255 matches
-
găsește expresia unei împliniri susceptibile de apreciere și de validare axiologică. În al doilea rând există, simetric, o contribuție aptitudinală punctuală (în special a inteligenței) la achiziționarea, ordonarea și punerea în practică a concluziilor de înțelepciune. Aptitudinea practică livrează rezervorului sapiențial condensările și facilitările de care ea însăși este capabilă, scurtând drumul de la recunoașterea avizată a specificului situației existențiale până la descâlcirea sarcinii concrete. Ea ajută și prin funcția de reactualizare mnezică și prin însoțirea metodologică a unei necesare imaginații active la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exprimă asemănări insolite cu ideile spațiului filosofic egiptean. Și tot un fapt devenit de-acum un loc comun: scribii egipteni, chemați de Solomon pentru a organiza noul stat, au adus cu ei nu numai știința administrativă, ci și povestirile lor sapiențiale, dimensiune care, mult mai tîrziu, odată cu Filon din Alexandria (numit, nu întîmplător, Philon evreul), se va prelungi într-un fel de terapie reprezentată de ceea ce s-a numit "gustul vieții interioare, al liniștii și retragerii" moștenit de primul monahism creștin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
răsipiți". Intenționînd să cuprindă, după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
1956; vol. IV îndeosebi); Dicționarul limbii române moderne (1958); Dicționarul lui Tiktin. Citește cu atenție literatura română veche, Proverbele lui Zanne, merge la alte izvoare semnificative pentru ceea ce a fost prima sinteză a culturii române. Extrage, nu decupează, din textele sapiențiale motivațiile unor sensuri arhaic-moderne și cîntărește greutatea specifică a cuvintelor noastre esențiale plămădite de autori prestigioși de pînă la 1900 (Coresi, Neagoe Basarab, Cantemir, Eufrosin Poteca, Hașdeu, Lazăr Șăineanu, citit și citat cu una dintre cărțile cele mai frumoase ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de revizuire a însemnelor noastre naționale. Și tot așa am putem adăuga, în aceeași cheie arhaică, dar nu mai puțin modernă, pe care o invocam la început, productivitatea nestăvilită cu care s-au croit lozinci, unele cu o vădită încărcătură sapiențială, atingînd nu o dată chiar aforismul. Nu degeaba s-a spus că o lozincă bună face, uneori, cît un capitol de istorie. Dar fenomenele pe care le așezăm pe masa de operație a unei virtuale lecții de anatomie au, prin compoziția
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
uitaseră pe inventator și o considerau un dar al zeilor. În orice caz, în epoca predinastică (6000-3300 î.Hr.) existau deja numeroase „Case ale Vieții”, care nu erau simple școli de scribi, ci autentice ateliere de înțelepciune. Cel mai lung text sapiențial, Învățătura lui Ptah-hotep, scris în vremea Dinastiei a V-a (Imperiul Vechi, aproximativ pe la 2400 î.Hr., la circa un secol după înălțarea piramidei de la Giseh), a fost transcris de nenumărate ori și folosit ca manual curricular atât pentru „Casele Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu se arată întotdeauna indiferenți. Un text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om drept, care suferă, căci nici o divinitate nu pare a-1 ajuta. Nenumărate infirmități
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
materie. Cunoaștere În iubire e de o importanță fundamentală mariajul dintre a da și a lua; este esențial a te hrăni simultan din amândouă, ca să poți apoi accede la extazul dorinței răsplătite. Se cere spiritualitate în Eros, se cere cunoaștere sapiențială. O întâlnire amoroasă e un banchet al spiritului; și acesta-i cu atât mai bogat, cu cât nivelul intelectului e mai înalt. Iubirea obsedată doar de mecanica sexuală, din ars și din amores, e o formă de sclavie a trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Unele cărți și fragmente, precum Înțelepciunea lui Solomon sau Bel și dragonul, Suzana (ultimele două, suplimente ale Cărții lui Daniel) au fost redactate direct În greacă. Apoi, Septuaginta cuprinde patru, nu trei secțiuni principale: Torah, cărți istorice, cărți poetice și sapiențiale, Profeți, iar ordinea cărților diferă de ordinea TM. În continuare mă voi opri asupra a două tipuri de diferențe Între TM și LXX: 1) abrevierile sau dezvoltările (fie de o parte, fie de cealaltă) ale unor pasaje ori capitole și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el Însuși un minim simț al limbii În care traduce. SM: În cărțile consacrate traducerii, Antoine Berman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
multe persoane, în spirit de reconciliere, vor învăța să se îmbogățească și dintr-un al doilea sistem de curente, cel ce își are originea în mistica indiană (hinduismul și în special budismul), și din al treilea, cel chinez, având caracter sapiențial (confucianismul, taoismul): din valorile lor spirituale, profunzimea lor mistică și concepția despre lume și despre om, care se moștenește de secole; tot mai mult, dimpotrivă, aceleași trei religii profetice, atingând moștenirea lor inepuizabilă vor dărui altora experiențele lor spirituale, departe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe de descântec. Dincolo de puterea magică a cuvântului, cântecul încearcă să protejeze țesătura pe care fata de măritat o face în leagăn: „Lin, mai lin cu ’notătura,/ Că mi-ș sminti cusătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
