460 matches
-
lectură o carte, care te va plimba pe tărâmurile medievale ale Moldovei. Apărut în 2013, la Editura Vicovia, romanul „Teofana” al lui Ion Lupu îți va deschide un univers ficțional, care te va vrăji. Naratorul omniscient, extradiegetic, istorisește în stil sadovenian, despre o lume al cărei mod de viață (cutume, îndeletniciri, mijloace de transport) a apus de mult, dar care fascinează prin atemporalitatea sentimentelor umane zugrăvite. După un incipit ab ovo, naratorul fixează coordonatele spațio-temporale ale diegezei, istorisind că în jurul anului
FASCINAŢIA UNUI CRONOTOP MEDIEVAL de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343418_a_344747]
-
element simbolic, ca gest reprezentativ pentru elementara cinstire datorată de statul pe care jertfitorii îl serveau; în timp ce toate celelalte state beligerante dovedesc contrariul. Cartea, împreună cu mesajul ei, a ajuns și pe masa de lectură (aceeași cu masa creatorului de anvergură sadoveniană) a generalului Radu Theodoru, cunoscut militant, prin creație, pentru demnitatea națională și adevărul istoric. Imediat între cei doi bravi români aflați de-o parte și de alta a Prutului s-a înfiripat o firească relație de complementaritate cultural-patriotică. Nonagenarul general
TROIŢA-MEMORIAL DE LA M-REA COMANA (SAU RĂSPUNSUL GENERALULUI RADU THEODORU LA STRIGĂTUL ÎN PUSTIU AL LUI VASILE ŞOIMARU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344092_a_345421]
-
iubirii și cea a libertății sunt mai presus decât orice “virtute” malefică - întocmai cum, artistic și etic, ne convinge autorul romanului. Și că, făcând o analogie cu ce s-a afirmat în legatură cu aceast gen de disjungere în opera sadoveniană, cred sincer că în romanul Tema pentru acasa “totul se infirmă, totul se confirmă”. Sau, recurgând la o speculație inspirată de literatura patristică, romanul Tema pentru acasa e, întreg, istorie și, întreg, literatură. Desigur, cititorul care îndrăznește aici a găsit
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
roman remarcabil al lui Gabriel Chiriac despre vremea lui Vasile Lupu, „Fanar” al lui Horia Stancu și textele de o factură mai specială ale lui Ștefan Agopian, „Tobil, Tache de catifea și Sam”. În rest, multele romane scrise în „cheie” sadoveniană sunt măcinate, pe dinlăuntru, de tezism și stângăcii evidente de construcție narativă. În acest context, apariția unui roman precum „Sarcofagul dragostei” al lui Paul Leibovici nu e doar o plăcută surpriză, cum se spune, ci un semn că specia își
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
alte chipuri de oameni, care făuresc prezentul Ruginoasei și vor fi, în viitor, istoria vie a ei, marii anonimi ai vieții, care, cu brațele lor și cu credința au ajutat la ridicarea bisericii. Răzbat din filele acestei cărți puternice accente sadoveniene de ”Hanul Ancuței” sau de ”Creanga de aur”, cu arome arhaic-moldovenești, cu incantații dulci ca graiul și accentul vorbirii acestor oameni...: Cu vocea-i monotonă, fără să privească spre mine, a risipit din nou tăcerea ce începuse să ne împresoare
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
Comoara blestemată este o sinteză condensată a unei splendori baroce a imaginației, în care mai descoperim originalitatea fantezismului alegoric și livresc. Structurat în treisprezece capitole, având titluri incitante ce amintesc de prozatoarea italiană Matilde Serao, dar și de unele povestiri sadoveniene care recompun istoria, romanul acesta are, practic, două corpuri distincte. Primul este narațiunea ce se desfășoară în trecutul istoric, având la bază legenda ce se întinde din Ținutul Severinelor și până în Ținutul Vâlcelelor, trecând prin Ținutul Gorjiilor. A doua parte
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
și mintea femeilor. Neprețuita comoară ajunsese să fie dusă pe mai mulți măgari, buni de povară, dar comportamentul uluitor al unei femei îl determină să dea foc acestei încărcături. Motivul îl veți găsi în Muzeul de imagini sau în romanul sadovenian. În partea a doua a eseului, Homo diabolicus, C. D. analizează și privește din toate unghiurile posibile și imposibile celebrul roman al lui Mihail Afanasievici Bulgakov, Maestrul și Margareta, acesta fiind rezultatul proiecțiilor intertextuale pe două capodopere ale omenirii: Biblia
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
