182 matches
-
zice azi, că era "degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat". Că viitorul sfînt era și cam afemeiat, iarăși există mărturii. Poate că unele dintre ele erau răuvoitoare, dar de unde pot afla eu azi că n-a fost așa ? Oricum, dacă BOR sanctifică un personaj istoric, asta e problema sa. Nu poate împiedica, sper, pe nimeni să aibă și altă viziune despre cel sanctificat.
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
el imprimă și suflarea cea dintru început: „Și a plăsmuit Dumnezeu pe om și a suflat în el suflarea vieții”. Dar nu cunoscuse Dumnezeu pe om în pântece decât total format: „și înainte de a ieși tu din pântece, te-am sanctificat”. Și corpul este până aici mort? În nici un caz; căci „Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morți”. Cum a fost conceput omul ca ființă? I s-a insuflat oare în același timp și substanța corpului și cea a
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
se apropie de misterul eternității”. Arta ca joc sau calofilie, scrisul ca „jucărie agreabilă” și „jonglerie cu fraze” sunt repudiate. Nu mai reiau aceste mărturisiri ultracunoscute și ultraglosate. Explicațiile raționale ale unui mod de a gândi actul de creație literară, sanctificat de unii (ca Rebreanu) sau înțeles în resorturile lui mai profane de alții, nu exclud însă motivațiile mai obscure, din zonele profunde ale conștiinței. De acolo pot veni uneori, ca în cazul lui Rebreanu, ecourile unei vinovății ce trebuie contracarate
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între trestii, în amintirea celor patru victime: Pica, Tudorel, Hangerliu și Cioarec, ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un pluton de tineri în cizme îngenunche. Hangerlioaica jucase un mare rol în acest autodafé, întrucît interesul ei era de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când totul, totul împrejur fusese demolat și reconstruit? Maria n-avea pe-atunci știință de domul nuclear din centrul Hiroshimei sau de biserica amintirii din Berlin, ruine păstrate cu grijă ca pe niște oseminte de strămoși sau cranii de martiri sanctificați în centrul postindustrial, oțel și sticlă, al marilor orașe. Și chiar dacă-ar fi știut, n-ar fi făcut vreo legătură, căci un fapt incredibil ștergea orice analogie și-i întărea Mariei impresia de halucinație, sentimentul jenant, dar tot mai puternic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din punct de vedere religios, mănăstirea a fost un adevărat focar în menținerea ortodoxiei, dintre călugării sau egumenii proboteni s-au ridicat 4 mitropoliți ai Moldovei: Grigore Roșca, Gheorghe Movilă, Teodosie Barnovschi și Dosoftei, personalitate marcantă a culturii medievale românești, sanctificat în toamna anului 2005 de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Din punct de vedere cultural, la Probota s-a desfășurat o rodnică activitate cărturărească și s-au păstrat valoroase miniaturi copiate de călugări până în 1863. Școala Lespezi Dezvoltarea din punct de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
se adresa acum mamei - nu trebuie să vă faceți griji în privința soțului. Îmi țin cuvântul. Dar nici cuvântul ăsta nu mai conta, cuvântul de la început - acel corp al divinului, compus din literele numelui Său, care ar fi trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
creștin Corneliu Zelea Codreanu, dar Duhul Sfânt l-a ales ca să afirme la un post de televiziune din țară Adevărul cel mai important (pentru românii cinstiți și drepți), cel mai temător (pentru mincinoși), anume că legendarul Căpitan trebuie să fie sanctificat ca martir pentru Sfânta Cruce, pentru Țară. Dacă și compromisul Sinod al B.O.R. ar sluji adevărul și dreptatea, atunci Corneliu Zelea Codreanu va fi trecut În rândul sfinților ortodocși ca mucenic Întru Hristos. Constituie strâmbătate strigătoare la cer sanctificarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
legionari, puri ca serafimii și morți ca mucenici creștini, precum Sterie Ciumetti, Ion Moța, Vasile Marin, Nicoleta Nicolescu, Lucia Grecu, Eugen Ionică, Titi Gâță, Valeriu Gafencu, care ar merita, de asemenea, să fie trecuți În rândul sfinților ortodocși. Dear fi sanctificat măcar Corneliu Zelea Codreanu, tot ar fi un Început de izbăvire a neamului românesc de blestemul terifiant, teribil de greu, ce Îl apasă, Începând din noaptea Sfântului Andrei a anului 1938, când s-a săvârșit primul dintre monstruoasele masacre antilegionare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
da, știu, eu le știu și le voi ști chiar // în momentul morții mele cumpăni. Le vei măsura d-ta vreodată pe ale d-tale după justa lor valoare? Poate că da, atunci când eu voi înceta de-a fi. Moartea sanctifică chiar și pe criminali, poate că și eu am comis,. ", crima neiertată de a te iubi mai mult decât pe mine însumi, mai mult decât pe mama mea, mai mult // decât durerea morții bărbatului meu, ce vrei, mai mult decât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îngustat lumea până într-atâta?”, devalorizându-l. în milenara resemnare, un singur motiv justifică gestul sisific: speranța reînvierii, ale cărei semne omul le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe o răsplată a celor neprihăniți, uitând pilda creștină a Mariei Magdalena, sanctificată nu pentru condiția ei socială, sau prosternare, ci - mai ales - pentru conștientizarea sacralității ce ne pecetluiește spiritul. Odată cu în-ființarea noastră, redescoperirea Sinelui echivalează cu o renaștere panteistică: Dumnezeu se află în toți și în toate, trebuie doar să privim în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
