377 matches
-
reafirmare a universalității imperiului prin consolidarea bazei ereditare a monarhiei, aducerea sub vasalitate a lui Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei, precum și tratativele nereușite duse cu regii Castiliei și Aragonului, dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare, și cu unele regate latine din Orient, proiectul de recucerire a Pământului Sfânt și căsătoria unuia dintre frații săi cu o prințesă bizantină, după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papei.Dar
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Italia, axat în jurul orașului Anconă, situat la Marea Adriatică, a cărui independența a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
musulmani și pe recucerirea Țării Sfinte în termeni care fac apel mai mult la cavalerismul medieval. Ca și Fulcher, și el a consemnat că Urban a deplâns violența cavalerilor creștini din Galia. „Este mai puțin rău să ridicați sabia împotriva sarazinilor”, spune Urban în scrierea lui Baldrick, comparându-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă că Urban, acolo pe loc, l-a numit pe
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
actuala regiune Molise și Apulia de la nord de Taranto) și Principatul de Salerno. Câțiva gastalzi și conți locali, precum cel din Capua, au profitat de situația creată și și-au declarat independența. Criza a fost agravată de începerea ravagiilor din partea sarazinilor, la început aceștia fiind chemați în ajutor de către Radelchis, iar apoi de Siconulf în timpul lungului război dintre ei. Stimulați adeseori de către conducătorii creștini aflați în rivalitate, sarazinii au jefuit Napoli, Salerno și Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
și și-au declarat independența. Criza a fost agravată de începerea ravagiilor din partea sarazinilor, la început aceștia fiind chemați în ajutor de către Radelchis, iar apoi de Siconulf în timpul lungului război dintre ei. Stimulați adeseori de către conducătorii creștini aflați în rivalitate, sarazinii au jefuit Napoli, Salerno și Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte din sudul Italiei, începând cu
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte din sudul Italiei, începând cu Bari, pe care l-au recucerit de la sarazini în 876, și până la urmă transformându-și "themata" conduse de "strategoi" în Catepanatul de Italia (999), conducând la reducerea deja decăzutei puteri a Beneventului. În 899, Atenulf I de Capua a cucerit Benevento și a unit cele două ducate. El
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
a oferit acesteia numeroase proprietăți și subsidii. În pofida statutului său de principe creștin, el nu s-a aflat mereu în război cu musulmanii și, potrivit cronicarului Erchempert, chiar le-a acordat acestora "foedus" la un moment dat. Cu toate acestea, sarazinii i-au asediat cetatea de reședință în 871-872, fiind respinși. Guaifer a fost nevoit să se retragă la mănăstirea din Montecassino în 880, unde a murit la puțină vreme.
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
afla în regiunea locuită de greci sau aflată în zona de influență elenă. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin a rămas singurul moștenitor al Imperiului Roman antic. Statul elenistic a reușit să respingă invaziile popoarelor migratoare, (vizigoții, hunii, sarazinii, mongolii, chiar și a turcilor, în primele faze ale migrației acestora). Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, a fost cucerit în timpul celei de-a patra cruciade de la începutul secolului al XIII-lea. În ciuda acestei ocupații, cruciații erau tot creștini, teritoriile locuite de
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
austrieci: Colonizări de mocani au avut loc și în Bugeac și Crimeea, mai ales din sate mărginene ca Rod. Gheorghe Asachi i-a surprins pe acești mocani la Chilia, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, în timpul unor dispute violente cu pirații sarazini care încercau să-i prade. Alte grupuri de mocani pionieri s-au stabilit în Crimeea, Kuban și în nordul Caucazului.
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
lui Augustus, Aquae Sextiae a devenit colonie romană. În timpul lui Diocletian, Aquae Sextiae devine centrul politic al provinciei romane Narbonensis II și spre sfârșitul secolului al IV-lea devine centrul unei dioceze. Până în anul 972, când au fost alungați definitiv, sarazinii au produs numeroase distrugeri în zonă.