românească, după cum îi plece Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioan să-I numească pe profesorii de limbă și literatură română. Îndelungata și de success carieră didactică și-a încununat-o cu publicarea tezei de doctorat, cu titlul: “Locuțiuni verbale în romanul istoric sadovenian - o abordare gramaticală, stilistică și poetică”. Preocupată fiind de cercetarea filolologică, și cea istorică, de literatura română veche și de texte religioase, Doamna Profesoară Luminița Cornea a editat și a reeditat volume și scrieri ale unor vrednici preoți și ierarhi
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
Un alt capitol se referă la „Teorii literare despre arta scrisului la Sadoveanu în povestirea în ramă „Iapa lui Vodă”, prima povestire din Hanu Ancuței”. În această adevărată capodoperă narativă, „Hanu Ancuței”, se regăsesc aproape toate elementele din celelalte povestiri sadoveniene: lumea țărănească, natura, idilicul, legenda, oralitatea. Nicolae Manolescu scria în legătură cu această scriere: „Niciodată arta povestirii n-a fost mai rafinată în simplitatea ei”. Întâlnirile de la Hanu Ancuței au fost asemănate cu cele din O mie și una de nopți. Permanent
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
intervine vocea auctorială, prin fraze de genul: „Trebuie să știți dumneavoastră...” Hanul unifică trei timpuri diferite, al autorului, al povestitorilor și al faptelor povestite. Autoarea vine în continuare cu referințe critice ale principalilor critici și istorici literari, privitor la povestirea sadoveniană: Nicolae Manolescu, Tudor Vianu, Constantin Ciopraga, George Călinescu, Nicolae Iorga. Povestirile de la Han, spune autoarea, „vin să prelungească sub o formă adaptată împrejurărilor noi lumea mitului, basmului și legendei. Iapa lui Vodă a scris-o Mihail Sadoveanu încă din 1921
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
rememorare liberă a unei umanități proiectate în mit.” O altă oservație pertinentă a autoarei: „Personajele lui Sadoveanu au în sânge patima istorisirii, a spovedaniei. Condiția lor este mărturisirea într-un limbaj magic și de o melancolie intraductibilă. Un personaj autentic sadovenian este, înainte de toate, un povestitor. Pentru existența sa, voluptatea rostirii este una din voluptățile rare ale vieții. Minciuna, adică literatura, este aceea care îi salvează de o viață primejduită, mediocră, oferindu-le șansa de a supraviețui. Mântuirea lor este povestea
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
din “Aida” lui G. Verdi, la întoarcerea triumfală a lui Radames, ori din sacralitatea unei zile importante din calendar. Nanismului funciar al vremii înfățișate în roman îi contrapunctează măreția feerică a Naturii (“vindecătoare de nevroze” - Al. Macedonski) în panorame construite sadovenian, cu un extraordinar simț al amănuntului pitoresc, propriu ochiului avizat, ori pur și simplu fermecat de frumusețe. Grigore Gociu este, vocațional, un om al spațiului paradisiac românesc, un copil “zolist” al naturii în care s-a născut și care i-
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
-i are în vedere oacheșul mecena atunci cînd ține Cotroceniul în interminabile firitiseli decorative? Sînt cîteva categorii care și-au verificat cu vîrf și-ndesat virtuțile obediente în dictatură. Cu plusul de rafinament cerut acum de vremurile nouă (în grafie sadoveniană, evident). - s-a bătut multă monedă pe "rezistența prin cultură"; asta vrînd să însemne, de fapt, cvasilașitatea categoriilor intelectuale, neînstare a se confrunta deschis cu dictatura; limitîndu-se la orgoliul de a produce valori paralele, de care, la drept vorbind, dictatura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate în construcție, punând la bază fascinația unei enigme - cea a longevității personajului central. Povestirea, din alte vremuri, care o elucidează, are coordonatele epice sadoveniene, cu un plus de senzualitate. Și Fecior de slugă se circumscrie unui motiv bogat ilustrat în proza românească, cel al parvenirii sociale. O inovație este urmărirea evoluției „feciorului de slugă”, Tănase Bojoc, în paralel cu aceea a fiului de boier
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
versuri Ioana Diaconescu, V. Filip, Haralambie Țugui, cu proză, D. R. Popescu, N. Breban, Ștefan Oprea, iar cu eseuri, Constantin Coroiu, Ion Bogdan Lefter ș.a.; cronici literare scriu Al. Dobrescu, Al. Călinescu, Mihai Iordache ș.a. Sunt susținute continuu rubricile „Eminesciana”, „Sadoveniana”, „Maioresciana”, aici fiind publicate contribuții semnate de Constantin Ciopraga, D. Vatamaniuc, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Ilie Dan, Virgil Cuțitaru ș.a. Gh. Bulgăr trimite Scrisori din Franța (10/1980), N. Cârlan aduce precizări legate de debutul lui N. Labiș, găzduit în