așa numele poetului s-a așezat acolo, lângă celelalte nume, cu meritele supreme pe care le are. Nu putea fi lăsat numai în gura plină de laude seci, izvorâte din minți care nu l-au citit dar veneau să-l sanctifice ca și cum de asta ar fi avut nevoie Eminescu. N-am făcut din acest lucru un stindard sau un merit, ci o obligație de care, cred, m-am achitat chiar dacă, în privința premiului, mai sunt tentative de-al induce spre sfera interesului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să devin profetul acestui Dumnezeu involuat. Căci între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morții și un tiran care și-a ucis propriul fiu e o involuție, nu-i așa? Eu nu pot să cred că e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. Cel răstignit a regretat, poate, în clipa când i-au fost udate buzele cu oțet, iluziile sale despre cer. El a înțeles, poate, atunci că nu există glorie decât pe lumea aceasta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care s-au jucat mereu și cu supunerea și cu cruzimea. Ei n-au avut nimic sfânt. Nici când i-au sărutat mâna lui Robespierre, nici când i-au înfipt gheara în gât. Ei au fost totdeauna gata să-i sanctifice pe cei atotputernici pentru ca apoi să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350 dintre victimele: preoți, monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic accentuându-se, dragostea de glie cucerind cotele acoperite de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul Militar “Ferdinand
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult de preacinstitul, preablândul, preabunul, preaomenosul binefăcător al poporului român, care până va fi sanctificat de adepții lui, locuiește temporar la Palatul Cotroceni și poartă mult preapământescul nume de Traian Băsescu. Poate ai dreptate stimate cititor, dar ce poate face un simplu muritor ca mine, care simte cu acuitate, că e pe cale să devină un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și orgoliul. Gândirea tradițională chineză distinge patru aspecte majore ale spiritului: hun, sufletul uman, asociat cu yang și Cerul; bo, sufletul animal, asociat cu yin și Pământul; yi, gândirea și conștiința; jir, intenția și puterea voinței. Spre deosebire de dualismul occidental, care sanctifică spiritul ca fiind o entitate independentă, superioară și transcendentă corpului, taoismul consideră spiritul a fi floarea trinității taoiste, în timp ce esența (corpul) reprezintă rădăcinile, iar energia (qi) reprezintă tulpina care le unește pe celelalte două. Doar rădăcinile bine hrănite, înfipte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Virgiliu, Rabelais, Cervantes Încep să retrăiască și continuă să scrie cu pana lui; astfel, prin posedarea acestei ciudate Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea de cleric. Baudelaire, fără Îndoială, a ales și el să intre În această comunitate. De sute și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești, câteva concluzii se impun de la sine. Ca și cetatea ori sanctuarul, casa este sanctificată, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori un ritual cosmogonic. Așezarea într-un anume loc, construcția unui sat sau doar a unei case implică așadar o hotărâre de cea mai mare importanță, pentru că aceasta privește existența însăși a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucrării zeilor, orice hotărâre existențială a omului religios de a se "așeza" în spațiu este în același timp o hotărâre "religioasă". Asumîndu-și responsabilitatea de a "crea" Lumea în care s-a hotărât să locuiască, omul religios "cosmicizează" Haosul și totodată sanctifică micul său Univers, făcîndu-l să semene cu lumea zeilor. Omul religios dorește din tot sufletul să locuiască într-o "lume divină", să aibă o casă asemănătoare cu "casa zeilor", așa cum a fost ea mai târziu închipuită prin temple și sanctuare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plictisește. O deosebire esențială există însă față de omul religios: acesta cunoaște intervale "sacre", care nu iau parte la durata temporală ce le precedă și le urmează, care au o altă structură și o altă "origine", pentru că este un Timp primordial, sanctificat de zei și putând fi adus în prezent prin sărbătoare. Pentru un om nereligios, Timpul nu poate reprezenta nici ruptură, nici "mister": el alcătuiește dimensiunea existențială cea mai profundă a omului și este legat de propria sa existență, având așadar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe masă reprezentau cele douăsprezece luni ale Anului, iar candelabrul cu șaptezeci de brațe reprezenta decanii (adică împărțirea zodiacală a celor șapte planete în câte zece părți). Templul era o imago mundi: găsindu-se în "Centrul Lumii", la Ierusalim, el sanctifica nu numai întreg Cosmosul, ci și "viața" cosmică, adică Timpul. Primul care a explicat înrudirea etimologică dintre templum și tempus este Hermann Usener, care a interpretat cei doi termeni cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung")2. Cercetările ulterioare au adus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau, cu alte cuvinte, își regăsește cu fiecare început de an "sfințenia" originară, cu care se născuse din mâinile Creatorului. Acest simbolism este vădit în structura arhitectonică a sanctuarelor. Templul fiind locul sfânt prin excelență și totodată imaginea Lumii, el sanctifică întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață cosmică era închipuită ca un soi de traiectorie circulară, identificîndu-se cu Anul. Anul era ca un cerc închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că este vorba de o "nostalgie a Paradisului", cu toate că, la nivelul culturilor primitive, contextul religios și ideologic este cu totul altul decât cel al iudeo-creștinismului. Însă Timpul mitic pe care omul se străduiește să-l reactualizeze periodic este un Timp sanctificat de prezența divină, și putem spune că dorința lui de a se afla în prezența zeilor și într-o lume desăvârșită (pentru că abia a luat naștere) corespunde nostalgiei stării paradiziace. Această dorință a omului religios de a se întoarce periodic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]