206 matches
-
al progresului în toate celelalte domenii, "activitatea estetică" reprezintă un "element de stabilitate, de moralitate, de conservare de armonie socială"492. Modelul francez este numaidecât invocat, dar vorbitorul îi precizează și contururile, în sensul limitării unui panestetism care invadează domeniul sacrosanct al moralei. Francezii sunt atât de departe pe această cale, că au crezut că estetica ar putea, la rigoare, să înlocuiască morala și religia. Aceasta este o eroare și estetica nu este decât complementul moralei și nu morala în întregul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nici pe stradă, motiv pentru care venea cu trăsura, care, la rândul ei, musai trebuia acoperită. Cerința aceasta 24 poate foarte bine sugera pretenția de intangibilitate a celui ce intră în rolul de prelector, separația sa față de "restul muritorilor", prestigiul sacrosanct, de mare oficiator; prelecțiunea începea la "două fix" și se încheia "just la trei ore fără cinci minu-te"; punctualitate de tip nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui "gentlemen's
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dezbatere, pentru a conchide, în spiritul cel mai liberal-raționalist cu putință: "Răutatea n-are sex. Nu există om, ci oameni: domeniul tuturor posibilităților, plămadă de vicii și calități". Atitudinea belicoasă a junelui amorez sfidează însă întreaga comunitate și legile ei sacrosancte, dezvăluind tuturor că "inițierea" a eșuat și că "boala", în loc să se vindece, s-a agravat în prezența lui Lulù. De acum încolo, și Ciprian și ceilalți vor face tot posibilul să-i despartă. Mai întâi intervine Diomo, care lucrează pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teritorială cu simțirea românească drept consecință a angajării sale în slujba străinilor: „Și așea s-au plătitŭ lui Mihai vodă slujbele ce-au făcutŭ némților” (p. 56). Dimitrie Cantemir (1673-1723) Originea limbilor D. Cantemir distinge între tradiția profană și cea sacrosanctă a Babilonului privind originea limbilor (Metafizica, 1928, p. 181), respingând o sever pe prima, care susține că „fiecare națiune și-a compus limba proprie cu meșteșug”, oamenii hotărând „prin buna înțelegere ca un lucru așa, altul așa să se numească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apa vieții. Dar Thot, demiurgul și cel a toate știutor, era considerat și autorul Cărții Magiei (42 de tomuri), cu toată știința lumii, cu toate disciplinele, de la istorie și magie, la astronomie, drept și medicină. Se crede că misterioasele papirusuri sacrosancte erau tăinuite și numai de el știute în litera lor, căci el le scrisese. Thot știa formulele și produsele vindecării tuturor bolilor. Căutarea scrierilor sale secrete a creat numeroase legende. El era deținătorul celor două principii divine superioare: personificarea cuvântului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să-și mențină și să-și legitimeze pozițiile de putere" (dar există întotdeauna contratendințe). Wonder Woman este o astfel de contratendință, criticând "naționalismul elaborat pe seama femeilor", repunând în discuție categoriile de "femeie" și de "american", care corespund unor sfere distincte, sacrosancte. Prin Wonder Woman, Marston construiește puterea femeii din narative particulare ale naționalității, dar o face voalat, neamestecând sferele public/națiune/masculin și privat/sexualitate/feminin.792 Pe de altă parte, Wonder Woman deschide seria super-eroinelor erotizate (unele chiar pornografic), dar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Oh, Doamne! Oh, Doamne! Oh, Doamne! se gândea ea, forțându-se să tragă aer în piept puțin câte puțin. Nu se poate! Se poate? O privire rapidă în superba vitrină a magazinului confirmă că era adevărat. Tocmai intraseră în sălile sacrosancte ale Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului de-a urca scările, deci ce mai povestește astăzi domnul profesor al meu? A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
n-a ajutat neutralitatea garantată, nimic nu va ajuta independența recunoscută dacă pericole într-adevăr există. Sau e organul guvernului atât de naiv să crează că, prin admiterea la drepturi civile a o jumătate milion de vagabonzi, teritorul României devine sacrosanct și, dacă nu s-ar putea mănține un stat apărat de badea Toader, se va putea mănține unul trădat din capul locului de Ițic și de Leiba? Așadar - cu sau fără evrei - pericolele internaționale există și soluțiunea largă a cestiunii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere". Încălcarea acestei reguli conduce la sofismele de confruntare, care constau în manifestări precum: "interzicerea prezentării unor puncte de vedere; declararea unor puncte de vedere ca fiind sacrosancte; punerea sub presiune a celeilalte părți, prin apelul la sentimentul de compasiune sau proferarea de amenințări; atacarea personală a celeilalte părți prin descrierea acesteia ca stupidă, urâtă etc.; aruncarea de suspiciuni asupra motivelor; sublinierea unei contradicții