KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

pământ sfințit, țineau ibovnice și transformaseră altarul în armurerie. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo în seara asta? întrebă Shinshichi. Sătenii începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake și urlau că vor lupta până la moarte, după care, dintr-o dată, începuseră să parde casele și să le dea foc. În sfârșit, se regrupaseră și fugiseră cu armele, mâncărurile și tot ce găsiseră de valoare. Se părea că, făcând cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
stăpânului. — Cine-i acolo? Oprindu-și mătura, Hiyoshi privi în jur. — A, e vânzătorul de ace. Hiyoshi văzu în sfârșit că glasul se auzise de la spălătorul din colțul verandei casei principale. Distinse înăuntru chipul lui Kahei. — Dumneavoastră erați, stăpâne. Bând sake cu mesagerul, care ținea la băutură, Kahei întrecuse măsura. Acum, aproape trezit din beție, întrebă cu glas obosit: — Se-apropie zorile? Dispăru din fereastră, dechise obloanele de ploaie ale verandei și privi luna care pălea. — Cocoșul încă n-a cântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu avusese timp să se gândească la vârsta lui. Închise capacul oglinzii și-și chemă valetul, Amemiya Kageyu. — Kageyu, a plecat mesagerul? — Da, i-am dat drumul acum câtva timp. — Vor veni, probabil, nu crezi? — Cred că vor veni împreună. — Sake-ul e gata? — Da, domnule. Și am pregătit și de mâncare. Era o iarnă târzie, dar mugurii prunilor stăteau încă închiși. În anul acela fusese un ger amarnic, iar gheața groasă de pe iaz nu se topise nici măcar o zi. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Vă mulțumim că ați făcut atâta drum. — Nu avem cine știe ce, dar vă rugăm să vă simțiți ca acasă. Sperăm să ne învredniciți cu bunăvoința dumneavoastră și pe viitor. Unul după altul, îl flatau pe Tokichiro. Evident, niște tinere atrăgătoare serveau sake. Apăreau încontinuu lângă el, clătindu-i ceașca, umplându-i-o din nou și oferindu-i delicatese unele după altele. Nu trebuia decât să-și exprime o dorință și-i era îndeplinită. Foarte bun sake, comentă Tokichiro. Era bine dispus; Parfumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Tokichiro. Evident, niște tinere atrăgătoare serveau sake. Apăreau încontinuu lângă el, clătindu-i ceașca, umplându-i-o din nou și oferindu-i delicatese unele după altele. Nu trebuia decât să-și exprime o dorință și-i era îndeplinită. Foarte bun sake, comentă Tokichiro. Era bine dispus; Parfumul fetelor care-l serveau îi vrăjea simțurile. Toate sunt frumoase, spuse el. Până la ultima. — Înălțimii dumneavoastră îi plac femeile? întrebă vesel unui dintre furnizori. Tokichiro răspunse cu toată seriozitatea: — Îmi plac și femeile, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
comentă Tokichiro. Era bine dispus; Parfumul fetelor care-l serveau îi vrăjea simțurile. Toate sunt frumoase, spuse el. Până la ultima. — Înălțimii dumneavoastră îi plac femeile? întrebă vesel unui dintre furnizori. Tokichiro răspunse cu toată seriozitatea: — Îmi plac și femeile, și sake-ul. Tot ce se găsește în lume este bun. Dar dacă nu ești atent, chiar și lucrurile bune se pot întoarce împotriva ta. — Vă rugăm, simțiți-vă liber să savurați atât sake-ul, cât și tinerele flori. — Așa voi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cu toată seriozitatea: — Îmi plac și femeile, și sake-ul. Tot ce se găsește în lume este bun. Dar dacă nu ești atent, chiar și lucrurile bune se pot întoarce împotriva ta. — Vă rugăm, simțiți-vă liber să savurați atât sake-ul, cât și tinerele flori. — Așa voi face. Că tot veni vorba, păreți să ezitați a vorbi despre afaceri, așa că voi sparge eu gheața. Vreți să-mi arătați registrul de copaci al muntelui pe care am fost azi? I-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