Aix-en-Provence () [Corola-website/Science/297709_a_299038]
-
Guaimar și-a legat soarta de cea a dinastiei normande Hauteville. Între timp, bizantinii, care nu dăduseră curs cererii de ajutor a lui Guaimar, pregăteau o expediție de mari proporții sub comanda generalului George Maniaces, pentru a-i ataca pe sarazinii din Sicilia. La cererea bizantinilor, Guaimar a trimis o cohortă de luptători longobarzi și normanzi, primul dintre aceștia fiind Guillaume, care, prin acțiunile sale din Sicilia, și-a dobândit epitetul de "Braț de Fier". În 1038, ca urmare a unor
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Pandulf al II-lea de Salerno și i-a invadat teritoriul, alungându-l de la conducerea Salerno. Împăratul german Otto al II-lea, care se află în acel moment în Italia pentru a lupta împotriva atât a bizantinilor cât și a sarazinilor și era în căutare de aliați și susținători, i-a acordat lui Manșo recunoașterea imperiala pe care și-o dorea atât de mult. În 977, el și-a asociat propriul fiu, Ioan în postura de co-duce în Amalfi, însă acesta
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
gesta, o specie literară ce a înflorit între secolele al XI-lea și al XIV-lea și care proslăvește faptele de vitejie, onoarea și credința. Carol cel Mare și armata sa poartă lupte de șapte ani în Spania. Marsilion, regele sarazin al Zaragozei, ține sfat cu nobilii lui. La îndemnul sfetnicului său viclean, Blancandrin, Marsilion hotărăște să simuleze că se predă, pentru a asigura retragerea francilor de pe pământurile sale. Marsilion trimite emisari ca să negocieze predarea sa lui Carol: Blancandrin, conducătorul delegației
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
ai lor, fără de care francii nu vor mai purta război, potrivit spuselor lui Ganelon. După ce Ganelon își îndeplinește sarcina, viteazul Roland, cumpătatul Olivier și ceilalți doisprezece pairi preiau comanda ariergărzii france, care număra 20 000 de oameni. O armată de sarazini de 100 000 de oameni, condusă de nepotul lui Marsilion și de alți 11 mari războinici sarazini, este văzută apropiindu-se de ariergardă. Prietenul lui Roland, Olivier, îi cere de trei ori să sune din corn pentru a chema restul
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
îndeplinește sarcina, viteazul Roland, cumpătatul Olivier și ceilalți doisprezece pairi preiau comanda ariergărzii france, care număra 20 000 de oameni. O armată de sarazini de 100 000 de oameni, condusă de nepotul lui Marsilion și de alți 11 mari războinici sarazini, este văzută apropiindu-se de ariergardă. Prietenul lui Roland, Olivier, îi cere de trei ori să sune din corn pentru a chema restul armatei în ajutor, dar codul onoarei îl obligă pe Roland să lupte în continuare, deși este depășit
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
îi cere de trei ori să sune din corn pentru a chema restul armatei în ajutor, dar codul onoarei îl obligă pe Roland să lupte în continuare, deși este depășit numeric. Bătălia care urmează are două părți. Atacul inițial al sarazinilor este respins de franci, dar numai 300 de cavaleri supraviețuiesc, printre care aflându-se Roland și majoritatea pairilor. Sarazinii atacă a doua oară, Marsilion însuși conducând o oaste de 300 000 de oameni. În curând, este clar că francii sunt
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
îl obligă pe Roland să lupte în continuare, deși este depășit numeric. Bătălia care urmează are două părți. Atacul inițial al sarazinilor este respins de franci, dar numai 300 de cavaleri supraviețuiesc, printre care aflându-se Roland și majoritatea pairilor. Sarazinii atacă a doua oară, Marsilion însuși conducând o oaste de 300 000 de oameni. În curând, este clar că francii sunt cei care vor pierde lupta. La sfatul arhiepiscopului Turpin, Roland sună din corn, dar nu pentru a chema trupe
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
mâna dreaptă lui Marsilion. Acesta fuge de la fața locului și este urmat de supraviețuitorii din armata sa. Roland și Turpin sunt singurii războinici rămași în viață pe câmpul de luptă. Totuși, Turpin fusese rănit grav în multe locuri de loviturile sarazinilor și pierde sânge până moare, în timp ce ține o slujbă pentru tovarășii săi de arme. Roland, nevătămat în luptă, sângerează din cauza tâmplei rupte. După moartea lui Turpin, Roland urcă până în vârful unui deal, privind către sud, înspre Spania și Portugalia. Își
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Bretaniei” ("Hruodlandus Brittannici limitis praefectus"). Poemul nu este o reprezentare fidelă a realității. Autorul pornește de la un fapt istoric concret, dar nu se socotește dator să-l urmeze în mod strict. Roland este considerat nepotul lui Carol, bascii sunt considerați sarazini, iar Carol, în loc să-și continue drumul spre nord pentru a-i supune pe saxonii răsculați în lipsa sa, se întoarce în Spania să răzbune moartea cavalerilor lui. Autorul poemului nu avea nici cunoștințe despre islam, reprezentat ca o religie idolatrică, nici
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
ale unui ’’piissimus rex’’ (în pofida câtorva tentative de a prelua controlul asupra Romei). În două rânduri, în Sardinia și în regiunea Arles (unde a fost solicitat de către aliatul său, majordomul francilor Carol Martel), el a luptat cu succes împotriva piraților sarazini, atrăgându-și reputația de rege creștin. Alianța sa cu francii, pecetluită prin adoptarea simbolică a tânărului majordom Pepin cel Scurt, și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
1295), pe care a dedicat-o sfântului al cărui nume îl purta, Sfântul Petru. În 1054, Petru a reușit în cele din urmă să captureze Trani. El a preluat de asemenea și Canosa, ca și "alte orașe" aflate în stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Bătălia navală de la Ostia a avut loc în anul 849 între pirații sarazini și o ligă a statelor din sudul Italiei, compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta. Bătălia s-a încheiat în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
și o ligă a statelor din sudul Italiei, compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta. Bătălia s-a încheiat în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. Vestea unei concentrări de vase ale sarazinilor lângă Sardinia a ajuns la Roma la începutul anului 849. O "armada" creștină, sub conducerea lui Cezar de Neapole
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. Vestea unei concentrări de vase ale sarazinilor lângă Sardinia a ajuns la Roma la începutul anului 849. O "armada" creștină, sub conducerea lui Cezar de Neapole, fiul ducelui Sergiu I de Neapole, a fost adunată în apropierea orașului refortificat Ostia, iar papa Leon al IV-lea a
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
au reușit să revină în port. Cu toate acestea, musulmanii au fost împrăștiați pe o largă distanță, cu multe vase pierdute și altele eșuând pe uscat. Când furtuna a încetat, resturile flotei arabe au fost capturate cu ușurință, iar mulți sarazini au fost capturați. Imediat după bătălie, cea mai mare parte din prada cu care vasele sarazine erau încărcate a ajuns pe țărm și a fost jefuită de către localnici, în virtutea "ius naufragii". Prizonierii arabi capturați au fost trimiși să muncească pentru
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]