850 matches
-
Maior Ronaro 5 6669. Rocustein Leia, 4 apartamente, București, str. Popa Soare 58 6670. Radu Anghel, 13 apartamente, București, str. Delea Veche 20, 21, B-dul Schitu Măgureanu 3, str. Gh. Spătaru 8 6671. Ricber Reghina, 3 apartamente, București, str. M-sal Tolbuchin 47 6672. Repezeanu Alexandria, 20 apartamente, București, str. Mitrop. Ghenadie Petrescu 147 6673. Român Eugenia, 11 apartamente, București, str. Mecet 15, str. Oltari 12 c 6674. Rosmarin Alexandru, 6 apartamente, București, Bd. Tolbuchin 105 6675. Racaru Iosif și Maria
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
și Herculanum), Oscar Wilde (Theoretikos), A. P. Cehov (Ssst!...). Seria editată la Galați are un supliment, „Lira”, apărut săptămânal din 27 iulie 1908 până în 9 mai 1909, tipărit inițial ca anexă gratuită, iar de la numărul 14/1908 ca foaie independentă; directorul, Sal. Schein, e menționat abia în numărul 22-23/1909. Cu o structură de magazin, destinat îndeosebi divertismentului, suplimentul conține încercări literare ale unor diletanți. În ultima serie a P.l. problemele economice și mai ales sociale predomină. În numărul 4-5/1925 lui
PAGINI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288612_a_289941]
-
același text aliniat la dreapta: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sal va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. d) Alinierea la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
istorice care vorbesc despre trecutul de luptă al poporului ca Sfârșitul jalbelor de Al. Jar și Zorii robilor de V.Em. Galan (...). Au fost distinse cu premii de stat două poeme mari Minerii din Maramureș de Dan Deșliu și În salul lui Sahia de Eugen Jebeleanu, precum și cinci volume de versuri aparținând poeților Mihai Beniuc, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Horvath Imre (...). A fost premiat și un poem în versuri pentru copii, Nică fără frică de Nina Cassian. Dramaturgia este
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
București, 1944; Caiet de vacanță, Râmnicu Vâlcea, 1945; Analiza cuvântului dor, Valle Hermoso, 1951; Servindo á Poesia, Rio de Janeiro, 1953; Poesia, vida e morte de Azarías H. Pallais, Rio de Janeiro, 1956; Dois Guatemaltecos, Rio de Janeiro, 1957; Don Sal, Rio de Janeiro, 1960; Bucareste-Estaçăo Norte, Rio de Janeiro, 1961; Cortina de ferro sobre Cuba, pref. Salvador de Madariaga, Rio de Janeiro, 1961; César Vallejo, Rio de Janeiro, 1962; Barraza, Mexico, 1963; Juan Bosch: del exilio a la presidencia, Buenos Aires
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Hogan, spuse el. Să bem ceva cu toții. — Ei, mersi de invitație, spuse Hogan. Intrarăm. Jack stătea pe pat. John și Morgan se așezaseră pe două scaune. Steinfelt stătea-n picioare. — Da’ știu că sunteți niște băieți destul de secretoși, zice Hogan. — Sal, Danny, zice John. — Sal, Danny, face și Morgan și-i strânge mâna. Jack nu spune nimic. Stă acolo pe pat și tace. Ca și cum n-are treabă cu ceilalți. E singur acolo. E Îmbrăcat cu un pulovăr vechi, albastru, cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bem ceva cu toții. — Ei, mersi de invitație, spuse Hogan. Intrarăm. Jack stătea pe pat. John și Morgan se așezaseră pe două scaune. Steinfelt stătea-n picioare. — Da’ știu că sunteți niște băieți destul de secretoși, zice Hogan. — Sal, Danny, zice John. — Sal, Danny, face și Morgan și-i strânge mâna. Jack nu spune nimic. Stă acolo pe pat și tace. Ca și cum n-are treabă cu ceilalți. E singur acolo. E Îmbrăcat cu un pulovăr vechi, albastru, cu niște pantaloni și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Hogan. A doua zi dimineață, pe la opt, am coborât și mi-am luat micul dejun. Hogan făcea exerciții În hambar cu clienții lui. M-am dus să mă uit la ei. Unu! Doi! Trei! Patru! număra Hogan pentru ei. Sal, Jerry. Jack s-a trezit? — Nu, mai doarme Încă. M-am Întors În cameră și-am Început să-mi fac bagajele. Pe la nouă și jumătate l-am auzit pe Jack trezindu-se În camera cealaltă. Când l-am auzit coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de halterofil. Cu picioarele stătea mai rău. Jack era mai Înalt cu un cap. — Sal, Jack, spuse. Era plin de semne pe față. — Sal, spuse Jack. Cum te simți? — Bine, zise Walcott. Lăsă să-i cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de halterofil. Cu picioarele stătea mai rău. Jack era mai Înalt cu un cap. — Sal, Jack, spuse. Era plin de semne pe față. — Sal, spuse Jack. Cum te simți? — Bine, zise Walcott. Lăsă să-i cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi umeri pe care i-am văzut vreodată. — Șaișapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese mănușile. Arbitrul Îi chemă la mijloc și Jack se duse. Walcott veni și el, zâmbind. Se-ntâlniră la mijloc și arbitrul Își puse brațele pe umerii fiecăruia. — Sal, băi Popularitate, zice Jack. — Așa ești tu. — De ce-ți spui așa, „Walcott“? Întreabă Jack. Nu știi că ăsta-a fost o cioară? — Fiți atenți...