuri datate în prima perioadă de existență a edificiului. Consolele sculptate ale corului cu măști, viță de vie și figuri fantastice sunt susținute de un șir de colonete alipite pereților corului. Odinioară biserica a fost pictată
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
consolă din bârne de lemn. Celălalt turn este ridicat deasupra corului fiind mai scund și cu aspect mai greoi. Cele două turnuri comunică prin intermediul podului bisericii. În secolul al XVI-lea de peretele nordic al corului s-a alipit o sacristie, care în secolul al XVIII-lea a fost boltită în stil baroc. Corul a fost pictat de trei ori înainte de Reforma religioasă iar la degajarea din 1911 nu a fost recuperată nicio scenă completă. Decorul spațiului este întregit de un
Biserica fortificată din Dealu Frumos () [Corola-website/Science/326438_a_327767]
-
ramânând nemodificată. Prima atestare documentară este în anul 1349. În a doua jumătate a secolului al XV-lea și în prima jumătate a secolului al XVI-lea biserica a fost transformată în stil gotic. Pe locul absidei nordice se ridică sacristia. Absida de sud se desparte printr-un zid de restul bisericii, absida fiind transformată astfel în trezorerie. În ea s-a păstrat renumitul "Tezaur de la Cisnădie", care din anul 1915 se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu. După atacul turcesc
Biserica fortificată din Cisnădie () [Corola-website/Science/326479_a_327808]
-
sub codul LMI: . Biserica Reformată-Calvină (inițial romano-catolică, cu hramul „Sf. Petru”) a fost construită după anul 1241 de către episcopul Petrus, în stil romanic. Din construcția romanică originală s-au mai păstrat numai portalurile de sud și de vest, precum și portalul sacristiei. Decorațiunile interioare din lemn sunt opera lui János Asztalos din Gilău (1699). Cele 120 casete din lemn de pe tavan și de pe amvon au fost realizate de maestrul sas clujean Lorenz Umling cel Bătrân (1765-1767). Clopotnița de lemn este din 1760
Biserica reformată din Viștea () [Corola-website/Science/323239_a_324568]
-
care se țineau și în vacanțe. Sătenii din Bucșoaia au dotat capela cu un altar din lemn cu o icoană a Sfintei Fecioare Maria, cu câteva scaune și o masă, acesta fiind singurul său mobilier. Anticamera a fost amenajată ca sacristie. Profesorul îndeplinea și funcția de paracliser. Viața comunității germane a continuat să se desfășoare fără evenimente până în 1864, când Julian Kalita, fiul lui Karl Kalita, a refuzat să-și mai onoreze obligațiile asumate și a declarat falimentul turnătoriei. Profesorul german
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
o avea către municipalitate. Materialul rezultat din demolare urma să fie folosit pentru construirea unei noi biserici evanghelice, iar altarul, amvonul și băncile din Biserica Arcadelor au fost depozitate în Biserica evanghelică "Sf. Maria", crucifixul de argint fiind așezat în sacristie. De asemenea, în schimbul vechii "biserici a arcadelor" din Piața Mică, demolată în anul 1851, magistratul orașului a oferit comunității evanghelice un teren de o sută de stânjeni pentru construirea unei noi biserici. Acest teren era situat între casa brutarului Anton
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]