360 matches
-
doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana"), ci și a destinului ("n-am fost făcută pentru asta") și traduce aceeași înțelegere a decăderii, a trădării pe care o au Antim (Uniforme) și Gavrilescu (La țigănci), artiști al căror arhetip este saltimbancul menit să distreze zeii, și nu oamenii. În fiecare tânăr melancolic și visător, Leana îl caută pe Adrian; acesta este motivul pentru care "sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei", și zâmbește
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și dincolo". Utilizând codul lecturii gnostice, Ștefan Borbély analizează numele eroinei ca o sugestie de dedublare gnostică a Fecioarei din creștinism. (Și în alte puncte ale nuvelei cercetătorul clujean demonstrează existența unor structuri gnostice, așa cum este povestea lui Antim despre "saltimbancul de sorginte, probabil, nietzscheană" care își dă seama de decăderea, de trădarea lui; astfel, povestea face distincția dintre histrionismul divin și cel uman, sugerând că toți artiștii sunt făcuți pentru a-i distra pe zei, faptul că în fiecare artist
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea lui, de trădarea lui, de faptul că "un jongleur și și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea lui, de trădarea lui, de faptul că "un jongleur și și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni..." 635. Decăderea se explică prin faptul că toate artele, "muzica vocală și instrumentală
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
distrau pe oameni..." 635. Decăderea se explică prin faptul că toate artele, "muzica vocală și instrumentală, dansul, sculptura, pictura, toate au fost inventate ca să omagieze și să slujească pe zei...", așadar au avut o origine sacră. Trădându-și vocația religioasă, saltimbancul (arhetip al artistului, așa cum distracția este arhetipul artei) ajunsese "ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci"636 care distra oameni. Povestea de Ev Mediu are reverberații în planul creației (Antim, care fusese un împătimit entomolog, simte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reverberații în planul creației (Antim, care fusese un împătimit entomolog, simte că are o altă chemare, aceea de violoncelist) și în cel erotic (toate logodnicele lui Antim îl părăsesc din momentul în care înțeleg că Maestrul și-a asumat povestea saltimbancului). Maestrul Manolache Antim sau Meșterul Manole, așa cum îi recită Melania în momentul morții ("Manole, Manole,/ Meștere Manole...") jerfește logodnica, străina, artei, muzicii sale. În studiul dedicat legendei Meșterului Manole, acesta încearcă să-și regăsească prin moarte soția care, jertfită la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
loc premieră piesei omonime, pe 14 februarie, în regia lui Chris Simion. Trupa "Iosif Vulcan" prezintă un spectacol despre care regizoarea mărturisește că și l-a dorit ca urmare a experienței sale indiene 18. 2003 Cornel Ungureanu, în Despre regi, saltimbanci și maimuțe 19, notează: "Recent un regizor de mâna a doua, Nicolas Klotz, a pus mâna pe drepturile de ecranizare ale celebrului român al lui Mircea Eliade, Maitreyi. Citesc în comentariile, nu foarte multe și deloc entuziaste pe marginea filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, l, Editura Timpul, Iași, 2008. 13) Tranchant, Marie-Noëlle, "Nicolas Klotz a tourné La nuit Bengali. Frank Capră aux Îndes", în "Le Figaro", 23 août, 1988. 14) Ungureanu, Cornel, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008. 15) Ungureanu, Cornel, Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade, Editura Cartea Românească, București, 2010. 16) http://www.notrecinema.com/communaute/v1 detail film.php3?lefilm=9426
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe urmele lui Mircea Eliade și ale lui Mircea Eliade, convorbire cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iași, 2008, p. 239. 18 http://www.cariereonline.ro/articol/maitreyi-de-chris-simion. 19 Cornel Ungureanu, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au trecut pe la mine pe la redacție în 11 octombrie, pe la ora 12. Era o zi ploioasa și el era prea înalt ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul morții iminente ( Acest turnir), nostalgia după anii copilăriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