marelui imperiu stoic al Romei. Trebuie spus că, dincolo de anvergura morală a textelor stoice, te izbești, uneori, de platitudini monumentale. - sună un text din Epictet. Cu alte cuvinte, mai bine sărac și fericit decât bogat și nefericit. Evident, asemenea solemnități sapiențiale sunt abundent compensate de finețea sau abisalitatea altor pasaje. Dar nu poți să nu dai dreptate lui Hegel, din prelegerile sale de istoria filozofiei, când își încheie capitolul despre stoici cu fraza următoare: Este efectul inevitabil al oricărei „filozofii“ care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în Dumnezeu, Tatăl bun și providențial, este într-adevăr fundamental. În Vechiul Testament, în cărțile sapiențiale, întâlnim o capodoperă literară: inocentul Iov, strivit de durere, abandonat de toți, socotit vinovat, stors de îndoieli. Sub forma povestirii și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Sombart, nu-i mai puțin adevrat c perspectiva calitativ, deosebitoare de animalitate, confer antropologiei posibilitatea redefinirii omului. Plecând de la ideea eliberrii de animalism, cu toate consecințele care deriv din capacitatea de obiectivare, Ralea dezvolt teza lui Sombart explicând deschiderea sapiențial și capacitatea de acțiune autocontrolat rațional: Omul poate face științ, poate studia astrele de pe cer, fr s aib pentru aceasta nici un fel de interes organic, iar aceast capacitate de obiectivare, de detașare și relativ independenț faț de mediu, care este
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pline de farmec și mister. Literatura înaltă, clasică și cea populară cu toate genurile lor specifice sunt și ele prezente în cuprinsul lucrării ilustrând geniul popular, ca și talentul unor mari literați născuți pe pământul Chinei. Literatura gnomică și cea sapiențială constituie și ele subiectul unui întreg capitol alături de poveștile și basmele care au încântat și încântă generații întregi de copii și adulți. Mulți dintre cititori vor fi cuceriți de aceste genuri literare. Afirm acest lucru deoarece societatea iconică în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Intrigă, fiere și iubire Octogenarul „Chick” (pun În ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și adesea plin de fierea sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție În exercițiu - „Rosamund” (n‑aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar În parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar Îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în limbile pe care le cunoștea. Cea mai importantă operă a sa, în versuri plurilingve (în latină, germană, saxonă, maghiară și română), este Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, tipărită la Sibiu în 1679. Este o transpunere liberă, urmând moda antologiilor sapiențiale, a unor „sentințe” culese din opera lui Ovidiu - cele mai multe din Ex Ponto -, poet cultivat de umanismul occidental și românesc (îndeosebi de Miron Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
un șuier de vânt, ș-apoi se auzi de trei ori, cu glasul cel mai curat omenesc: Nu-i, și nu-i, și nu-i"". Este vizibilă o gradație a elementului insolit, mai straniu decât în narațiunea precedentă; epilogul este sapiențial: "Noi, cei șase, n-am mai băit acolo nici un ceas: știam că aur nu-i. Ceilalți însă ne crezură nebuni și au muncit mai departe", efortul zadarnic întinzându-se pe durata a patru ani! În fine, cel de-al treilea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Stăniloae, înainte de a-și da obștescul sfârșit. De cea mai mare importanță ni se pare indicele de nume proprii, dar mai ales indicele tematic care ne oferă cheile acestei cărți, în conținut și spirit, o frescă votivă și totodată polemică, sapiențială și totodată epică, umană, plină de detalii biografice, de figuranți și de celebrități (Lucian Blaga, Emil Cioran, Onisifor Ghibu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Pandrea, Olivier Clément, Victor Papilian), de episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Monica Lovinescu sau Emil Cioran, dar unele texte de autopropășire surprind. Oricum, prozatorul non-fiction ne previne că mai are cam șapte cărți de publicat, ca să fie de toate treizeci, bibliografia comentată a acestora fiind utilă istoriei literare. Autorul de scrieri sapiențiale, ambiționând ca narator să creeze eveniment psihic, se întâlnește în 1991 cu Emil Cioran, la Paris. Participant la un stagiu internațional Zen și în virtutea experienței athonite, Vasile Andru îl tot îmbie pe autorul "Tratatului de descompunere" cu "calea spirituală", fără
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
analiză care i s-a dedicat vreodată. Comparându-l cu G. Călinescu (ca și regretatul George Pruteanu, dar despre morți numai de bine), Andru spune că spectacolul zugrăvit de Marian Popa se joacă "la nivel cosmoteandric", criticul fiind "din categoria sapiențialilor", evident vizionari. Să fie oare acest calificativ un răspuns la elogiul nedisimulat de care se bucură cărțile celui ce ne-au prilejuit aceste însemnări. Și cum asta nu era de-ajuns, iată-l pe Marian Popa un filosemit sadea, în ciuda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]