1,280 matches
-
expus bibanul deja curățat, până l-a scăpat din mână în iarbă, necesitând o nouă spălare de către Dana, mama lui Andrei. Am prins și eu câțiva carași, o moacă (un pui de somn) de circa 250 grame, numai bun pentru saramura ce se pregătea pe grătar. Din radiocasetofonul de la Toyota se auzea muzică populară, iar atmosfera era destul de plăcută. Bineînțeles că la aceasta au contribuit și cele 40 de grade „la umbră” ale țuicii mele, stinsă cu bere rece. Am abandonat
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
țuică, de parcă ar fi fost un dușman de care trebuia să scape cât mai curând. Nu a mai durat prea mult până i-am făcut de petrecanie. Aveam fetele șoferițe, așa că nu ne puneam problema cine va conduce până acasă. Saramura a rămas în seama celei mai vârstnice dintre femei, pentru că avea mai multă experiență la gătit pește. A ieșit foarte gustoasă, mai ales că avea caras, biban, somotei și crap ca materie de bază. La câtă mâncare pregătisem, puteam să
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
decât la plecare, când luau salariul. Ușa de la intrare se trântește cu zgomot. Andrei și Cristian, murdari și transpirați, renunțaseră la fotbal. Le era foame, mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. De saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii. Așa că mămicile lor i-au îndopat imediat ca pe curcani, cu tot ce doreau să mănânce pentru a-i scăpa de foame
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
recunoaștem, însă adevărul era că lui Gică i se făcuse dor de familie, de cei doi copii și de mama lor. Seara, am strâns bagajul împrăștiat peste tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
recunoaștem, însă adevărul era că lui Gică i se făcuse dor de familie, de cei doi copii și de mama lor. Seara, am strâns bagajul împrăștiat peste tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
profit din plin. Și astfel, în vinerea următoare plecam împreună la Urluiu, veseli, de parcă mergeam la Ibiza. - Pe la ce oră ajungem? întrebasem, în timp ce mâncam niște saleuri, luate în drum, căci la prânz dejunasem la restaurant cu niște clienți, comandasem o saramură de pește, dar mă enervasem îngrozitor, așa încât, mai mult am răsfirat peștele pe farfurie, decât să-l mănânc. - Diseară pe la ora opt, depinde de trafic, oricum nu este la capătul lumii, răspunsese Ovidiu, concentrat la șofat. Priveam pe fereastra autoturismului
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
ca obiectiv descoperirea "planetei lipsa" dintre Marte și Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia sursă de curent electric continuu (discuri alternative de zinc și argint, separate prin bucăți de pîsla înmuiate în saramura). ¶ William Nicholson și Anthony Carlisle folosesc bateria voltaica tocmai inventată și realizează pentru prima oara electroliza apei (că experiment invers celui prin care se demonstrase că apa se obține din combinarea hidrogenului cu oxigenul). ¶ Savantul german Karl F. Burdach inventează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
autohtone. De fapt Însă și celelalte zone ale țării sunt marcate de prezența alimentului În cauză, fie că Îl devorează În combinație cu o zeamă iute, de ardei (faimoasele „ciuști” oltenești și muntenești), fie că intră În combinație cu diversele saramuri de pește de pe Valea Dunării ori din Deltă. Datorită omniprezenței sale, mămăliga a populat și imaginarul cult al românilor: proza lui Liviu Rebreanu, Moromeții lui Marin Preda, poezia lui Coșbuc și a celorlalți autohtoniști conțin pagini esențiale dintr-o posibilă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și-i arăți un tăciune aprins pe care-l ții în cealaltă, apoi mi-l servești într-o farfurie, pricepi? Iar mîine, cînd o să tăiem balena, ai grijă să fii pe-aproape ca să primești vîrfurile aripioarelor ei - pune-le la saramură! Cît despre capetele cozii, marinează-le, bucătare! Și acum, poți pleca! Dar abia făcuse trei pași moș Țigău, că secundul îl chemă înapoi: Ă Bucătare, mîine, în cartul de la miezul nopții, adu-mi niște cotlete. Auzi? Hai, acum șterge-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
