1,572 matches
-
În calea tatălui meu, să-i dea ceva de muncă, să trăim și noi ca alți oameni și să nu ajungem să furăm ca să avem ce mânca. Tata este bun muncitor dar nu găsește de lucru tot anul, numai la sapă și la cules...mă doare că vor să mi sacrifice prietenul. Eu l-am găsit nu l-am furat, nimeni nu a Întrebat de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bilet sau, poate, cum se strecoară, cum își părăsește camera de student, plină ochi cu vise și cărți, cum înșală nasul vigilent al lui Dominique, care nu, nu i-a spus că flane riile lui pariziene au adus-o la sapă de lemn, pentru că, în fond, nu e vina lui, necazurile cu banii au început cu mult timp în urmă, ei bine, cum și de ce și prin ce mijloace îl găsim pe studentul acesta neinstruit în nimic altceva decât literatură și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cei din jur, de a privi cu microscopul la stele și cu telescopul la celulă. Și cînd auzi pe cineva zicând că simțul comun este cel mai rar dintre simțuri, stai departe de el; este un nerod cu glugă. Sapă! și scutură pisica ce ți s-a urcat în poală. Ce studiezi acum? Matematicile. Matematicile? Sunt ca arsenicul, în rețetă bine dozată fortifică, administrată întreagă, omoară. Și matematicile, combinate cu simțul comun, dau un compus exploziv și detonator: supervulgarul. Matematici
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și să cumperi cărți, nu mai aveai moșie, pământul era al oamenilor, așa că roadele erau ale noastre, ale poporului, am venit eu de la țară și am trăit și eu omenește că dacă rămâneam la țară făceam tizic și dădeam la sapă. Eram egali, tu la bloc, eu la bloc, tu luai de la cantină partidului și eu tot de a colo, te aprovizionau bișnițarii și eu tot așa. Ce iți lipsea, ca aveai statut de activist și eu chiar eram activistă. EL
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Și ce mă interesează pe mine, tu și cu ai tăi ați pierdut atunci și gata. Eu nu aveam de pierdut decât lanțurile că de la tizic și sapă unde era să mă ducă? EL: De, da acuma soțul e la sapă și în sat tot fără canalizare, wc în curte și lucrați cu calul și cu sapă. Au trecut 60 de ani, si ce a făcut comunismul, colectivă, a băgat canalizare, drumuri asfaltate, ceva? Măcar UE da fonduri pentru asta, ca
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Eu nu aveam de pierdut decât lanțurile că de la tizic și sapă unde era să mă ducă? EL: De, da acuma soțul e la sapă și în sat tot fără canalizare, wc în curte și lucrați cu calul și cu sapă. Au trecut 60 de ani, si ce a făcut comunismul, colectivă, a băgat canalizare, drumuri asfaltate, ceva? Măcar UE da fonduri pentru asta, ca noi le furăm, asta e altă poveste. Bagi la pârnaie hoții și faci drumurile, dar tu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
clasa I/ M-am coborît ca un copil cuminte/ Și m-am întors cu Iarna-n București". în schimb, Rebreanu, vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la Valea Mare și notează în Jurnal: "Timp frumos. Continuat sapa cu 20 oameni. Sosesc seara de la București; Timp frumos. Lache cară gunoi și nisip. După-amiazi la Pitești. Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai vedem ce mai putem face! Așa curăță, taie, adună, apoi când soarele timid începe să topească urmele iernii trecute, bunicul intră în livadă să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sunt "privilegiate" titlurile din bibliografia universitară sau școlară, marile best-sellers internaționale și câțiva scrriitori contemporani. Cunosc, ce-i drept, vreo câțiva scriitori de azi care-ar da orice să beneficieze de statutul de "piratați", chiar riscând să-i ducă la sapă de lemn pe imprudenții editori care-au mizat pe ei - dar asta nu înseamnă că "ilustrele" lor opere vor beneficia de tratamentul de lux al unor Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu sau Pleșu. Un recent studiu al lui National Endowment for
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
eu, mezinul, cel mare ori cel mijlociu. Ce-i păsa lui? Da' ce, eu l-am întrebat cine era? În orice caz, nu era bătrân și, pentru variație, acest exemplar era unul bărbierit proaspăt. Cam trecuse vremea artiștilor ajunși în sapă de lemn. Pe noptieră, am văzut una dintre poșetele mamei. Avea cel puțin treizeci. Dar nu era nici un portmoneu înăuntru. - Ce cauți, băiete? a întrebat oaspetele. L-am ignorat. Am tras brusc sertarul comodei și m-am uitat în punga
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Liiceanu, că tot dumnealui îi veni ideea. - Filosoful?... îți trage o prolegomenă... Sau ceva... contra lichelelor...; ori să torni nițică afecțiune peste ură... să scoți capra... Poetul național proceda altfel; ...el venea atunci întâia oară să modifice lucrurile... să schimbe... sapa-n condei și brazda-n călimară... Alfabetizare generală. Nu, să nu o luăm de la început, că între timp am mai evoluat. Trebuie stil, finețe... Aaaa, mi-a venit o idee. îl rugăm pe domnul Pleșu!... - Care și-a dat anu