între ideile și acțiunile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ardelenilor a constituit embrionul identitar al apartenenței etnice. Grigore Ureche, inițiatorul tradiției cronografiei moldovenești în limba română, a exprimat fără echivoc în Létopisețul țărâi Moldovei (1955) [1642-1647?] originea latină comună a tuturor românilor într-o propoziție ce avea să ajungă sacrosanctă în conștiința națională: "Rumânii, câți să află lăcuitori la Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane la nord de Dunăre, care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre romani și români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exclusiv masculini: Patria este un obiect moral prin care înțelegem "instituțiunile țării, drepturile ei publice, datinile ei, religia ei, limba ei, bărbații ei eminenți și devotați, istorie ei" (ibidem, subl. n.). Aceasta este formula concisă a patriotismului androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cărei ființă etnică era amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor cărora le este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fac pe aceștia să se identifice din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
absorbția migratorilor), concluzia autorilor este că "povestea formării neamului lor [a românilor], rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lipsa de pudoare încununa regiunile friguroase, înălțimile înghețate ale eruditului nostru și, de astă dată ierte-ne lectorul că nu ne putem reținea indignarea, d-sa a săvârșit o crimă. Da, a comis un spergiur contra științei, violând cele mai sacrosancte tezaure ale clasicismului, conrupând adevăratul lor sens. {EminescuOpXII 31} Ce susține și ce combate Marcu Aureliu în cartea 1 a confesiunilor sale? Laudă pe profesorii casei sale, mulțămește strămoșului său că nu l-a lăsat să frecventeze școalele publice, pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
căreia i-a adresat și care a fost capabilă a suporta asemenea epitete? Nu știe prezidentul Consiliului că, pe cât timp acești oameni formează majoritatea Camerei, ei sunt neresponsabili, că nici un judecător de instrucție nu i-ar putea scoate din menajeria sacrosanctă? Nu știe ministrul prezident că cel dendîi mijloc de a-i trage la răspundere este disoluțiunea și alegerile nouă? După cât se vede însă hoții buni de pușcărie și precupeții intereselor publice buni de carantină vor continua a face legi și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
admitem teza, transeat major cum ziceau logicienii. Dar din această teză generală urmează oare că trebuie să respectăm ceea ce este absolut irespectabil? Că elucubrațiunile celor patru clase primare și ale cursului de violoncel cari redijează "Romînul" trebuiesc luate ca lucruri sacrosancte sau serioase? Constatăm mai nainte de toate că nimeni n-a tăgăduit că redactorul "Romînului" are numai patru clase ca învățătură și că nici d. C. A. Rosetti, vechiul redactor, n-a avut mai mult. Nițică franțuzească învățată de la vrun
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
divină și Înfățișarea terestră. În bună măsură, tocmai datorită acestei configurări duale a imaginii personalității lor, suveranii austrieci vor reuși să cucerească În mod durabil simpatia românilor ardeleni, În pofida dezamăgirilor resimțite uneori de liderii lor politici. Ei sunt concomitent ființe sacrosancte, inspirate de grația divină, și indivizi care au coborât printre românii ardeleni, cunoscându-le problemele și suferințele. Și, adeseori, scăderile pe care le manifestă latura terestră și pragmatică a personalității lor sunt compensate de farmecul și infailibilitatea Întruchipării imperiale. Pentru
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de gândire, este adesea determinată de anumite principii, de deprinderi mintale mai mult sau mai puțin inconștiente; că adoptarea ideilor este influențată de receptivitatea oamenilor la diferite feluri de patos metafizic ; și că adesea ideile nu sunt decât cuvinte-cheie, formulări 'Sacrosancte care se impun a fi studiate semantic. Leo Spitzer, care n-a fost de acord cu multe particularități ale "istoriei ideilor" lui Lovejoy, a dat ei însuși exemple excelente de combinare a istoriei intelectuale și a semanticii în studii care
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
menu de operatori imaginativi (descompuneri, recompuneri, transformări, substituiri etc.), care să asigure aptitudinea creativ-imaginativă a fiecărui individ uman. Demersul științific, bazat pe observarea directă sau prin instrumente a realității și prin prelucrarea strict raționala a datelor astfel obținute, reprezintă metoda sacrosanctă, universal admisă, a științei contemporane pentru investigarea realității. El domină între aga știință (proprio sensu) până astăzi și este integrat în viziunea monist-materialistă a lumii. Știința modernă se bazează, astfel, pe ideea fiabilității absolute a demersului rațional și a receptorilor
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]