âncepe arbitrul și le servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
centură. Walcott nu-i răspunde. Pare să-i fie mult prea rău ca să poată vorbi. — Ei, oricum, de-acu’ tu ești campionu’. Sper că te bucură al dracu’ de tare treaba asta. — Lasă-mi puștiu’-n pace, Îi spune Solly. — Sal, Solly. Îmi pare rău că ți-am lovit băiatul sub centură. Freedman Îl privește fără să zică nimic. Jack se-ntoarse În colțul său, cu mersul ăla ciudat, smucit, și apoi l-am scos printre corzi, pe lângă masa presei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stângi și se vedea de la un kilometru că iritația de la bărbierit era în plină înflorire. O vreme am crezut chiar că aș putea să leșin copleșită de suprasarcina senzorială a momentului, de esența bangsiană de Bangs, servită în doză concentrată. — Sal’, a zis el. Îmi pare rău c-am întârziat. Sper că nu mă aștepți de mult. S-a apropiat foarte repede și apoi, fără nici o pregătire, a făcut un fel de salt spre mine, ca o pasăre care se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru editare. Aflat într‐o mare dificultate cu sănătatea, lovit de un cancer laringian, respirând printr‐o canulă aplicată în trahee și hrănindu‐se cu o seringă printr‐ o sondă gastrică montată direct în stomac, venerabilul autor dă voie soției sal e să strige public: „Numai speranța de a‐ și vedea editată și această carte îl mai ține în viață.” Cine îl ajută pe soțul doamnei Adriana Prelipceanu din Iași, strada Străpungerii Silvestru nr.60 să‐și vadă dăruită cititorilor cartea
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
unor străpungeri, unor exproprieri și artere, totodată probabile și problematice. Mini fu cuprinsă de fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bar ca să-și ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea nu trebuia să aștepte ca să fie servită, dar mi-am spus că asta era numai din cauza faptului că era mai Înaltă decât mine. Mda, aș vrea eu. — Sal’tare, spuse, cățărându-se pe scaunul de lângă mine și oftând ușurată. Doamne, ce bine e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de lucru cu reverul unei haine lungi până la pământ și groaznic de urâtă. Își ridică ochii spre mine și tresări când m-a recunoscut. — O, sal’tare, Îmi zise. Am știut de-ndată că era prietena celulitică a lui Naomi. 10 Nu vreau să-mi bat joc de oamenii care au celulită; nici eu nu sunt imună la efectele ei negative. Dar, din moment ce nu o Întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunge. Încă de cînd mă văzusem cu chinezul și luasem banii Începusem să-mi fac griji În legătură cu afacerea asta. Cred că n-am dormit toată noaptea. M-am Întors la docurile San Francisco, și uite că Eddy m-aștepta acolo. — Sal’, Harry, mi-a zis și mi-a făcut cu mîna. I-am aruncat frînghia de la pupa și a urcat repede pe punte - mai Înalt, mai confuz și mai beat ca niciodată. Nu i-am zis nimic. Ce zici de tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca să duci paharul la gură. Abia luasem o Înghițitură mare, cînd cineva mă-mpinse, așa că o parte din whisky-ul cu sifon mi se vărsă. M-am uitat furios În jur, iar bărbatul care tocmai mă-mpinsese Începu să rîdĂ: — Sal’t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și se opri pentru o clipă, strîngînd În brațe două pături. În Întuneric, păturile o făceau să arate de parcă ar fi fost gravidă și ar fi avut o burtă uriașă. Nick fu șocat, Însă după aia i se păru haios. — Sal’, Butstein, spuse. Ea scăpĂ păturile pe jos. — Of, Wemedge. Nu trebuia să mă sperii așa. MĂ temeam că n-o să vii. — Draga de Butstein, spuse Nick. O strînse tare-n brațe, simțindu-i trupul lipit de al său, corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]