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca lor este păstoritul oilor. Plătesc o dajdie în fiecare an, însă nu atât cât le cere domnia, ci numai cât făgăduiesc ei domnilor; iar această învoială o înnoiesc, prin trimișii
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
de care ar fi trebuit să se teamă cel mai mult. N-am să mă încăpățânez să văd în PSD doar puroiul bolnavei societăți în care trăim. În fond, putem să acceptăm că partidul moșit de Iliescu și dus la sapă de lemn de Geoană joacă și un rol pozitiv: el arată celorlalți membri ai eșichierului politic cum nu trebuie să fie un partid. Rolul de ghid printre stâncile și ghețarii scenei politice nu e unul de disprețuit. Liderii de partid
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
conduce cooperativa și e veșnic nesătul), satul s-a numărat printre primele din regiune în care colectivizarea s-a încheiat cu succes. "Chiaburii" au fost deposedați de avutul lor (pământ, cai, vaci, oi, car, plug, "grapa și toate secerile și sapele"), cedând presiunilor insuportabile ale factorilor de răspundere. Astfel că, în prezentul narațiunii din Boul și vaca (capitolul cu majusculă al cărții), ei nu mai au altceva de făcut decât să vorbească întruna, să trăncănească, să se certe și să se
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
violeze și să-ți mănânci zilele cu el. Sau poți să-ți găsești un băiat de la liceu, să te iubească, să faceți sex În fiecare zi sau chiar mai mult, să absolviți liceul, el pleacă la universitate iar tu ... la sapă! Cum niciuna nu corepunde cu ceea ce meriți și cu ceea ce-ți pot oferi eu, ar mai fi o variantă! Care? Să nu fie o porcărie! Ba, vreau să fiu foarte sincer cu tine, ești nepoata mea, te iubesc și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că se Înscrisese pe lista de candidați la postul de primar al comunei. Erau primele alegeri libere de după căderea comunismului! Noua realizare „socialistă” a Bacăului, „Insula”, devenise cea mai importantă atracție pentru tinerii care trudiseră luni de zile, cu roaba, sapa, targa și cazmaua, prestând sute de „ore patriotice” pentru că așa era ...directiva politică. Soarele amiezii binecuvânta cu lumină și căldură bătrânii plopi rămași În picioare, transformându-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a-l lua peste picior pe Pâcu. Păi cum să nu-mi aduc aminte, dacă am visat ziua în amiaza mare, pe o vreme ca asta? Auziți, oameni buni. O visat ziua în amiaza mare. Gospodarii trăgeau la coasă, la sapă sau la seceră, iar Pâcu dormea...Ia să auzim ce o visat? Râzi, Dumitre, dar dacă aveai și tu un asemenea vis l-ai fi ținut minte toată viața și l-ai fi spus la toată lumea, nu ca mine, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreme, dacă zici că acuma nu poți suferi carnea în fața ochilor? MARCU: Poftim, nu spun eu? Omul ăsta vrea să mă bage numaidecăt în pămănt. Da' nu-i ajunge atăta: mai înainte ar fi bucuros să mă vadă ajuns la sapă de lemn! Să-l mai țin, nu? Poate chiar să-l îndop, să crească, nu-i așa? Da' ce, mămăliga răsare pe copaci? Sau grăunțele plouă, la mine, din cer, de trei ori pe zi? Asta nu coastă? Și baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colosal de trecătoare?" * B3: Cobora pe Topolog, dintre munți, la vale... Și la umbra unui stog a căzut din cale. F3: În ce vară? F4: În ce an? B1: Anii trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obiect care să anunțe o prezență feminină. Sigur că se poate vorbi și despre o polisemie a polatei. În alte regiuni, ea se referă la o cu totul altă realitate. Au mai fost în polată un hârleț, o greblă, o sapă, dar acum li s-a schimbat locul. În anii ’50-’60, și-au schimbat destinația în urma colectivizării, când au dispărut animalele, hambarele. Odată cu industrializarea, locul în care se ținea fânul pentru animale devine un loc pentru depozitare de fierotănii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lasă-mă tu cu sfaturile tale, eu am pornit să fac un lucru și nu mă Întorc din drum. Spunând acestea, fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-a Înnodat mai bine baticul sub bărbie, și-a pus sapa pe spinare, și a plecat În treaba ei fără a mai lua În seamă discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu iasă din coadă. Nu puteau pleca de acasă fără pilă, ciocan și bucăți de lemn, să fie acolo În caz de nevoie. Ei! Aproape o binecuvântare viața la țară, dar fără muncă nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat, s-a terminat apa, Ano! Imposibil de stat la prășit fără apă. Trebuia să găsesc o rezolvare. După ce au mai băut un păhărel și-au continuat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-i ducem pâine și apă. Luasem o cană de un litru plină cu apă rece. O întrebasem dacă era singură, că nu era nimeni acasă la vecinii ei, și ea zise că-i văzuse când trecură pe drum cu sapele pe umăr. Una din noi trebuia să stea la poartă, cealaltă să intre repede și să-i lase babei pâinea și apa. Eu doream mult să intru și s-o văd pe baba Ioana, dar singură mă temeam. Până la urmă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]