1,549 matches
-
lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și mănânce liniștit porția de broccoli cu năut, În timp ce Napoleon, care nu avusese timpul necesar să treacă pe la standurile cu mâncare, saliva În fața tăvii goale. — Am auzit c-ai avut ceva probleme cu americanii, spuse Freud cu nasul În farfurie. Napoleon nu răspunse imediat. La fel ca Înaintea marilor bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o replică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Poate că ar fi bine să stăm de vorbă cu el. Smith tresări, cuvintele superiorului său luîndu-l prin surprindere. Ca să mai cîștige timp, trebui să simuleze o tuse de circumstanță, care Îi reuși așa de bine Încît se Înecă cu salivă și pînă la urmă tuși de-a binelea. — Soldatul Iuffo a făcut febră și se află internat la clinica de psihiatrie, sub o foarte atentă supraveghere, reuși să spună În cele din urmă. — A făcut febră? Întrebă alarmat colonelul, amintindu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu forme ciudate. Îl priviră În tăcere un timp Îndelungat, admirîndu-i Îndemînarea cu care Învîrtea o șurubelniță. Apoi, Christina Îl strînse discret de mînă pe Kiki, pentru a-i da mai mult curaj. De emoție, nu-și mai putea Înghiți saliva, care se adunase În gură, amenințînd să o Înece. După aceea, cînd În sfîrșit Înghiți, chiar se Înecă, și Începu să tușească. — Tati, ce Înseamnă MSAMDR? Întrebă Kiki. — MSAMDR... Vic rămase cîteva pe gînduri. MSAMDR... Păi, ia să vedem. Ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici un zgomot. În cele din urmă, sună la ușă Marychka, venită ca de obicei să-l ia pe Kiki. Înainte de a se despărți de copil, Christina Îl prinse În brațe, sărutîndu-l lacom de mai multe ori și umplîndu-i obrajii de salivă. Era clar că n-ar fi vrut să i-l lase, dar nici n avea curajul să-i spună asta Marychkăi. Despre zvonurile care Începuseră să circule În Baakho Încă nu aflase nimic. Zvon poate să fie, În acest cadru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați toate ieșirile, geamurile, ușile! începe Curistul să țipe cît îl țin bojocii împroșcînd cu salivă în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele ca un reumatic, avea dreptate cînd susținea că teoria e de zece ori mai grea decît practica, că cei ce spun că e invers sînt niște demagogi. Vreau un chibrit, adaugă. Frați români
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală plicurile din buzunarul de la piept și le aranja evantai pe masă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost rușine. Când, În sfârșit, am reușit să mă adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oră mai târziu, nu sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-a ieșit doar un gest neajutorat. De data aceasta Însă, inspectorul părea prea puțin interesat de confortul meu. Pentru a mă face Înțeles, am alunecat pe poșetă, saliva curgându-mi din colțul gurii. Dar Wickert mă lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum ajung Înapoi În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O femeie cu un walkie-talkie mi se pune în cale, cu o mână întinsă în față, ca să mă oprească. În secunda în care e gata să mă apuce de braț, dă ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp de din walkie-talkie se aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc, doar pipăie mamelonul regăsit tare. Atingerea salivei are efectul scontat: mamelonul pare să devină mai rebel, iar degetele lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc, doar pipăie mamelonul regăsit tare. Atingerea salivei are efectul scontat: mamelonul pare să devină mai rebel, iar degetele lui Mihai împing furoul încet în jos, timp în care gura lui se apropie și-și lasă buzele umede să facă ceea ce făceau degetele mai înainte. Apoi, atingerea devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea cu capul dat pe spate, cu firicele de salivă și bere Lamot scurgându-se pe la colțurile gurii. În seara aceasta, cineva parcă îi căptușise gura cu o foaie de cauciuc. Abia dacă simțise că fusese întors. Dar a simțit foarte bine că a fost penetrat. Nu prea avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual puternic și ambivalent, Bull va avea de unde să aleagă. Alan își umezi vârfurile degetelor cu propria salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Corpul meu, pe care-l așezase într-o stranie perspectivă sexuală după un an sau așa ceva de la căsătoria noastră, o excita acum din nou. Era fascinată de cicatricele de pe pieptul meu, îi plăcea să le atingă cu buzele ude de salivă. Aceste schimbări fericite le simțeam și eu. Cândva, corpul lui Catherine stând întins lângă mine în pat îmi păruse la fel de inert și de lipsit de emoții ca și o păpușă pentru exerciții sexuale dotată cu un vagin din neopren. Umilindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând slaba ficțiune a acelei legături sexuale convenționale. La rândul meu, i-am masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de force al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
facă ea. Mă îndreptam spre Brigd, gândindu-mă la Zwida: cea pe care o căutam era o figură cu două fețe, o Brigd-Zwida, cum și eu eram cu două fețe, pe când mă îndepărtam de Ponko, încercând inutil să curăț cu salivă o pată de sânge de pe haina de catifea reiată - sângele meu sau al lui, de la dinții mei sau de la nasul lui Ponko. Și, cum eram cu două fețe, am ascultat și am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Împușcătura, ce-mi amintesc e doar c-a fost ca și când m-ar fi lovit cineva din toate puterile. Glonțul. Mi-a luat un minut înainte să-mi pot focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii, saliva și dinții mei. A trebuit să deschid portiera și să iau pistolul de unde-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]