zâmbet stăruitor pe chipul lui Tokichiro. Aproape primul lucru pe caree-l făcu fu să-l viziteze pe fostul său coleg Ganmaku. — Ești liber acum? îl întrebă el. — De ce? — Vreau să ne ducem în oraș și să te cinstesc cu un sake. Păi, nu știu... — De ce? Acum ești șef peste bucătării. Eu încă nu sunt decât un purtător de sandale. Nu se cade să fii văzut bând cu mine. — Nu privi lucrurile atât de strâmb. Dacă și eu judecam așa, nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Tokichiro TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda SUMPU, capitala provinciei Suruga OKAZAKI, capitala provinciei Mikawa KYOTO, capitala Japoniei imperiale UN OM CHIPEȘ — Okoi! strigă Mataemon de cum ajunse acasă. Soția sa se grăbi să-i iasă în întâmpinare. — Pregătește niște sake, spuse el cu bruschețe. Am adus un musafir. — Ei, dar cine e? — Un prieten al fiicei noastre. Tokichiro intră în urma lui. — Domnul Kinoshita? — Okoi, până azi m-ai ținut în beznă. E un comportament de neiertat pentru soția unui samurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui îi oferi lui Tokichiro puțină apă. — De ce nu vine să salute oaspetele? Când sunt eu aici, mereu fuge să se ascundă. — Probabil se schimbă și se piaptănă. — Nu va fi necesar. Spune-i să vină și să ajute cu sake-ul. Va merge de minune să pună niște mâncăruri simple de casă în fața lui Tokichiro. — Pe toți zeii! Nu spune asemenea lucruri. Tokichiro se foi, stânjenit. Cu scorțoșii servitori de la castel, era îndrăzneț și deschis, dar aici nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai era decât un tânăr sfios. În sfârșit, Nene ieși să-l salute oficial. Se fardase ușor. — Nu avem mare lucru, dar te rog să te simți ca acasă, spuse ea, aducând o tavă cu mâncare și o ploscă de sake. Tokichiro răspunse la întrebările lui Mataemon ca în transă, admirând tot timpul silueta și atitudinea lui Nene. „Are un profil încântător,” își spuse el. Era deosebit de cucerit de grația ei neafectată, simplă ca o țesătură de bumbac. Nu avea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
putut-o găsi cam slăbuță, dar era învăluită în parfumul florilor de câmp într-o noapte cu lună. Simțurile agere ale lui Tokichiro erau răpuse; căzuse în extaz. — Mai dorești o ceașcă? îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu-i așa? — Iau puțin câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu plosca lăcuită de sake în fața lui, Tokichiro privea fix fața lui Nene, atât de albă în lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
extaz. — Mai dorești o ceașcă? îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu-i așa? — Iau puțin câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu plosca lăcuită de sake în fața lui, Tokichiro privea fix fața lui Nene, atât de albă în lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se îndreptară pe neașteptate în direcția lui, își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am cam băut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
norocosul stăpân al casei era plecat, măturaseră, instalaseră mobila și în sfârșit se apucaseră să spele poarta. — Vă mulțumesc. Sunteți prea buni. Jenat, Tokichiro se grăbi să-i ajute cu ce putea. Nu mai rămăsese decât să umple ploștile cu sake și să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care i se simțea îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor peste lemne și cărbuni. Privind în bucătărie, Tokichiro găsi o servitoare dolofană care spăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de îmbrăcăminte. Mai avea și câțiva servitori, așa că mâinile ei, care se înăspriseră după ani de zile la munca pământului, n-aveau să mai spele și să curețe. Urma să găsească și un soț pentru Otsumi. Și să cumpere niște sake bun pentru tatăl său vitreg. Și lui îi plăcea să bea din când în când și nimic nu l-ar fi bucurat mai mult decât ca toată familia să poată locui împreună, vorbind despre sărăcia de altă dată la masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la mama lui, în timp ce-și mânca singuratica masă de seară. „Ce-o fi mâncând Mama? Chiar dacă îi trimit bani, ea îi folosește ca să cumpere dulciuri pentru copil sau sake pentru soțul ei, rămânându-i să mănânce doar legume neasezonate. Dacă mama mea nu va trăi o viață lungă, nu știu cum am să merg mai departe.” Când se duse la culcare, încă mai era pierdut în gânduri. „Cum să mă pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să ne descurcăm cum putem. Deci, nu sunt bani? — Și nici nu e vreun motiv ca să fie. — Ei, și-atunci eu ce mă fac? — Aveți nevoie de ceva? — Aș dori să invit câțiva musafiri diseară. Dacă e vorba numai de sake și mâncare, dau o fugă pe la prăvălii și cumpăr pe datorie. Tokichiro