mai atentă, observând legăturile dintre această poezie „voit neîndemânatică și puerilă, evitând orice dexterități tehnice și literare” și viziunea unui „uriaș teatru de păpuși al lui Dumnezeu”, în care I. „a primit dintru început să fie măscăriciul lui Dumnezeu, un saltimbanc metafizic”, a cărui dramă „nu este estetică, ci ontologică”. Un univers strâns „într-o cutie de păpușă”. Se pare că, totuși, caligrafiile delicate ale poemelor din 1931 nu au fost apreciate nici de spiritele evoluate ale vremii (Șerban Cioculescu, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
69-72, 152-154, 194-197, III, 91-94, IV, 92-96; Adrian Marino, Când Eugène Ionesco debutează în România, JL, 1990, 34; Marie-Claude Hubert, Eugène Ionesco, Paris, 1990; Pop, Avangarda, 384-391; Negoițescu, Ist. lit., I, 358-360; Ion Vartic, Schiță de portret al artistului ca saltimbanc, RL, 1991, 8; Nicolae Manolescu, Jurnalul de lectură al unui „adolescent furios”, RL, 1991, 27; Mircea Popa, Eugen Ionescu și spiritul francez, VR, 1991, 7; Ion Vlad, Paradoxurile moralistului, TR, 1991, 33; Gheorghe Grigurcu, Eugen Ionescu între absurd și junimism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
ungaro-vlahă” de sorginte rromani, demonstrează capacitatea de adaptare și perenitate a acestui neam, socotit ca fiind ateritorialfără patrie și obârșie etnică. 5. 12. Ursarii se ocupau cu dresarea urșilor și prezentarea unor spectacole itinerante. Strămoșii lor au fost magicieni, dresori, saltimbanci etc. Pe lângă spectacolul lor clasic cu ursul În program mai intrau și lăutarii sau diverse numere de circ. În Evul Mediu, colindau satele și orașele cu ursul, câștigându-și astfel traiul. După ce arta dresajului a dispărut, la Începutul secolului trecut
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
politice și ideologice. Cunoașterea economică primește "mai mult ca oricare alta impactul ideologiilor, deoarece prin dominația economică oamenii cred că-și pot satisface apetiturile și gustul lor pentru putere și, prin organizarea economică, dorința lor de dreptate" (Gilles Gaston Granger). Saltimbanci economici fac în mod disimulat teorie politică, acoperindu-și încrîn-cenările ideologice sub faldurile unei analize aparent obiective. Ei întrețin, cu predilecție, elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a avut nevoie de mai mult timp pentru a-și lua zborul și de a se face cunoscută. Primele apariții și-au făcut prezența în satele românești. În zilele de sărbătoare la diferitele bâlciuri, micii comercianți și diferitele grupuri de saltimbanci aveau panourile de reclamă care mai de care mai colorate și cu personaje foarte expresive prezentând diferite scene pentru a atrage clientela. Toate erau pictate de meșteri populari, într-o manieră naivă și erau expuse doar câteva zile cât ținea
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
curățată; calomniile și atacurile din presă vor plezni ca niște abcese, desigur, cu scopul precis de „a prepara” electoratul în vederea alegerii unor figuri de tristă faimă dar cu relații trainice la „centru” (nu mă întrebați care „centru”!) sau a unor saltimbanci de serviciu, reactivați periodic la fiecare patru ani. Acesta e momentul politic care ne surprinde la trecerea de la un veac la altul. Nu cred că vom ieși din impas cu forțele proprii. Se întâmplă totuși să nu fim singuri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la Începutul secolului ori, În spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce În spectacolul feeric o undă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
putea fi Însă un exemplu la Îndemînă (În perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tînărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, Îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bîlci reprezenta, În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului În societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deja menționate, În ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, În caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și succesiune, de interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau Îndemînarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, Înscriindu-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul [e un] echilibrist peste lacul În metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
autoreferențial al autorului în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise momentul de a admite că tarotul numărul unu este singurul care reprezintă în mod cinstit ceea ce am reușit să fiu: un saltimbanc ori un iluzionist care așază pe taraba sa de la târg un anume număr de figuri și mișcându-le, așteptându-le și schimbându-le, obține un număr de efecte". Într-o lume în care dintotdeauna iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]