știu deloc, exclamă căpitanul. Maică-sa știe, fiindcă l-a adus pe lume cu gaura asta-n cap. A, ticălos fățarnic! N-ai pereche de hoț ce ești, în toată lumea apelor! Cînd o să mori, Bunger, au să te pună în saramură, așa ar trebui, cîine ce ești, ca să te păstreze și să te arate generațiilor viitoare! Ă Ce s-a întîmplat cu Balena Albă? izbucni Ahab, care ascultase enervat discuția dintre cei doi englezi. Ă A, da, răspunse căpitanul ciung, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. În celulă cu el au mai fost torturați Mihai Timaru și Constantin Teja. Tot în camera
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți 4. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
drum nu o folosim peste iarnă, deoarece nu avem lemne suficiente. Hai, instalați-vă, că acu’ vine și Ilie de la SMT. Frosa ținând copilașul mic în brațe privea încurcată odaia modestă. - Tăiai o puicuță și făcui din ea ciorbiță și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet pe gheață Ca să se mențină-n viață. Aveam degete lovite Și de ger înțepenite, Hotărâți ca să servim acasă Saramură delicioasă. Dar la bătrânețe, visurile mele Se-mpletesc cu gândurile rele, Toți puteau pe Prut să moară Chiar legați la brâu cu sfoară. Prutul, apă-nvolburată, Mai omoară câte-o dată. Dacă gheața e subțire, Poți rămâne amintire.
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari. „Cu o asemenea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te va minți Încă o dată. Important e să Înfigi banderilla, dacă mi se permite comparația taurină, și să vezi Încotro ne conduce taurul sau, În cazul nostru, vițelușa. Iar aici Îți faci intrarea dumneata, Fermín. În timp ce Daniel pune carnea la saramură, dumneata te plasezi discret, supraveghind-o pe suspectă, și aștepți să muște cîrligul. Cum o face, te iei după dînsa. Dumneata presupui că se va duce undeva, am protestat eu. — Necredinciosule. O va face. Mai devreme sau mai tîrziu. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de coadă Și sunt tare supărat... Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-acum te-ai schimbat, După ce peștele vom termina, Te invit la palat Căci mare chef am de dansat. Prezentatorul 4: Și-acum să vedem fetița , Din povestea cu ...Scufița. Scufița Roșie: Eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ele tot timpul cât căraseră grâu pe coastă În sus. Oamenii din sat nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă, ce aparținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să mă înveți. Acum nu știu dacă și cât s-o prins de capul meu. Hai să vedem. Uite, aici am o bucățică de mămăligă. łine-o, și la treabă!... Când soarele se apropia de crucea zilei, aveam pește pentru o saramură. Asta va fi mâncarea noastră de mâine fiule. Acum, hai acasă, că a ajuns soarele drept inimă. Ca de fiecare dată, între spusă și faptă, bătrânul nu lasă nici-un răgaz. Abia a terminat îndemnul și a pornit, târșindu-și papucii pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de către cei care fuseseră făcuți de rahat în telegramele diplomatice americane. Dar famelicul australian Julian Assange, pompează în continuare telegramele, pe saitul său WikiLeaks de pe Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și atunci să vedeți voi, la ce saramură-i pun ei pielea. Ehei, la asta sunt experții numărul unu ai lumii! De când cu telegramele acestea, presa huzurește, ia de acolo, ca de la bazar ce le place, după pofta inimii, dar mai ales după orientarea politică a publicației respective
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
știi că toate cele ale lui sunt bune. Numai să stai la umbra lui nu-i lucru potrivit. Acum însă ar cam trebui să ne apucăm de mâncat, că altfel nu mai terminăm cu cisla... Am mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea o saramură de pește. Iarăși îmi vine - pentru a câta oară - întrebarea: „Cine îi pregătește mâncarea?” Răspunsul nu este - ca de fiecare dată - decât o presupunere: „O ființă pe care eu n-o cunosc are grija bătrânului. Și, dacă nu mă înșel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]