își plesni coapsa: — Gonzo, contez pe tine. Luă un evantai și începu să-și facă vânt, cu mișcări ample. Sufla o briză de toamnă, iar frunzele de paulownia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Când Tokichiro dădu să-i pună mâna peste gură, Inuchiyo bătu vesel din palme, râzând. — S-o lăsăm în seama imaginației. E mai bine să rămână nerostit. Desigur, fusese cât pe ce s-o pomenească pe Nene. Gonzo reveni, cu sake-ul și mâncarea. Inuchiyo se pregătea să plece acasă, dar Tokichiro îl opri: — Tocmai a sosit sake-ul. Bea cu mine o ceașcă înainte de a pleca. — Ei, dacă insiști. Inuchiyo bău în voie. Totuși, dintre invitații pentru care fusese adusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lăsăm în seama imaginației. E mai bine să rămână nerostit. Desigur, fusese cât pe ce s-o pomenească pe Nene. Gonzo reveni, cu sake-ul și mâncarea. Inuchiyo se pregătea să plece acasă, dar Tokichiro îl opri: — Tocmai a sosit sake-ul. Bea cu mine o ceașcă înainte de a pleca. — Ei, dacă insiști. Inuchiyo bău în voie. Totuși, dintre invitații pentru care fusese adusă tratația nu apăru nimeni. — Ei, nu vine nimeni, spuse Tokichiro într-un târziu. Gonzo, ce crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
care i-ai invitat aici diseară să nu vină. Atât lucrătorii, cât și șefii lor, îl găsesc pe Yamabuchi Ukon mult mai important decât pe tine. — Perfect. Înțeleg, lăsă Tokichiro capul în piept. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că acest sake e numai pentru noi doi. N-ar fi mai bine să lăsăm totul în seama zeilor și să-l terminăm? De acord, dar cele trei zile în care ai promis că faci treaba încep de mâine. — Eu zic să bem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
rondul, bătând toba. — Ce se întâmplă? se întrebară unii pe alții muncitorii, bănuitori. Maiștrii le răspunseră ridicând din umeri. Se duseră cu toții în careul unde se ținea cheresteaua, ca să vadă despre ce era vorba. Acolo, în aer liber, se adusese sake și mâncare, în grămezi cât munții. Li se spuse să ia loc și se așezară pe rogojini de paie, pe pietre și pe lemne. Tokichiro se așeză în centrul muncitorilor și înălță ceașca: — Ei, nu e mare lucru, dar avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să beți și să vă odihniți după pofta inimii. Se comporta într-un stil cu totul diferit de cel din zori și dădu exemplu bând el însuși o ceașcă. Haideți, strigă, beți. Pentru aceia dintre voi cărora nu le place sake-ul, este mâncare și dulciuri. Muncitorii erau uimiți. Deodată, începură să-și facă griji că nu puteau termina proiectul până în a treia zi. Dar Tokichiro se chercheli primul. — Hei! Este sake din belșug. Și e al castelului, așa că, oricât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
beți. Pentru aceia dintre voi cărora nu le place sake-ul, este mâncare și dulciuri. Muncitorii erau uimiți. Deodată, începură să-și facă griji că nu puteau termina proiectul până în a treia zi. Dar Tokichiro se chercheli primul. — Hei! Este sake din belșug. Și e al castelului, așa că, oricât de mult am bea, în magazie tot mai rămâne. Dacă bem, putem dansa, cânta sau doar dormi, până la bătaia tobei. Curând, muncitorii încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de mult am bea, în magazie tot mai rămâne. Dacă bem, putem dansa, cânta sau doar dormi, până la bătaia tobei. Curând, muncitorii încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți de muncă, dar mai primeau și mâncare și sake, pe neașteptate. Mai mult, supraveghetorul însuși de relaxa cot la cot cu ei. Acest domn are simțul umorului, nu? Când sake-ul începu să-și facă efectul, se apucară să spună glume. Maiștrii, însă, continuau să-l privească pe Tokichiro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
muncitorii încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți de muncă, dar mai primeau și mâncare și sake, pe neașteptate. Mai mult, supraveghetorul însuși de relaxa cot la cot cu ei. Acest domn are simțul umorului, nu? Când sake-ul începu să-și facă efectul, se apucară să spună glume. Maiștrii, însă, continuau să-l privească pe Tokichiro cu răceală. — Hm! Deștept băiatul, dar e străveziu. Iar acest lucru îi făcea să fie și mai ostili. Având pe fețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]