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
I-II, 1922-1924), Priveliști și reverii (1929), Astrale (1931), Muguri (1935), Peisagii și simfonii (1936), De prin secoli... (1936). Convingerea lui C., mărturisită în paginile intitulate Din viața scriitorilor, este că poezia sa oferă literaturii române replica lirică a prozei sadoveniene, motiv pentru care se consideră „unic” în ceea ce privește „savoarea graiului vechi” folosit în poeme. Sunt însă exerciții poetice modeste, elanului cu care se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
fond al tradiției românești, țărănească în esență, dar nu ignora afinitățile și chiar înrudirile spiritului popular autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism popular și de stilizări în linia cărților populare (Divanul persian), opera sadoveniană nu se apropie de b. decât prin proiecțiile, diversificate, date în imaginar memoriei Bizanțului. În epopeea Frații Jderi sunt încă vii ecourile anului tragic al căderii, 1453, dar și amintirea strălucirii imperiale și culturale, păstrată la Curtea marelui voievod Ștefan
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
doi rămân legați printr-o nezdruncinată prietenie, evocată de Sadoveanu în Anii de ucenicie și de B. într-o proză intitulată Visuri. Împreună au tradus din Turgheniev Povestiri vânătorești, plănuind și un roman satiric, Isprăvile părintelui Tărăboi; materia unor povestiri sadoveniene din Crâșma lui Moș Precu se trage din acest proiect. Constrâns să-și găsească o slujbă, B. vine în București, unde locuia mama sa. Începe să frecventeze Academia liberă de muzică și artă dramatică a poetului Th. M. Stoenescu. În
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă”, dar compresiunea lăuntrică îi silește, odată și odată, să-și spună păsul
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Nisa (1976, 1978, 1979), statueta „L’Aiglon d’Or” (1980). După război, colaborează mai ales la reviste pentru copii și tineret. Acestui public îi este destinată, cu precădere, mare parte a lucrărilor autoarei: Domnița Ruxandra (1969), roman istoric, în descendență sadoveniană, Aurora, mireasa soarelui (1969), basm cult, în care se resimte influența scrierilor lui Andersen, Mirela cu vocea de aur. Glorioșii (1981), cuprinzând povestiri variate tematic, cu personaje desprinse fie din realitatea înconjurătoare și proiectate într-o lume fabuloasă, fie din
BOGDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285790_a_287119]
-
tipologia personajelor, raporturile dintre tradiție și inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
visului (1973), Cruciș de săbii (1977), ce evocă personalitatea lui Dimitrie Cantemir, și povestirea Calea lupilor (1989), consacrată figurii spătarului Nicolae Milescu, folosesc un limbaj ușor arhaizat, alimentat de maniera stilistică prezentă în proza istorică tradițională, cu deosebire în narațiunile sadoveniene, a căror înrâurire este evidentă. SCRIERI: Povestiri, Chișinău, 1962; Semne bune anul are, Chișinău, 1965; La gura grădinilor, Chișinău, 1969; Spicul visului, pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1973; Cruciș de săbii, Chișinău, 1977; Piatra de temelie, Chișinău, 1980; Botezul, Chișinău, 1984
MADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
pentru Republica Moldova al săptămânalului „Literaturnaia gazeta” din Moscova. Debutează cu volumul de nuvele Revedere (1957), urmat de Firicel de iarbă verde (1959) și La Piatra Cucului (1963). Caracteristica scrisului lui M. din anii de început este evocarea istorică de sugestie sadoveniană, având în centru personalități precum mitropolitul Varlaam sau Ion Creangă. Începând cu 1963 prozatorul își modifică radical tematica, aplecându-se preponderent asupra figurilor de revoluționari bolșevici: Victoria Haei Lifșiț (1963), Eroica (1964), Zile de foc, de apă și de pământ
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
vehemente la Moscova și Berlin). Cartea care l-a consacrat este monografia Ioan Slavici (1965; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În 1976 îi apare lucrarea Lumea operei lui Sadoveanu (Premiul Asociației Scriitorilor din București), urmat de un dicționar intitulat Umanitatea sadoveniană de la A la Z (1977). Alte cărți adună contribuțiile publicistice ale criticului: Lecturi fidele (1979), Varietăți literare (1982), Concordanțe și controverse (1983) și Atitudini critice (1985). În manuscris a rămas un roman intitulat Arhipelagul Galapagos. Abordând o temă agreată în
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]